Arhitectura gotica
Spre deosebire de arta romanica ce a fost creata, conditionata si dezvoltata in principal in ambianta monastica, arta gotica este preeminent urbana.Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1218-1235. Fatada este de un geometrism perfect, dar cu cele doua turnuri neterminate.
Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva, greoaie scunda, sobra in elemente decorative, intunecoasa si simpla in structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica are o structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu un interior bine luminat si manifestand, intregul edificiu, o tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt arbitrare, inadecvate, si in orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt scunde, simple ca structura arhitectonica, intunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva, multe biserici romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o decoratie, in interior si exterior, foarte bogata. Totusi, prima impresie pe care o lasa cele doua stiluri arhitectonice concorda in linii mari cu definitile de mai sus.
Data aparitiei goticului este imposibil de precizat. Conditile locale au determinat mari decalaje de timp intre constructii din diferite tari si regiuni. In Franta - tara de origine a acestui stil - prima constructie gotica din regiunea pariziana dateaza din jurul anului 1130; dar in alte tari goticul apare mult mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XII-lea, si in secolul al XIII-lea si chiar al XIV-lea in unele regiuni din Germania, unde va coexista mult timp cu romanicul. O multime de biserici romanice din Provence dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea (fiind deci contemporane cu catedrala din Chartres). In unele claustre din Catalonia, galeriile in stil pur romanic au fost executate in secolul al XV-lea. Daca arta romanica este definita ca arta a secolelor XI si XII, iar cea gotica, arta secolelor XIII-XV, definitiile se dovedesc din nou a fi generale si sumare.
Ca aspect, noutatea pe care o prezinta imediat privirii o biserica gotica in comparatie cu cea romanica este lungimea (in Franta, depasind adeseori 100 m) si inaltimea edificiului (intre 20-50 m); precum si in interior, nava centrala care este mult mai inalta decat navele laterale. Fatada este, in general, flancata de doua turnuri foarte inalte (multe neterminate, fara acoperis, sau inegale ca forma si proportii). Intre cele doua turnuri se afla o mare rozasa, iar in zona inferioara se observa trei sau cinci portaluri. Laturile edificiului sunt Catedrala din Koln (Germania)sprijinite de caracteristicii arc-butanti, care consolideaza contrafortii, contrabalansand astfel presiunea laterala a boltilor. Un turn-lanterna, de asemenea foarte inalt, este plasat deasupra incrucisarii transeptului cu nava centrala. Pentru a defini stilul gotic, mult timp s-a exagerat importanta arcului frant (a ogivei) ca element definitoriu fundamental. In realitate, daca folosirea sistematica a arcului frant in locul celui in plin centru a intrat intr-adevar in definitia arhitecturii gotice, in schimb ogiva in sine (dar nu incrucisarea de ogive care sustine bolta) era de uz curent inca din jurul anului 1100 - deci cu aproximativ o jumatate de secol inainte de inceputul goticului, - si chiar intrase ca un element propriu multor scoli de arhitectura romanica (din Burgundia, Proventa, Perigord). De fapt, elementele caracteristice ale stilului gotic sunt altele trei: bolta pe ogive (iar nu pe arce semicirculare), arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii cu valoare de dogma, ci se inspira din observatia directa a naturii.Turnurile gotice (mult mai elegante si mai indraznete decat cele romanice) sunt de doua feluri: lanterne - plasate aproximativ la mijlocul axei edificiului si, prin ferestrele de la baza, sporind iluminatia interiorului - si clopotnitele. Turnurile pe plan patrat (sau mult mai rar octogonal) se termina de regula cu flesa, extremitatea ascutita, in forma de piramida sau de con, din piatra sau sarpanta acoperita cu tigla, servind ca acoperis turnului. Impresia de verticalitate si de puternica elansare a unei constructii gotice este creata in mod deosebit de inaltimea flesei.Fatada unei biserici gotice detine un loc mult mai important din punct de vedere artistic decat cea a unui edificiu romanic, fiind partea cea mai ornanta a edificiului, dar si care pune cele mai multe si delicate probleme constructorului, atat din cauza dimensiunilor ei exceptionale, cat si din nevoia de a se racorda cu turnurile si cu portalurile care ii sunt integrate. Ferestrele gotice infatiseaza scene pictate din Biblie si, filtrand lumina, in interior se obtin cele mai neasteptate nuante, fapt ce creeaza o atmosfera coplesitoare pentru credincios. Toate marile catedrale gotice sunt decorate cu admirabile vitralii. Un alt element decorativ este si capitelul coloanelor, ce este decorat cu figuri umane si animale.
Din jurul anului 1380 se afirma stilul flamboaiant, ultima sinteza si ultimul progres al goticului, care de acum incolo va domina pana in epoca Renasterii.
Notre-Dame din Paris.
Catedrala Notre-Dame din Paris, construita intre 1218-1235. Fatada este de un geometrism perfect, dar cu cele doua turnuri neterminate.
Se spune de obicei ca o constructie romanica este masiva, greoaie scunda, sobra in elemente decorative, intunecoasa si simpla in structura ei; si ca, dimpotriva, o biserica gotica are o structura complicata, cu aparenta usoara si aeriana, cu un interior bine luminat si manifestand, intregul edificiu, o tendinta marcata spre verticalitate. Asemenea definitii sunt arbitrare, inadecvate, si in orice caz, nu pot fi absolutizate. Multe biserici gotice (Francis Salet) sunt scunde, simple ca structura arhitectonica, intunecoase si foarte sobru ornamentate; dimpotriva, multe biserici romanice sunt elansate, prezinta un stil complicat, sunt bine luminate si cu o decoratie, in interior si exterior, foarte bogata. Totusi, prima impresie pe care o lasa cele doua stiluri arhitectonice concorda in linii mari cu definitile de mai sus.
Data aparitiei goticului este imposibil de precizat. Conditile locale au determinat mari decalaje de timp intre constructii din diferite tari si regiuni. In Franta - tara de origine a acestui stil - prima constructie gotica din regiunea pariziana dateaza din jurul anului 1130; dar in alte tari goticul apare mult mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al XII-lea, si in secolul al XIII-lea si chiar al XIV-lea in unele regiuni din Germania, unde va coexista mult timp cu romanicul. O multime de biserici romanice din Provence dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea (fiind deci contemporane cu catedrala din Chartres). In unele claustre din Catalonia, galeriile in stil pur romanic au fost executate in secolul al XV-lea. Daca arta romanica este definita ca arta a secolelor XI si XII, iar cea gotica, arta secolelor XIII-XV, definitiile se dovedesc din nou a fi generale si sumare.
Ca aspect, noutatea pe care o prezinta imediat privirii o biserica gotica in comparatie cu cea romanica este lungimea (in Franta, depasind adeseori 100 m) si inaltimea edificiului (intre 20-50 m); precum si in interior, nava centrala care este mult mai inalta decat navele laterale. Fatada este, in general, flancata de doua turnuri foarte inalte (multe neterminate, fara acoperis, sau inegale ca forma si proportii). Intre cele doua turnuri se afla o mare rozasa, iar in zona inferioara se observa trei sau cinci portaluri. Laturile edificiului sunt Catedrala din Koln (Germania)sprijinite de caracteristicii arc-butanti, care consolideaza contrafortii, contrabalansand astfel presiunea laterala a boltilor. Un turn-lanterna, de asemenea foarte inalt, este plasat deasupra incrucisarii transeptului cu nava centrala. Pentru a defini stilul gotic, mult timp s-a exagerat importanta arcului frant (a ogivei) ca element definitoriu fundamental. In realitate, daca folosirea sistematica a arcului frant in locul celui in plin centru a intrat intr-adevar in definitia arhitecturii gotice, in schimb ogiva in sine (dar nu incrucisarea de ogive care sustine bolta) era de uz curent inca din jurul anului 1100 - deci cu aproximativ o jumatate de secol inainte de inceputul goticului, - si chiar intrase ca un element propriu multor scoli de arhitectura romanica (din Burgundia, Proventa, Perigord). De fapt, elementele caracteristice ale stilului gotic sunt altele trei: bolta pe ogive (iar nu pe arce semicirculare), arcul butant (sprijinind in exteriorul edificiului presiunea laterala a peretilor) si un tip de ornamentatie cu totul nou, care nu se mai supune unei traditii cu valoare de dogma, ci se inspira din observatia directa a naturii.Turnurile gotice (mult mai elegante si mai indraznete decat cele romanice) sunt de doua feluri: lanterne - plasate aproximativ la mijlocul axei edificiului si, prin ferestrele de la baza, sporind iluminatia interiorului - si clopotnitele. Turnurile pe plan patrat (sau mult mai rar octogonal) se termina de regula cu flesa, extremitatea ascutita, in forma de piramida sau de con, din piatra sau sarpanta acoperita cu tigla, servind ca acoperis turnului. Impresia de verticalitate si de puternica elansare a unei constructii gotice este creata in mod deosebit de inaltimea flesei.Fatada unei biserici gotice detine un loc mult mai important din punct de vedere artistic decat cea a unui edificiu romanic, fiind partea cea mai ornanta a edificiului, dar si care pune cele mai multe si delicate probleme constructorului, atat din cauza dimensiunilor ei exceptionale, cat si din nevoia de a se racorda cu turnurile si cu portalurile care ii sunt integrate. Ferestrele gotice infatiseaza scene pictate din Biblie si, filtrand lumina, in interior se obtin cele mai neasteptate nuante, fapt ce creeaza o atmosfera coplesitoare pentru credincios. Toate marile catedrale gotice sunt decorate cu admirabile vitralii. Un alt element decorativ este si capitelul coloanelor, ce este decorat cu figuri umane si animale.
Din jurul anului 1380 se afirma stilul flamboaiant, ultima sinteza si ultimul progres al goticului, care de acum incolo va domina pana in epoca Renasterii.
Notre-Dame din Paris.
SURSA 03
Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea şi încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia şi din Slovenia până în Norvegia, Suedia şi Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea, începută în Florenţa secolului al XV-lea.
Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, şi arcul de susţinere al ogivei, aşa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe clădiri gotice, nefiind însă omniprezent, este rozeta, prezentă atât în basoreliefuri cât şi în alte forme ornamentale.
Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de da o altă dimensiune verticală clădirilor. Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care s-a remarcat prin exagerarea abundenţei detaliilor, în parte pentru a diminua greutatea pe care clădirile gotice o impuneau, respectiv pentru a încerca o salvare a stilului.
În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o re-evaluare şi o nouă recunoaştere, de fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai târziu, la sfârşitul aceluiaşi secol şi începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, aşa cum ar fi Canada, Filipine, Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii şi Ungaria.
Origine
Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odată cu construcţia numită Saint Denis Basilica, biserica abaţiei bisericii din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate şi liniaritate impunătoare. Asfel, faţada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugat sute de ani mai târziu.
Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominaţie a romanicului, îşi face apariţia un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuţi "barbari" ai sfîrşitului antichităţii.În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creaţii ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecţilor secolului al XII-lea greoaie, masive şi întunecate, datorită ferestrelor puţine şi înguste. Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială romanicului prin două invenţii: ogiva şi arcul de susţinere (arc boutant).Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frînt, sau ogiva, la care presiunea verticală este mult mai redusă.Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susţinut de două coloane diagonal opuse.Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealalta invenţie, sprijină, din exterior, peretii înalţi ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolţilor. Aceste soluţii au îngăduit o nouă organizare a spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai raspandit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia catedrala din Anvers.Primele catedrale gotice au apărut în inima Franţei, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denis din Paris, inălţată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o faţadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru şi armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta.În sfârşit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franţei. În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influenţat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de înălţimi egale.În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent.Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury.Şi Spania stă sub influenţa goticului francez, adus de pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munţii Pirinei.Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.În sfârşit,Italia rămâne refractară inovaţiilor gotice,datorită puternicei rezistenţe a influenţtelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din Milano,înălţat pe parcursul a cinci secole,al doilea mare monument religios din lumea creştină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma.În schimb, Italia, mai mult decat orice altă ţară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă.Zeci de palate comunale din oraşele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganţă şi armonie.Printre cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeaşi cetate din lagună.
|
Cenaclul Flacara ... Cenaclul Flacara a fost un fenomen cultural din anii 1970 și prima parte a anilor 1980 condus de poetul Adrian Paunescu. De la poezia compusa de insuși Adrian Paunescu (uneori și instant, pe scena) și pana la ...
George Stefanescu ... Cronologie 1914 - 1933 1914 - 20 aprilie, se naste in comuna Plainesti (actual Dumbraveni), situata la jumatatea drumului intre Focsani si Ramnicul Sarat, George Stefanescu. Tatal sau se tragea dintr-o familie de macedoneni din Bitolia ...
Nicolae Grigorescu ... Nicolae Grigorescu (nascut in 15 mai 1838, Pitaru, judetul Dambovita, decedat in 21 iulie 1907, Campina) este primul dintre fondatorii picturii romane moderne, urmat de Ion Andreescu si Ştefan Luchian, devenit un simbol pentru ...
Pablo Picasso ... Picasso a devenit o legenda in timpul vietii si este probabil cel mai celebru artist al secolului XX. Chiar si dupa moarte, locul lui in arta nu a fost egalat. Pablo Picasso este probabil cel mai faimos artist al secolului XX. El a fost ...
Salvador Dali - pictor, desenator si scriitor spaniol ... SALVADOR DALI – pictor, desenator si scriitor spaniol. S-a nascut la 11 Mai 1904, la Figueras, in Catalonia. A studiat la Academia de Belle Arte "San Fernando" din Madrid (1921-1925). Dupa o perioada neoimpresionista, Dali s-a ...
Gustav Klimt ... Nascut in Austria (14 iulie 1862, Baumgarten/Viena – †6 februarie 1918, Wien-Neubau, wiki)), din tata de origine ceha (amintește de Mucha prin origine și nu numai!) și mama austriaca, Gustav Klimt ...
Camil Ressu ... Camil Ressu (28 ianuarie 1880, Galati — 1 aprilie 1962, Bucuresti) a fost un pictor roman, care, prin intreaga sa activitate artistica, pedagogica si sociala, a fost una din personalitatile marcante ale artei romanesti. Camil Ressu ...
|
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland
