Boboteaza

Boboteaza este sarbatoarea crestina care aduce aminte de Botezul Mantuitorului Iisus Hristos. Se spune ca atunci cand Sfantul Ioan L-a botezat pe Mantuitor, cerurile s-au deschis, Sfantul Duh a coborat pe pamant, Iisus s-a descoperit lumii ca fiu a Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a marturisit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit". Aceasta sarbatoare este celebrata inca din secolul al II lea, fiind pentru prima oara mentionata de Sfantul Clement Alexandrinul. Boboteaza este serbata pe 6 ianuarie, fiind o sarbatoare marcata de traditie. In ajunul Bobotezei se aseaza o masa bogata pe care se aseaza douastrezece feluri de mancare: coliva - grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ("galuste") umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse, bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.  Nimeni nu se atinge insa de mancare pana cand aceasta nu este sfintita de preotul ce vine in fiecare an de Boboteaza cu Iordanul. Din aceste bucate se da si animalelor pentru a fi sanatoase si ferite de rele. De asemenea, ajunul Bobotezei este o seara a farmecelor, descantecelor si a altor practici magice. In case sunt interzise certurile sau imprumuturile, iar fetele isi pun busuioc sub perna pentru a-si visa ursitul. In ziua de 6 ianuarie, preotii sfintesc apa in curtile bisericilor transformand-o in agheasma, pentru ca mai apoi oamenii sa o imparta oamenilor.

Sursa: www.clopotel.ro

SURSA 03 inventatori.ro

Pe 6 ianuarie, Biserica ortodoxă sărbătoreşte botezul lui Iisus Hristos, sau Boboteaza. Această zi marchează sfârşitul sărbătorilor dedicate Crăciunului şi Anului Nou.
Tradiţia
Biblia vorbeşte despre Ioan Botezătorul, considerat Întintemergătorul lui Iisus Hristos, care propovăduia venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăinţă. Îmbrăcămintea lui Ioan era foarte simplă, facută din par de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Icoanele au pastrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţişându-ni-l pe Botezător ca pe un pustnic cu părul lung şi barbă aspră. Considerându-l proroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan.
Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-şi marturisească pacatele şi să se pocăiască, spunandu-le că el îi botează doar cu apă, dar cel ce va veni după el (adică Iisus) îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Vestind venirea lui Iisus Hristos, Ioan spunea că acela este mult mai mare şi mai puternic decât el.
Sfânta Evanghelie ne povesteşte că şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii”. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicand: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”.
Boboteaza este deci una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei”. Poporul român a păstrat multe tradiţii în legatură cu această zi. De exemplu, în localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării sau chiar pe ţărmul mării, se obişnuieşte că preotul, cu ocazia slujbei care se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flacăi curajoşi pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii fac agheasmă (apă sfinţită), cu care "botează" apele, oamenii, animalele şi casele.