Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de 21 octombrie 1833. Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm.
In 1842 Immanuel isi aduce familia in St. Petersburg. Aici, fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era atras deopotriva de literatura engleza si de "stiintele exacte" cum ar fi fizica sau chimia. Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele Unite.
La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in epoca, T.J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si de instabil. Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca explozii la variatii mici de temperatura sau presiune.
Alfred era insa interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei. In 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el falimentul companiei lui Immanuel Nobel.
El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va reintoarce la Stockholm. Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari tragice determinand, in 1864, moartea fratelui sau Emil. Autoritatile se vad nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred se muta pe un vas.
In curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni. In 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Germania incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia.
Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit "cel mai bogat vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in laboratoarele sale. Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.
Centenarul Nobel Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat importante fonduri. Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si "doctrine" noi.
Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica, chimie, si medicina. In anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani dupa disparitia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fara sa aiba mostenitori directi, lasand in urma sa un testament de 300 de cuvinte in care erau foarte putine indicatii privind gestionarea averii sale.
In fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata, ii desemneaza pe castigatorii premiilor. In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care, aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
SURSA 02
Despre Alfred Nobel
Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de 21 octombrie 1833.
Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm. Desi mama sa, Andrietta Ahlsell, provenea dintr-o familie bogata, anul 1833 avea sa fie un an nefast pentru familia Nobel datorita falimentului caruia tatal sau a trebuit sa-i faca fata.
Tragicul eveniment, care se repeta de altfel cativa ani mai tarziu, ii desparte pentru o buna bucata de timp pe cei doi soti, tatal sau plecand, in 1937, in Finlanda si Rusia pentru a-si porni o noua cariera. Andrietta ramane la Stockholm si, pentru a-si putea sustine financiar familia, deschide o bacanie care ii aduce un venit modest.
Între timp tatal sau isi pune pe picioare o afacere in St. Petersburg (Rusia). El furniza echipament militar armatei rusesti si ii convinge pe generalii rusi de utilitatea plasarii unor mine acvatice pentru a impiedica accesul navelor britanice. Minele construite de Immanuel Nobel au tinut la distanta Flota Britanica in timpul razboiului Crimeei (1854-1856).
În 1842 Immanuel isi poate permite sa-si aduca familia in St. Petersburg. Aici, fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era atras deopotriva de literatura engleza si de "stiintele exacte“ cum ar fi fizica sau chimia.
Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele Unite. La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in epoca, T.J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si de instabil.
Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca explozii la variatii mici de temperatura sau presiune. Alfred era insa interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.
În 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel. El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va reintoarce la Stockholm.
Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari tragice determinand, in 1864, moartea framelui sau Emil. Autoritatile se vad nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred se muta pe un vas ancorat in Lacul Mälaren.
În curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni.
În 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Krümmel (Germania) incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia.
Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit "cel mai bogat vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in laboratoarele sale.
Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.
Centenarul Nobel
Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat importante fonduri.Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si "doctrine" noi.Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica, chimie, si medicina.
În anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani dupa disparitia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fara sa aiba mostenitori directi, lasand in urma sa un testament de 300 de cuvinte in care erau foarte putine indicatii privind gestionarea averii sale. El a fixat cinci domenii la care sa fie acordate premiile Nobel - pace, medicina, chimie, fizica si literatura - si institutiile insarcinate sa-l aleaga pe cel care in cursul anului respectiv a adus cele mai mari servicii umanitatii. În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata, ii desemneaza pe castigatorii premiilor. Pentru a marca 100 de ani la infiintarea premiilor, anul acesta la 10 decembrie, aproximativ 200 de nobelizati au participat la ceremoniile ce s-au desfasurat la Stockholm si Oslo.
Premiile Nobel, care aniverseaza centenarul, au fost create de savantul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei (1867), care in testamentul sau a cerut ca veniturile imensei sale averi sa fie oferite in fiecare an “sub forma de premii celor care, in anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii", se arata intr-un comentariu AFP.
In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care, aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an inainte de moartea lui, dispune ca premiile sa fie repartizate astfel: “o parte celui care a facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii, alta celui care a facut descoperirea sau a inregistrat progresul cel mai remarcabil in chimie, alta celui care a facut descoperirea cea mai importanta in domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs in domeniul literar lucrarea cea mai remarcabila de o tendinta idealista si o alta parte celui care a actionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numarului armelor permanente, ca si pentru organizarea si difuzarea congreselor de pace".
Totusi, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea in sine, iar dupa lectura sa in ianuarie 1897 el a fost vehement contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu consultase diversele institutii in chestiune pentru a se asigura ca sunt de acord sa-si asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei ani pana cand problema a fost in fine rezolvata, atunci cand s-a decis sa se instituie ca legatar Fundatia Nobel, care administreaza capitalul premiilor Nobel, in timp ce diversele organisme mentionate in testament au acceptat sa se ocupe de atribuirea premiilor.
In 1968, cu ocazia tricentenarului sau, banca centrala a Suediei (Riskbank) a instituit un premiu in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel, punand la dispozitia Fundatiei Nobel o suma anuala echivalenta cu valoarea celorlalte premii.
SURSA 03
Alfred Nobel, cel care a initiat Premium Nobel, dar si cel care a inventat dinamita, s-a nascut in orasul Stockholm, Suedia, pe 21 octombrie 1833. A fost un copil nascut prematur iar mai toata copilaria era bolnavicios. A avut 3 frati, Robert , Ludwig si Emil.
ALFRED NOBEL: “Daca am o mie de idei si doar una se dovedeste a fi buna, sunt multumit."Alfred Nobel, cel care a initiat Premium Nobel, dar si cel care a inventat dinamita, s-a nascut in orasul Stockholm, Suedia, pe 21 octombrie 1833. A fost un copil nascut prematur iar mai toata copilaria era bolnavicios. A avut 3 frati, Robert , Ludwig si Emil.Tatal sau, Immanuel, a plecat in Rusia dupa ce a suferit cateva esecuri in afaceri, astfel ca cei trei copii au ramas acasa cu mama lor, ducand o viata nu tocmai usoara. Robert si Ludwig munceau astfel incat sa o mai ajute pe mama lor cu bani, insa Alfred care era bolnavicios s-a concentrat mai ales pe scoala, unde de altfel avea si note foarte bune.In 1842, cei trei copii impreuna cu mama lor au plecat si ei in Rusia la tatal lor, in orasul Sankt Petersburg. Acesta a reusit acolo sa isi dezvolte niste afaceri foarte profitabile in domeniul armamentului, profitand si de situatia politica de la acea vreme: Rusia era angrenata in diferite conflicte si avea nevoie de armament. Tanarul Alfred s-a aratat foarte dornic de a vizita fabricile tatalui sau invatand multe lucruri despre armament si praf de pusca.La varsta de 17 ani, in anul 1849, Alfred a parasit Rusia pentru a studia in strainatate. A vizitat mai multe tari precum Danemarca , America, Germania, Franta , intalnindu-se cu multi cercetatori. I-a intalnit printre altii pe J.T. Pelouze care facea experimente de detonare a nitrocelulozei si pe John Ericsson care efectua cercetari asupra motoarelor cu aburi.
S-a intors in Rusia in 1851 si s-a alaturat tatalui sau in afaceri care si-a intitulat compania de armament “Nobel si fii" care de altfel trecea printr-o perioada de prosperitate datorita izbucnirii Razboiului Crimeii in care tarul Rusiei Nicolae I era angrenat.
In 1856 razboiul s-a incheiat iar in anul 1859 compania a dat faliment intru-cat nu mai era nevoie de munitie in acea perioada. Astfel Immanuel Nobel impregna cu sotia sa au hotarat sa revina acasa in Suedia. Cei trei copii au ramas insa in Rusia incercand sa repuna pe picioare afacerea.
In aceasta perioada Alfred a inceput sa se gandeasca la o metoda de a controla nitroglicerina. Nitroglicerina era o substanta descoperita in 1846 de Ascanio Sobrero, insa era foarte instabila si exploda foarte usor.
Astfel el a inventat un dispozitiv in care combina pudra neagra cu nitroglicerina, acestea urmand a fi detonate printr-un fitil. A facut apoi numeroase experimente, compusul sau fiind deosebit de puternic si a ajuns astfel sa fie cunoscut in intreaga lume pentru capacitatile sale explozibile.
In septembrie 1864 are loc o tragedia in familia Nobel: o fabrica explodeaza in Suedia iar fratele lui Alfred, Emil, moare. A reusit sa treaca peste aceasta tragedie iar ulterior, inventia sa a fost solicitata de catre Caile Ferate Suedeze. Acest lucru i-au adus venituri considerabile nitroglicerina putand fi acum folosita la scara industriala, Nobel fiind cunoscut acum in intreaga lume. Insa incidentele precum cel in care si-a pierdut viata fratele sau nu s-au oprit; ele aveau loc foarte des peste tot in lume, Alfred devenid tinta numeroaselor critici.
S-a gandit la o alta substanta pe care sa o combine cu nitroglicerina si a descoperit diatomitul. A denumit compusul “dinamita" si avea o putere mult mai mare decat compusul precedent fiind si mai usor de controlat. Astfel dinamita a ajutat la construirea de tunele, strazi ,canale, a construit companii in toata lumea si a devenit foarte bogat.
In 1870 a izbucnit Razboiul Franco-Prusac iar dinamita a fost foarte folosita in acest razboi, lucru pe care Nobel nu l-ar fi dorit.
In anul 1872 moare tatal sau iar dupa aceasta se muta la Paris. Desi avea un statut foarte bun, era singuratic iar pe plan personal era neimplinit. Cunoaste o femeie in anul 1876, Bertha Kinsky, care va lucra pentru el ca secretara. Aceasta era logodita si simtind ca lucrurile ar putea deveni mai serioase s-a hotarat sa renunte la slujba. Apoi o va intalni pe Sophie Hess care lucra intr-un magazin cu flori si cu care va avea o relatie ce va dura 18 ani, pana cu 5 ani inaintea mortii lui Alfred.
In 1891 s-a mutat la San Remo, Italia, dupa o perioada tulburata. Aici si-a deschis un laborator de cercetare. Participa de asemenea la numeroase conferinte internationale pentru pace. Angajeaza un tanar in varsta de 23 de ani pe nume Ragnar Sohlman impreuna cu care descopera cauciucul sintetic.
In 1894 se intoarce acasa in Suedia. Scrie o carte (piesa de teatru)- “Nemesis". Apoi in decembrie 1896 moare la varsta de 63 de ani.
Pentru a se elibera de sub povara carierei sale care s-a bazat pe fabricarea dinamitei, in ultimii ani ai vietii sale s-a implicat in miscarile care militau pentru pace. Inainte sa moara, a lasat un testament de care a spus sa se ocupe Ragnar Sohlman. Prin acesta el dorea ca cea mai mare parte din averea sa sa constituie un fond din care sa fie rasplatiti oameni care aduc cele mai Mari beneficii omenirii. Astfel trebuiau premiati cei care au obtinut in anul precedent cele mai bune descoperiri pentru folosul omenirii in fizica, chimie, fiziologie sau medicina, literatura, si un premiu pentru cine depunea cele mai multe eforturi pentru a aduce pacea intre natiuni. A luat nastere astfel Premium Nobel, care s-a decernat pentru prima oara in 1901, la 5 ani de la moartea sa.
Primele premii Nobel au fost primite astfel: W.C Roentgen- Premiul Nobel pentru fizica pentru descoperirea razelor X, Emil von Behring- Premiul Nobel pentru medicina pentru descoperirea tratamentului cu ser specific impotriva difteriei, Jacobus Henricus van’t Hoff- Premiul Nobel pentru chimie pentru cercetarea legilor dinamicii chimice si presiunii osmotice in solutii, Sully Prudhomme- Premiul Nobel pt literatura si Henry Dunant si Frederic Passy- Premiul Nobel pentru pace pentru infiintarea Crucii Rosii.
Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de 21 octombrie 1833. Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm.
In 1842 Immanuel isi aduce familia in St. Petersburg. Aici, fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era atras deopotriva de literatura engleza si de "stiintele exacte" cum ar fi fizica sau chimia. Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele Unite.
La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in epoca, T.J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si de instabil. Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca explozii la variatii mici de temperatura sau presiune.
Alfred era insa interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei. In 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el falimentul companiei lui Immanuel Nobel.
El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va reintoarce la Stockholm. Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari tragice determinand, in 1864, moartea fratelui sau Emil. Autoritatile se vad nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred se muta pe un vas.
In curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni. In 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Germania incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia.
Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit "cel mai bogat vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in laboratoarele sale. Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.
Centenarul Nobel Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat importante fonduri. Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si "doctrine" noi.
Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica, chimie, si medicina. In anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani dupa disparitia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fara sa aiba mostenitori directi, lasand in urma sa un testament de 300 de cuvinte in care erau foarte putine indicatii privind gestionarea averii sale.
In fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata, ii desemneaza pe castigatorii premiilor. In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care, aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
SURSA 02
Despre Alfred Nobel
Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm in data de 21 octombrie 1833.
Tatal sau, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie si s-a confruntat, nu de putine ori, cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm. Desi mama sa, Andrietta Ahlsell, provenea dintr-o familie bogata, anul 1833 avea sa fie un an nefast pentru familia Nobel datorita falimentului caruia tatal sau a trebuit sa-i faca fata.
Tragicul eveniment, care se repeta de altfel cativa ani mai tarziu, ii desparte pentru o buna bucata de timp pe cei doi soti, tatal sau plecand, in 1937, in Finlanda si Rusia pentru a-si porni o noua cariera. Andrietta ramane la Stockholm si, pentru a-si putea sustine financiar familia, deschide o bacanie care ii aduce un venit modest.
Între timp tatal sau isi pune pe picioare o afacere in St. Petersburg (Rusia). El furniza echipament militar armatei rusesti si ii convinge pe generalii rusi de utilitatea plasarii unor mine acvatice pentru a impiedica accesul navelor britanice. Minele construite de Immanuel Nobel au tinut la distanta Flota Britanica in timpul razboiului Crimeei (1854-1856).
În 1842 Immanuel isi poate permite sa-si aduca familia in St. Petersburg. Aici, fiii sai sunt instruiti in stiintele naturii, limbi straine si literatura. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza si germana. Era atras deopotriva de literatura engleza si de "stiintele exacte“ cum ar fi fizica sau chimia.
Timp de 2 ani, Alfred avea sa viziteze Suedia, Germania, Franta si Statele Unite. La Paris are sansa sa lucreze in laboratorul unui chimist renumit in epoca, T.J. Pelouze. Aici il intalneste pe tanarul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic si de instabil.
Descoperirea nitroglicerinei a fost considerata in epoca mult prea periculoasa pentru a putea fi folosita in practica datorita faptului ca putea provoca explozii la variatii mici de temperatura sau presiune. Alfred era insa interesat de posibilitatea folosirii ei in constructii si incepe sa lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.
În 1852 Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre armata rusa. Cu toate acestea, sfarsitul razboiului avea sa aduca dupa el cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel. El isi va lua doi dintre fiii sai, Alfred si Emil, si se va reintoarce la Stockholm.
Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea insa urmari tragice determinand, in 1864, moartea framelui sau Emil. Autoritatile se vad nevoite, asadar, sa-i interzica experimentele in interiorul orasului iar Alfred se muta pe un vas ancorat in Lacul Mälaren.
În curand, inventatorul nostru avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni.
În 1867 isi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. Pentru a putea determina aparitiei exploziei, Alfred breveteaza o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Alfred a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Krümmel (Germania) incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia.
Datorita pasiunii sale pentru calatorii, Victor Hugo l-a denumit "cel mai bogat vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred si-a deschis fabrici si laboratoare in peste 20 de tari iar cand nu calatorea lucra intens in laboratoarele sale.
Pana la moartea sa, in 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.
Centenarul Nobel
Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat importante fonduri.Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si "doctrine" noi.Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica, chimie, si medicina.
În anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani dupa disparitia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fara sa aiba mostenitori directi, lasand in urma sa un testament de 300 de cuvinte in care erau foarte putine indicatii privind gestionarea averii sale. El a fixat cinci domenii la care sa fie acordate premiile Nobel - pace, medicina, chimie, fizica si literatura - si institutiile insarcinate sa-l aleaga pe cel care in cursul anului respectiv a adus cele mai mari servicii umanitatii. În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata, ii desemneaza pe castigatorii premiilor. Pentru a marca 100 de ani la infiintarea premiilor, anul acesta la 10 decembrie, aproximativ 200 de nobelizati au participat la ceremoniile ce s-au desfasurat la Stockholm si Oslo.
Premiile Nobel, care aniverseaza centenarul, au fost create de savantul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 - 1896), inventatorul dinamitei (1867), care in testamentul sau a cerut ca veniturile imensei sale averi sa fie oferite in fiecare an “sub forma de premii celor care, in anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii", se arata intr-un comentariu AFP.
In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care, aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an inainte de moartea lui, dispune ca premiile sa fie repartizate astfel: “o parte celui care a facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii, alta celui care a facut descoperirea sau a inregistrat progresul cel mai remarcabil in chimie, alta celui care a facut descoperirea cea mai importanta in domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs in domeniul literar lucrarea cea mai remarcabila de o tendinta idealista si o alta parte celui care a actionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numarului armelor permanente, ca si pentru organizarea si difuzarea congreselor de pace".
Totusi, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea in sine, iar dupa lectura sa in ianuarie 1897 el a fost vehement contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu consultase diversele institutii in chestiune pentru a se asigura ca sunt de acord sa-si asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei ani pana cand problema a fost in fine rezolvata, atunci cand s-a decis sa se instituie ca legatar Fundatia Nobel, care administreaza capitalul premiilor Nobel, in timp ce diversele organisme mentionate in testament au acceptat sa se ocupe de atribuirea premiilor.
In 1968, cu ocazia tricentenarului sau, banca centrala a Suediei (Riskbank) a instituit un premiu in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel, punand la dispozitia Fundatiei Nobel o suma anuala echivalenta cu valoarea celorlalte premii.
SURSA 03
Alfred Nobel, cel care a initiat Premium Nobel, dar si cel care a inventat dinamita, s-a nascut in orasul Stockholm, Suedia, pe 21 octombrie 1833. A fost un copil nascut prematur iar mai toata copilaria era bolnavicios. A avut 3 frati, Robert , Ludwig si Emil.
ALFRED NOBEL: “Daca am o mie de idei si doar una se dovedeste a fi buna, sunt multumit."Alfred Nobel, cel care a initiat Premium Nobel, dar si cel care a inventat dinamita, s-a nascut in orasul Stockholm, Suedia, pe 21 octombrie 1833. A fost un copil nascut prematur iar mai toata copilaria era bolnavicios. A avut 3 frati, Robert , Ludwig si Emil.Tatal sau, Immanuel, a plecat in Rusia dupa ce a suferit cateva esecuri in afaceri, astfel ca cei trei copii au ramas acasa cu mama lor, ducand o viata nu tocmai usoara. Robert si Ludwig munceau astfel incat sa o mai ajute pe mama lor cu bani, insa Alfred care era bolnavicios s-a concentrat mai ales pe scoala, unde de altfel avea si note foarte bune.In 1842, cei trei copii impreuna cu mama lor au plecat si ei in Rusia la tatal lor, in orasul Sankt Petersburg. Acesta a reusit acolo sa isi dezvolte niste afaceri foarte profitabile in domeniul armamentului, profitand si de situatia politica de la acea vreme: Rusia era angrenata in diferite conflicte si avea nevoie de armament. Tanarul Alfred s-a aratat foarte dornic de a vizita fabricile tatalui sau invatand multe lucruri despre armament si praf de pusca.La varsta de 17 ani, in anul 1849, Alfred a parasit Rusia pentru a studia in strainatate. A vizitat mai multe tari precum Danemarca , America, Germania, Franta , intalnindu-se cu multi cercetatori. I-a intalnit printre altii pe J.T. Pelouze care facea experimente de detonare a nitrocelulozei si pe John Ericsson care efectua cercetari asupra motoarelor cu aburi.
S-a intors in Rusia in 1851 si s-a alaturat tatalui sau in afaceri care si-a intitulat compania de armament “Nobel si fii" care de altfel trecea printr-o perioada de prosperitate datorita izbucnirii Razboiului Crimeii in care tarul Rusiei Nicolae I era angrenat.
In 1856 razboiul s-a incheiat iar in anul 1859 compania a dat faliment intru-cat nu mai era nevoie de munitie in acea perioada. Astfel Immanuel Nobel impregna cu sotia sa au hotarat sa revina acasa in Suedia. Cei trei copii au ramas insa in Rusia incercand sa repuna pe picioare afacerea.
In aceasta perioada Alfred a inceput sa se gandeasca la o metoda de a controla nitroglicerina. Nitroglicerina era o substanta descoperita in 1846 de Ascanio Sobrero, insa era foarte instabila si exploda foarte usor.
Astfel el a inventat un dispozitiv in care combina pudra neagra cu nitroglicerina, acestea urmand a fi detonate printr-un fitil. A facut apoi numeroase experimente, compusul sau fiind deosebit de puternic si a ajuns astfel sa fie cunoscut in intreaga lume pentru capacitatile sale explozibile.
In septembrie 1864 are loc o tragedia in familia Nobel: o fabrica explodeaza in Suedia iar fratele lui Alfred, Emil, moare. A reusit sa treaca peste aceasta tragedie iar ulterior, inventia sa a fost solicitata de catre Caile Ferate Suedeze. Acest lucru i-au adus venituri considerabile nitroglicerina putand fi acum folosita la scara industriala, Nobel fiind cunoscut acum in intreaga lume. Insa incidentele precum cel in care si-a pierdut viata fratele sau nu s-au oprit; ele aveau loc foarte des peste tot in lume, Alfred devenid tinta numeroaselor critici.
S-a gandit la o alta substanta pe care sa o combine cu nitroglicerina si a descoperit diatomitul. A denumit compusul “dinamita" si avea o putere mult mai mare decat compusul precedent fiind si mai usor de controlat. Astfel dinamita a ajutat la construirea de tunele, strazi ,canale, a construit companii in toata lumea si a devenit foarte bogat.
In 1870 a izbucnit Razboiul Franco-Prusac iar dinamita a fost foarte folosita in acest razboi, lucru pe care Nobel nu l-ar fi dorit.
In anul 1872 moare tatal sau iar dupa aceasta se muta la Paris. Desi avea un statut foarte bun, era singuratic iar pe plan personal era neimplinit. Cunoaste o femeie in anul 1876, Bertha Kinsky, care va lucra pentru el ca secretara. Aceasta era logodita si simtind ca lucrurile ar putea deveni mai serioase s-a hotarat sa renunte la slujba. Apoi o va intalni pe Sophie Hess care lucra intr-un magazin cu flori si cu care va avea o relatie ce va dura 18 ani, pana cu 5 ani inaintea mortii lui Alfred.
In 1891 s-a mutat la San Remo, Italia, dupa o perioada tulburata. Aici si-a deschis un laborator de cercetare. Participa de asemenea la numeroase conferinte internationale pentru pace. Angajeaza un tanar in varsta de 23 de ani pe nume Ragnar Sohlman impreuna cu care descopera cauciucul sintetic.
In 1894 se intoarce acasa in Suedia. Scrie o carte (piesa de teatru)- “Nemesis". Apoi in decembrie 1896 moare la varsta de 63 de ani.
Pentru a se elibera de sub povara carierei sale care s-a bazat pe fabricarea dinamitei, in ultimii ani ai vietii sale s-a implicat in miscarile care militau pentru pace. Inainte sa moara, a lasat un testament de care a spus sa se ocupe Ragnar Sohlman. Prin acesta el dorea ca cea mai mare parte din averea sa sa constituie un fond din care sa fie rasplatiti oameni care aduc cele mai Mari beneficii omenirii. Astfel trebuiau premiati cei care au obtinut in anul precedent cele mai bune descoperiri pentru folosul omenirii in fizica, chimie, fiziologie sau medicina, literatura, si un premiu pentru cine depunea cele mai multe eforturi pentru a aduce pacea intre natiuni. A luat nastere astfel Premium Nobel, care s-a decernat pentru prima oara in 1901, la 5 ani de la moartea sa.
Primele premii Nobel au fost primite astfel: W.C Roentgen- Premiul Nobel pentru fizica pentru descoperirea razelor X, Emil von Behring- Premiul Nobel pentru medicina pentru descoperirea tratamentului cu ser specific impotriva difteriei, Jacobus Henricus van’t Hoff- Premiul Nobel pentru chimie pentru cercetarea legilor dinamicii chimice si presiunii osmotice in solutii, Sully Prudhomme- Premiul Nobel pt literatura si Henry Dunant si Frederic Passy- Premiul Nobel pentru pace pentru infiintarea Crucii Rosii.