Anunturi Gratuite

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite
Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si Romaniei (1862-1866). Sub conducerea lui s-au dezvoltat domeniile economic, social, politic si cultural.
A fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie al Tarii Romanesti, realizandu-se astfel unirea celor doua provincii. Ulterior Cuza a obtinut recunoasterea unirii pe plan externsi a desavarsit-o prin numirea unui singur govern, fixarea noii capitale la Bucuresti (1862) si contopirea persoanelor cu drept de vot de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic.
Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (din cauza ca fostul guvern nu era de accord cu unele masuri pe care domnitorul le voia), care dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864) si realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863). Tot atunci, Cuza supune aprobarii poporului, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, si la 14 august 1864 decreteaza legea rurala conceputa de Kogalniceanu, prin care se desfiinta iobagia.
Alte actiuni realizate pentru imbunatatirea si dezvoltarea Romaniei au constat in legea pentru obligativitatea invatamantului primar, eliberarea codului civil si codului penal, dezvoltarea armatei, infiintarea unor Universitati la Iasi (1860) si la Bucuresti (1864), etc
De asemenea a efectuat reforma agrara si electorala.
In final a fost fortat sa abdice de catre boierii conservatori si burghezi la 11 februarie 1866. Fiind expulzat, Cuza s-a retras in Germania, unde a si incetat din viata in 1873, fiind inmormantat la mosia sa de la Ruginoasa (in apropiere de Iasi).
Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si Romaniei (1862-1866). Sub conducerea lui s-au dezvoltat domeniile economic, social, politic si cultural.
A fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie al Tarii Romanesti, realizandu-se astfel unirea celor doua provincii. Ulterior Cuza a obtinut recunoasterea unirii pe plan externsi a desavarsit-o prin numirea unui singur govern, fixarea noii capitale la Bucuresti (1862) si contopirea persoanelor cu drept de vot de la Iasi si Bucuresti intr-un parlament unic.
Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (din cauza ca fostul guvern nu era de accord cu unele masuri pe care domnitorul le voia), care dizolva Adunarea legiuitoare (2 mai 1864) si realizeaza secularizarea averilor manastiresti (decembrie 1863). Tot atunci, Cuza supune aprobarii poporului, o noua constitutie (statut) si o noua lege electorala, si la 14 august 1864 decreteaza legea rurala conceputa de Kogalniceanu, prin care se desfiinta iobagia.
Alte actiuni realizate pentru imbunatatirea si dezvoltarea Romaniei au constat in legea pentru obligativitatea invatamantului primar, eliberarea codului civil si codului penal, dezvoltarea armatei, infiintarea unor Universitati la Iasi (1860) si la Bucuresti (1864), etc
De asemenea a efectuat reforma agrara si electorala.
In final a fost fortat sa abdice de catre boierii conservatori si burghezi la 11 februarie 1866. Fiind expulzat, Cuza s-a retras in Germania, unde a si incetat din viata in 1873, fiind inmormantat la mosia sa de la Ruginoasa (in apropiere de Iasi).
Publicitate

SURSA 03

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. A participat activ la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 şi al Ţării Româneşti, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua ţări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susţinută activitate politică şi diplomatică pentru recunoaşterea unirii de către puterea suzerană şi puterile garante şi apoi pentru desăvârşirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unităţii constituţionale şi administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova şi Ţara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucureşti, cu o singură adunare şi un singur guvern.
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliţie a partidelor vremii, denumită şi Monstruoasa Coaliţie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacţionat astfel faţă de manifestările autoritare ale domnitorului.
Primii ani de viaţă
Născut în Bârlad, Cuza a aparţinut clasei tradiţionale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pământ în judeţul Fălciu) şi al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primeşte o educaţie europeană, devenind ofiţer în armata moldovenească şi ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.
În anul 1848, Moldova şi Ţara Românească au fost cuprinse şi ele de febra revoluţiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Ţara Românească revoluţionarii au preluat puterea şi au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenţia înclinaţiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.
Revenind în Moldova în timpul domniei Prinţului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, şi a reprezentat Galaţiul în divanul ad-hoc de la Iaşi. Cuza a fost un proeminent politician şi a susţinut cu tărie uniunea Moldovei şi Valahiei. A fost nominalizat în ambele ţări de către Partida Naţională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinţ străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) şi în Ţara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).
Domnia
Domnia lui Cuza Vodă a fost caracterizată de o nerăbdătoare dorinţă de a ajunge din urmă Occidentul, dar efortul domnului şi al sprijinitorilor săi întâmpină rezistenţa forţelor conservatoare şi a inerţiilor colective. Mai grav, el stă sub semnul provizoratului, căci domnia lui Cuza este percepută ca pasageră; ţara a vrut un domn străin, l-a acceptat însă pe cel autohton, dar n-a renunţat la vechea doleanţă; în aşteptarea contextului prielnic, ea îngăduie un provizorat.
Alegerea ca domnitor
După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Unioniştii moldoveni au putut impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa rezultatul alegerii de la Iaşi. În Ţara Românească, adunarea a fost dominată de conservatori, care erau însă scindaţi. Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al Ţării Româneşti. Astfel, românii au realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859 Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficiala a faptului împlinit de la 24 ianuarie 1859.[10]
Conform deciziei Convenţiei de la Paris, la 15 mai 1859 este înfiinţată Comisia Centrală la Focşani, ce avea ca scop redactarea primului proiect de Constituţie din istoria modernă a României şi realizarea altor proiecte de unificare legislativă a Principatelor. Proiectul de Constituţie nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focşani fiind desfiinţată în februarie 1862.
Reformele lui Cuza
După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), iniţiază importante reforme interne: secularizarea averilor mânăstireşti (1863), reforma agrară (1864), reforma învăţământului (1864) ş.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al ţării.
Întâmpinând rezistenţă din partea guvernului şi a Adunării Legiuitoare, alcătuite din reprezentanţi ai boierimii şi ai marii burghezii, precum şi a bisericii, în înfăptuirea unor reforme, Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstireşti (decembrie 1863) şi dizolvă Adunarea Legiuitoare (2 mai 1864). În acelaşi an, Cuza supune aprobării poporului, prin plebiscit, o nouă constituţie şi o nouă lege electorală, menită să asigure parlamentului o bază mai largă, şi decretează (14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu. În timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil şi cel penal, legea pentru obligativitatea învăţământului primar şi au fost înfiinţate primele universităţi din ţară, respectiv cea de la Iaşi (1860), care azi îi poartă numele, şi cea de la Bucureşti (1864). Tot în această perioadă a fost organizată şi armata naţională.
Abdicarea şi exilul
Cuza începe să fie suspectat de liberalii radicali, care ulterior au făcut cartel cu conservatorii, că ar intenţiona să instituie un regim personal; acest fapt a slăbit poziţiile domnitorului şi a animat activitatea monstruoasei coaliţii, hotărâtă să-l înlăture. Complotiştii au reuşit să-şi realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracţiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ş.a.), şi l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuşi Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privinţa factorilor reacţionari, ci, într-un discurs, se arăta dispus să renunţe la tron în favoarea unui principe străin (fapt susţinut şi de o scrisoare adresată unui diplomat străin). A fost instituită o locotenenţă domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu şi colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul şi Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenţei domneşti a luat sfârşit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866.
Această abdicare silită putea avea consecinţe grave pentru România, pentru că:
1. după înlăturarea lui Cuza, satele au fost înspăimântate că reforma agrară nu va mai avea loc.
2. la 3 aprilie 1866 la Iaşi o demonstraţie a Mişcării Separatiste care a cerut anularea unirii Moldovei cu Ţara Românească,
3. Poarta Otomană a mobilizat armata la Dunăre pentru a interveni în România, unirea fiind recunoscută doar pe timpul domniei lui Cuza.
Restul vieţii sale şi-a petrecut-o în exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena şi Wiesbaden. A fost înmormântat iniţial la Biserica Domnească de lângă Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorinţei sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi.


 
  Trimite opinia ta !     Total 2 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 5.50

Obtinuta din 2 voturi.

Enciclopedie
Ordinul Templierilor ...
Cine au fost Templierii ? Cu siguranta raspunsul la aceasta intrebare va genera o serie intreaga de opinii, in functie de cel ce raspunde la intrebare. Crestini, cruciati, anti-crestini, adoratori de demoni sau primul si cel mai mare ...
Constantin Brancoveanu ...
Constantin Brancoveanu, fiul lui Papa Brancoveanu si al Stancai Cantacuzino a fost ales domnitor al Tarii Romanesti in 1688. Constantin Brancoveanu a aplicat "o politica de cumpatare, dar practica; putin stralucitoare, dar foarte ...
Atlantida ...
S-au scurs 2.300 ani de cand filosoful grec Platon a relatat in doua dintre Dialogurile sale povestea Atlantidei, continentul disparut. De atunci si pana astazi, au aparut aproximativ 20.000 lucrari stiintifice si beletristice, articole ...
Adolf Hitler ...
Adolf Hitler Nascut la 20 aprilie 1889, in orasul Braunau am Inn din Austria, Adolf Hitler a fost unul dintre cei mai importanti oameni politici national-socialisti germani. Între 1904 si 1905 a studiat la liceul Steyr, si a esuat ...
Zidul Berlinului ...
Potrivit acordului dintre SUA, URSS si Marea Britanie, din 12 septembrie 1944, confirmat si dezvoltat de declaratia din 5 iunie 1945, fosta capitalã a Reichului a fost divizatã in patru sectoare - american, britanic, ...
Democratia ...
Democratia este forma de guvernamant (gr.: demos, popor si kratos, dominatie, putere), in care detinerea puterii este atribuita poporului. Atat in manifestarile sale institutionale cat si in expresia ei teoretica, democratia a capatat de-a ...
Familia Romanov ...
In 17 iulie 1918,din ordinul dat de Partidul Bolsevic, imparatul Nicolae al II-lea si famila sa au fost asasinati la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia. Povestea asasinarii tarului Nicolae al II-lea al Rusiei a cutremurat, la vremea ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite

Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro