Agresivitatea
Animale
Arheologie
Arta
Astrologie
Astronomie
Biografii
Biologie
Chimie
Comunicatii
Cultura
Diverse
Drept
Economie
Etica
Film
Filozofie
Fizica
Fotografie
Gastronomie
Geografie
Geologie
Informatica
Internet
Inventii
Istorie
Literatura
Management
Marci
Marketing
Matematica
Medicina
Mediu
Muzica
Paranormal
Parapsihologie
Poezie
Proza
Psihologie
Religie
Statistici
Stiinta si Tehnica
Stiinta viitorului
Tehnologie
Televiziune
Publicitate
Agresivitatea
Ce este agresivitatea?Structurarea sistemului afectiv al personalitatii se poate realiza la niveluri diferite de activitate (de prag) pentru cele doua segmente polare - pozitiv si negativ. De asemenea, intinderea celor doua segmente poate fi diferita, ceea ce duce la formarea in plan individual a unor profiluri emotionale semnificative deosebite.
Drept coordonate fundamentale de integrare a acestor profiluri, din punct de vedere relational, interpersonal, se disting agresivitatea si toleranta.
Agresivitatea presupune integrarea emotiilor de semn negativ (de discordanta sau de respingere a obiectului) intr-un pattern de actiune distructiva. În plan filogenetic, agresivitatea se constituie intr-un montaj instinctual, care impinge la atac. Cel mai pregnant ea se afirma la animalele de prada, pentru care atacul, agresiunea devin principalul mijloc de dobandire a conditiilor necesare existentei, in primul rand, al hranei. La acest nivel, agresivitatea se leaga de satisfacerea unor stari de necesitate reale, iar emotia initiala de furie, asociata comportamentului de atac, cedeaza locul starii de satisfactie, de placere, pe masura ce obiectul agresiunii este luat in stapanire. La om, sub influenta normelor si ingradirilor de ordin cultural, moral, agresivitatea este impinsa in plan secundar si exprimarea ei devine conditionata. Totusi, ca impuls primar, de natura instinctual – inconstienta, ea intra in sfera afectiva a oricarei persoane. Gradul de intensitate si pragurile ei de activitate difera insa, in limite foarte largi, de la un individ la altul. Se delimiteaza, astfel, tipul agresiv de personalitate, caracterizat prin atitudinea emotionala rejectiva, irascibilitate, tendinta de riposta la prezenta si manifestarile celorlalti cu duritate si prin incercarea de a-si satisface interesele prin forta. Agresivitatea este o stare afectiva reactiva prin care se exacerbeaza propriile interese si valoarea propriului Eu, asociindu-se cu egocentrismul si cu convertirea influentelor sau actiunilor celor din jur in amenintari la adresa propriei persoane. Ea este activata si sustinuta adesea de rautate si ura. (Acestea din urma se pot mentine si in stare pasiva, fara sa duca la incitarea unor comportamente agresive: pot uri pe cineva fara a trece la amenintari sau la actiuni de lezare morala sau fizica).
Agresivitatea nu se manifesta numai in plan actional – comportamental, ci si verbal, limbajul oral, in acest caz, al persoanei agresive abundand in expresii amenintatoare, provocatoare, jignitoare.
Intensitatea agresivitatii si a trairilor specifice se amplifica semnificativ in cadrul multimii, ca si bucuria, de altfel, gratie fenomenului de contagiune si intarire reciproca intre membrii grupului.
În sfera intensitatii emotiilor actioneaza legea sumatiei: din intensitati individuale initial scazute se ajunge la o emotie colectiva de intensitate sporita (ceea ce nu se intampla in cazul inteligentei, de pilda).
Pe langa ingradiri, societatea a creat cadre si modalitati specifice de canalizare si manifestare controlata a agresivitatii. Cel mai obisnuit asemenea cadru il constituie intrecerile sportive. În unele genuri de sport: lupte, box, etc. agresivitatea atinge cote ridicate de exteriorizare, apropiindu-se de natura ei primitiva, instinctuala.
Fenomenele sociale cu caracter global in care agresivitatea se dezlantuie distructiv sunt rascoalele, revolutiile si razboaiele. În asemenea contexte, se produce o eliberare a instinctului din tiparele culturale curente si agresivitatea regreseaza spre formele ei animalice, individul decazand din statutul de om in cel de bestie. Prezenta in structura profunda a personalitatii a instinctului agresivitatii si posibilitatea acestuia de a rabufni la suprafata in mod intempestiv au determinat pe unii ganditori sa legitimeze expresia ,,omul – bestie,, si sa considere viata psihica a omului ca o permanenta confruntare intre fortele raului si fortele binelui, fortele intunericului si cele ale luminii.
Opusa agresivitatii este coordonata tolerantei. Toleranta rezulta tot dintr-o relationare interna intre cele doua segmente polare ale afectivitatii, insa, in cazul sau predomina intinderea segmentului de semn pozitiv. Acesta are drept efect in plan psihocomportamental o deschidere larga spre lume, cu o extindere corespunzatoare a fasiei de acceptanta a influentelor si actiunilor celor din jur. În plan comportamental, aceste influente si actiuni genereaza trairi pozitive de securitate, de reciprocitate, de cooperare, de empatie, etc.
Ce este agresivitatea?
Structurarea sistemului afectiv al personalitatii se poate realiza la niveluri diferite de activitate (de prag) pentru cele doua segmente polare - pozitiv si negativ. De asemenea, intinderea celor doua segmente poate fi diferita, ceea ce duce la formarea in plan individual a unor profiluri emotionale semnificative deosebite.
Drept coordonate fundamentale de integrare a acestor profiluri, din punct de vedere relational, interpersonal, se disting agresivitatea si toleranta.
Agresivitatea presupune integrarea emotiilor de semn negativ (de discordanta sau de respingere a obiectului) intr-un pattern de actiune distructiva. În plan filogenetic, agresivitatea se constituie intr-un montaj instinctual, care impinge la atac. Cel mai pregnant ea se afirma la animalele de prada, pentru care atacul, agresiunea devin principalul mijloc de dobandire a conditiilor necesare existentei, in primul rand, al hranei. La acest nivel, agresivitatea se leaga de satisfacerea unor stari de necesitate reale, iar emotia initiala de furie, asociata comportamentului de atac, cedeaza locul starii de satisfactie, de placere, pe masura ce obiectul agresiunii este luat in stapanire. La om, sub influenta normelor si ingradirilor de ordin cultural, moral, agresivitatea este impinsa in plan secundar si exprimarea ei devine conditionata. Totusi, ca impuls primar, de natura instinctual – inconstienta, ea intra in sfera afectiva a oricarei persoane. Gradul de intensitate si pragurile ei de activitate difera insa, in limite foarte largi, de la un individ la altul. Se delimiteaza, astfel, tipul agresiv de personalitate, caracterizat prin atitudinea emotionala rejectiva, irascibilitate, tendinta de riposta la prezenta si manifestarile celorlalti cu duritate si prin incercarea de a-si satisface interesele prin forta. Agresivitatea este o stare afectiva reactiva prin care se exacerbeaza propriile interese si valoarea propriului Eu, asociindu-se cu egocentrismul si cu convertirea influentelor sau actiunilor celor din jur in amenintari la adresa propriei persoane. Ea este activata si sustinuta adesea de rautate si ura. (Acestea din urma se pot mentine si in stare pasiva, fara sa duca la incitarea unor comportamente agresive: pot uri pe cineva fara a trece la amenintari sau la actiuni de lezare morala sau fizica).
Agresivitatea nu se manifesta numai in plan actional – comportamental, ci si verbal, limbajul oral, in acest caz, al persoanei agresive abundand in expresii amenintatoare, provocatoare, jignitoare.
Intensitatea agresivitatii si a trairilor specifice se amplifica semnificativ in cadrul multimii, ca si bucuria, de altfel, gratie fenomenului de contagiune si intarire reciproca intre membrii grupului.
În sfera intensitatii emotiilor actioneaza legea sumatiei: din intensitati individuale initial scazute se ajunge la o emotie colectiva de intensitate sporita (ceea ce nu se intampla in cazul inteligentei, de pilda).
Pe langa ingradiri, societatea a creat cadre si modalitati specifice de canalizare si manifestare controlata a agresivitatii. Cel mai obisnuit asemenea cadru il constituie intrecerile sportive. În unele genuri de sport: lupte, box, etc. agresivitatea atinge cote ridicate de exteriorizare, apropiindu-se de natura ei primitiva, instinctuala.
Fenomenele sociale cu caracter global in care agresivitatea se dezlantuie distructiv sunt rascoalele, revolutiile si razboaiele. În asemenea contexte, se produce o eliberare a instinctului din tiparele culturale curente si agresivitatea regreseaza spre formele ei animalice, individul decazand din statutul de om in cel de bestie. Prezenta in structura profunda a personalitatii a instinctului agresivitatii si posibilitatea acestuia de a rabufni la suprafata in mod intempestiv au determinat pe unii ganditori sa legitimeze expresia ,,omul – bestie,, si sa considere viata psihica a omului ca o permanenta confruntare intre fortele raului si fortele binelui, fortele intunericului si cele ale luminii.
Opusa agresivitatii este coordonata tolerantei. Toleranta rezulta tot dintr-o relationare interna intre cele doua segmente polare ale afectivitatii, insa, in cazul sau predomina intinderea segmentului de semn pozitiv. Acesta are drept efect in plan psihocomportamental o deschidere larga spre lume, cu o extindere corespunzatoare a fasiei de acceptanta a influentelor si actiunilor celor din jur. În plan comportamental, aceste influente si actiuni genereaza trairi pozitive de securitate, de reciprocitate, de cooperare, de empatie, etc.
Structurarea sistemului afectiv al personalitatii se poate realiza la niveluri diferite de activitate (de prag) pentru cele doua segmente polare - pozitiv si negativ. De asemenea, intinderea celor doua segmente poate fi diferita, ceea ce duce la formarea in plan individual a unor profiluri emotionale semnificative deosebite.
Drept coordonate fundamentale de integrare a acestor profiluri, din punct de vedere relational, interpersonal, se disting agresivitatea si toleranta.
Agresivitatea presupune integrarea emotiilor de semn negativ (de discordanta sau de respingere a obiectului) intr-un pattern de actiune distructiva. În plan filogenetic, agresivitatea se constituie intr-un montaj instinctual, care impinge la atac. Cel mai pregnant ea se afirma la animalele de prada, pentru care atacul, agresiunea devin principalul mijloc de dobandire a conditiilor necesare existentei, in primul rand, al hranei. La acest nivel, agresivitatea se leaga de satisfacerea unor stari de necesitate reale, iar emotia initiala de furie, asociata comportamentului de atac, cedeaza locul starii de satisfactie, de placere, pe masura ce obiectul agresiunii este luat in stapanire. La om, sub influenta normelor si ingradirilor de ordin cultural, moral, agresivitatea este impinsa in plan secundar si exprimarea ei devine conditionata. Totusi, ca impuls primar, de natura instinctual – inconstienta, ea intra in sfera afectiva a oricarei persoane. Gradul de intensitate si pragurile ei de activitate difera insa, in limite foarte largi, de la un individ la altul. Se delimiteaza, astfel, tipul agresiv de personalitate, caracterizat prin atitudinea emotionala rejectiva, irascibilitate, tendinta de riposta la prezenta si manifestarile celorlalti cu duritate si prin incercarea de a-si satisface interesele prin forta. Agresivitatea este o stare afectiva reactiva prin care se exacerbeaza propriile interese si valoarea propriului Eu, asociindu-se cu egocentrismul si cu convertirea influentelor sau actiunilor celor din jur in amenintari la adresa propriei persoane. Ea este activata si sustinuta adesea de rautate si ura. (Acestea din urma se pot mentine si in stare pasiva, fara sa duca la incitarea unor comportamente agresive: pot uri pe cineva fara a trece la amenintari sau la actiuni de lezare morala sau fizica).
Agresivitatea nu se manifesta numai in plan actional – comportamental, ci si verbal, limbajul oral, in acest caz, al persoanei agresive abundand in expresii amenintatoare, provocatoare, jignitoare.
Intensitatea agresivitatii si a trairilor specifice se amplifica semnificativ in cadrul multimii, ca si bucuria, de altfel, gratie fenomenului de contagiune si intarire reciproca intre membrii grupului.
În sfera intensitatii emotiilor actioneaza legea sumatiei: din intensitati individuale initial scazute se ajunge la o emotie colectiva de intensitate sporita (ceea ce nu se intampla in cazul inteligentei, de pilda).
Pe langa ingradiri, societatea a creat cadre si modalitati specifice de canalizare si manifestare controlata a agresivitatii. Cel mai obisnuit asemenea cadru il constituie intrecerile sportive. În unele genuri de sport: lupte, box, etc. agresivitatea atinge cote ridicate de exteriorizare, apropiindu-se de natura ei primitiva, instinctuala.
Fenomenele sociale cu caracter global in care agresivitatea se dezlantuie distructiv sunt rascoalele, revolutiile si razboaiele. În asemenea contexte, se produce o eliberare a instinctului din tiparele culturale curente si agresivitatea regreseaza spre formele ei animalice, individul decazand din statutul de om in cel de bestie. Prezenta in structura profunda a personalitatii a instinctului agresivitatii si posibilitatea acestuia de a rabufni la suprafata in mod intempestiv au determinat pe unii ganditori sa legitimeze expresia ,,omul – bestie,, si sa considere viata psihica a omului ca o permanenta confruntare intre fortele raului si fortele binelui, fortele intunericului si cele ale luminii.
Opusa agresivitatii este coordonata tolerantei. Toleranta rezulta tot dintr-o relationare interna intre cele doua segmente polare ale afectivitatii, insa, in cazul sau predomina intinderea segmentului de semn pozitiv. Acesta are drept efect in plan psihocomportamental o deschidere larga spre lume, cu o extindere corespunzatoare a fasiei de acceptanta a influentelor si actiunilor celor din jur. În plan comportamental, aceste influente si actiuni genereaza trairi pozitive de securitate, de reciprocitate, de cooperare, de empatie, etc.
SURSA 03
Agresivitatea a fost studiata foarte mult mai ales din prisma semnificatiei sociale. La nivel individual, multi oameni au foarte des impulsuri si ganduri agresive si felul in care le gestioneaza are un efect major asupra sanatatii relatiilor lor interpersonale.
Ce este agresivitatea?
Agresivitatea este un „comportament care are ca intentie lezarea unei persoane (fizic sau verbal) sau distrugerea proprietatii.”
Un comportament poate fi considerat agresiv in conditiile in care o persoana face un lucru in mod intentionat, accidentele neputand fi considerate ca acte agresive.
Pulsiunea agresiva apare, conform teoriei psihanalitice, atunci cand efortul unei persoane de a atinge un anumit obiectiv este blocat, lucru care determina mobilizarea persoanei in vederea inlaturarii obstacolului care a impiedicat realizarea obiectivului.
Un alt punct de vedere asupra sursei agresivitatii il ofera teoria invatarii sociale care pune in valoare faptul ca agresivitatea este similara cu orice alta reactie invatata. Reactiile unei persoane difera in functie de tipurile de raspunsuri pe care a invatat sa le foloseasca in fata situatiei stresante. Persoana frustrata poate cere ajutorul altei persoane, poate avea un comportament agresiv, se poate retrage, se poate mobiliza pentru a depasi obstacolul sau se poate refugia in alcool. Reactia aleasa va fi cea care in trecut, a constituit modul cel mai eficient de descarcare a frustrarii.
Cum si de ce apare agresivitatea?
Conform teoriei invatarii, frustrarea declanseaza agresiunea mai ales la persoanele care in trecut au invatat sa raspunda la situatiile stresante printr-un comportament agresiv.
Copiii care au observat la un adult diferite forme de agresivitate imita ulterior acest gen de comportament.
Modelele de agresivitate pe viu sau urmarite in film maresc probabilitatea ca cel care asista la astfel de scene sa dezvolte un comportament agresiv. Acesta poate fi motivul pentru care copiii, ai caror parinti folosesc pedepsele fizice, au o probabilitate mai mare de a manifesta comportamente agresive, parintii oferind acest model.
In unele situatii, exprimarea agresivitatii poate sa aiba la origine o pulsiune, realizandu-se astfel o detensionare, o reducere a intensitatii sentimentelor si actiunii agresive. Desi exprimarea sentimentelor de ostilitate nu reduce de obicei agresivitatea, acest lucru poate face persoana sa se simta mai bine. Acest efect poate fi explicat si prin faptul ca persoana simte ca are un control mai mare asupra situatiei.
Cauzele aparitiei agresivitatii
Printre cauzele frecvente ale furiei si agresiunilor se numara si pierderea stimei de sine sau perceptia ca altcineva s-a comportat incorect. De asemenea, si problemele sociale ca saracia, suprapopularea, valorile sociale etc., maresc sau reduc tendinta unei persoane de a reactiona agresiv.
|
Gandirea, un proces psihic ... Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare mijlocita si generalizare abstracta – sub forma notiunilor si rationamentelor a insusirilor comune, esentiale si necesare ale obiectelor si a relatiilor logice dintre ...
Afazia ... Limbajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa vreme pe oamenii de stiinta din cele mai variate domenii. Fiind prin natura sa un proces prin excelenta psihologic, limbajul este in primul rand obiectul de cercetare ...
Vointa si caracter ... Menirea sistemului personalitate este realizarea unei adaptari optime la mediu, obtinerea unei echilibrari favorabile existentei sale biologice si sociale. Personalitatea, ca sistem dinamic deschis dialogului cu lumea, implica ideea de ...
Parintii ... Nu exista o reteta speciala pentru a fi un bun parinte. Totusi exista anumite ingrediente care sunt indispensabile. Exista anumite calitati care sunt esentiale pentru a fi parinte. Un bun parinte stie sa se faca dispensabil pentru ...
Depresia si Stresul ... Depresia este o tulburare a starii afective, care declanseaza stari de tristete, de suparare, de subaprciere a propriei persoane chiar si a unei stari de pierdere a sperantei a propriilor puteri pentru o perioada de timp destul de ...
Atentia ... Atentia este un fenomen deosebit de complex, greu de descifrat. Greutatea provine din faptul ca atentia insoteste permanent celelalte procese si activitati psihice, manifestandu-se o data cu ele. Este greu de presupus ca un proces psihic ...
Agresivitatea ... Ce este agresivitatea? Structurarea sistemului afectiv al personalitatii se poate realiza la niveluri diferite de activitate (de prag) pentru cele doua segmente polare - pozitiv si negativ. De asemenea, intinderea celor doua segmente ...
Publicitate
|
web design by © ClausDesign
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland
2007 - 2012 Ipedia.ro