Agricultura

“Bunastarea producatorilor agricoli este fundatia pe care se construieste prosperitatea industriei si dezvoltarea comertului interior si exterior." Este vorba, desigur, despre agricultura subventionata. O scurta privire pe harta lumii ne arata cu maxima precizie faptul ca tarile care subventioneaza agricultura sunt considerate bogate si prospere, pe cand tarile in care ramura agricola este neglijata de guvern, sunt considerate sarace ori, si mai rau, lumea a treia. - Este ramura agricola atat de importanta in economia unei tari incat sa determine bunastarea ori saracia cetatenilor acelei tari?
- Ce importanta are subventionarea agriculturii si de cate ori este necesar sa fie subventionat un produs pentru ca subsidiile sa fie eficiente adica, sa produca rezultate benefice pentru cetateni?
Aceste doua intrebari sunt legitime si importante. Sa ne mentinem strict in sfera realitatii. Sa luam un exemplu edificator: Un balot de bumbac produs in Sudan este mai scump, la bursa de marfuri, decat aceeasi cantitate de bumbac produsa in SUA.
Fermierul sudanez impreuna cu familia lui traieste o luna cu suma de 100 dolari. Fermierul american, cheltuie suta de dolari cand face un plin de benzina la automobilul personal. Comparand cele doua situtii se desprinde firesc intrebarea: Cum este posibil ca bumbacul produs in SUA sa fie mai ieftin decat cel produs in Sudan cand cheltuielile fermierului american sunt de mii de ori mai mari decat ale muncitorului sudanez?
Raspunsul la aceasta intrebare este unul singur: Fermierul american este subventionat de guvernul tarii sale. Sistemul este simplu si eficient. Cand intocmeste formularul de taxe, o data pe an, fermierul american isi inscrie toate cheltuielile avute cu productia in anul respectiv. Aceste cheltuieli fiind cu mult mai mari decat veniturile obtinute din vanzarea bumbacului, sunt acoperite de un cec pe care fermierul il primeste de la guvern.
Acest sistem permite reluarea ciclului de productie, protejeaza producatorul si ofera pietei produse agricole la preturi accesibile pentru populatie.
In fapt, orice produs agricol provenit din tarile occidentale este subventionat de sapte ori adica, producatorului i se ramburseaza de sapte ori costul productiei. Aceaste este realitatea, nevazuta insa, caci trebuie ferita de intelegerea oamenilor. In locul ei, capitalismul substituie o frazeologie gaunoasa, avand ca scop sa produca intimidare, confuzie si sentimente defetiste:
- Ca in tarile sarace oamenii nu muncesc.
- Ca tarile sarace nu dispun de tehnologie avansata
- Ca in tarile sarace nu se folosesc soiuri si seminte modificate genetic, etcetera, etcetera.
Referitor la Romania
Tara noastra fiind membra UE, normal ar fi ca guvernul roman sa puna in aplicare planuri realiste pentru subventionarea la nivelul necesar a agriculturii. Punctul de plecare in redresarea situatiei este elaborarea unei legi care sa interzica strainilor cumpararea de terenuri agricole si sa garanteze proprietatea agricola indiferent de marimea imprumutului sau a datoriei la banca. Aceasta garantie a statului insotita de subventiile necesare ar determina micii proprietari sa-si asocieze terenurile in cooperative de productie, fapt ce ar avea efecte economice favorable atat pentru proprietari loturilor agricole cat si pentru intreaga populatie a tarii.
Din pacate insa, situatia agriculturii in tara noastra este alarmanta. Locuitorii satelor fiind si ei martori la jefuirea sistematica a tarii, sunt constienti de pericolul de a-si pierde terenurile. Ei prefera sa lucreze pamantul cu mijloace mai putin avansate dar sa fie proprietari.(Este preferabil de asemenea sa nu cultivi pamantul decat sa te indatorezi la banca si sa nu poti plati, situatie in care banca iti confisca proprietatea).
La randul lor, jefuitorii, siguri pe ei caci detin toate parghiile inselaciunilor, asteapta nerabdatori ca micii proprietari sa cedeze sub greutatea lipsei de bani. Este evident un cerc vicios, creat de guvernanti astfel ca pamantul tarii sa fie instrainat, asa cum s-a petrecut cu obiectivele industriale si turistice.

Sursa: www.rontpress.ro

SURSA 03 referate10.ro

Cea mai mare parte a populatiei sarace a lumii este constituita din fermieri care cultiva doar atat cat sa-si satisfaca necesitatine.Este adevarat,aceasta forma de agricultura este mai putin daunatoare pentru natura decat agricultura moderna,comerciala.
Cele patru mari forme ale agriculturii de subzistenta sunt vanatoarea si culesul plantelor,pastoritul nomad,cultivarea diferitelor loturi si agricultura sabila.In urma cu aproximativ 12000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor traiau din vanatoare,pescuit si cules.Odata cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticite animalele, majoritatea oamenilor au devenit agricultori.In regiuni cu ploi abundente si regulate,ei cultivau diferite recolte.In regiunile mai uscate,ei cresteau animale.Grupurile tot mai mici de culegatori si de vanatori au fost impinse catre zone care nu erau proprice nici unei forme de agricultura.
Astazi,societatile de vanatori si de culegatori sunt pe cale de disparitie,cu toate ca aceste ocupatii mai reprezinta inca un mod de viata pentru cateva grupuri,printre care cele de aborigeni din Australia,bosimanii din S Africii,pigmeii din centrul Africii si indieni din padurile tropicale ale Americii de S.
Vanatoarea si culesul necesita o buna cunoastere a modului de supravietuire in armonie cu natura.Aceste cunostinte le permit vanatorilor si culegatorilor sa supravietuiasca si in zone extrem de inospitaliere.Unii oameni de stiinta considera ca n-ar trebui pierdute cunostintele despre natura a vanatorilor si culegatorilor.
Dupa ce oamenii au descoperit ca anumite specii de plante pot fi cultivate in numar mare,ei au cautat terenuri pe care sa le cultive.Cand au observat ca solul unei regiuni impadurite este fertil au hotarat sa defriseze zona prin ardere sau prin taiere si sa cultive diverse plante, dar dupa 2-3 ani solul nu a mai fost productiv si zona a fost abandonata si cu timpul pe acel teren abandonat au inceput sa creasca copaci si fertilitatea solului a fost refacuta in mare parte.Deseori,aceste zone au putut fi refolosite.
In zilele noastre, cam 200 de milioane de oameni traiesc din agricultura extensiva.Acestia au acces la aproximativ 3 miliarde de hectare de teren, desi doar o cincime din aceasta suprafata este utilizata simultan.
Agricultura extensiva, combinata cu vanatoarea si culesul , necesita suprafete mari de padure pentru a sustine o populatie mica.Daca populatia creste, ca atunci cand se alatura tarani lipsiti de pamant, padurea este amenintata si este posibil ca loturile agricole sa nu mai aiba suficient timp pentru a-si reveni.
Aceasta forma de agricultura este uneori practicata alaturi de agricultura stabila.De exemplu, agricultorii din S-E Asiei cultiva deseori pe terenuri joase orez umed sau de campie.
Agricultura stabila, necesita un grad mai mare de tehnologie agricola decat cea extensiva.Agricultorii trebuie sa-si pastreze terenurile curate , fara buruieni si sa le mentina fertilitatea prin adaugarea de balegar sau prin practicarea culturilor alternative, adica alternarea culturilor de pe un camp pe altul, in fiecare an.Acest gen de agricultura este practicat in multe parti ale lumii, incluzand platourile din America Centrala si de S, o buna parte din Africa tropicala, India si regiunile calde si umede din E si S-E Asiei.
Agricultura intensiva de subzistenta este posibila si in regiunile deluroase , insa doar cu mare efort.
Principalele produse ale agriculturii de subzistenta sunt recoltele destinate hranei, insa un regim format doar din cereale este sarac.De aceea multi agricultori detin si cateva animale printre care bovine,porcine sau pasari.Ei cultiva uneori si fructe sau zarzavaturi.Cea mai  importanta dintre uneltele agricole , plugul a facut posibila aparitia agriculturii stabile(care este singura diferenta dintre agricultura extensiva si cea stabila).
Impactul economic al agriculturii de subzistenta pe piata mondiala este mic.Recoltele sunt produse pentru familia agricultorului sau pentru oamenii din acea comunitate si cei mai multi dintre acesti agricultori sunt saraci.Pentru multi agricultori de subzistenta este mare lucru daca isi pot hrani familiile si isi pot plati impozitele.Multora le lipsesc banii pentru insamantarea loturilor cu seminte selectionate stiintific, deoarece aceste seminte necesita,adesea, tratarea cu fertilizatori si cu pesticide scumpe.Trecerea la agricultura pentru comercializare este si un risc fata de obiectivul principal, acela de hranirea propriei familii.Aceasta combinatie intre agricultura de subzistenta si cea comerciala care in unele zone poate fi un risc, in Africa , este o speranta pentru dezvoltarea si ridicarea nivelului de trai.
Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante a constituit ramura economica principala inca de la inceputurile civilizatiei.Ea asigura cea mai mare parte a alimentelor, materiale necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrie.