Bufnita - cea mai mare pasare rapitoare de noapte

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Publicitate
Bufnita - cea mai mare pasare rapitoare de noapte
Bufnita este cea mai mare pasare rapitoare de noapte, ajungand la inaltimea cuprinsa intre 15 si 61 cm. Traieste singura, in cuiburi construite in crengile sau scorburile copacilor si pe pamant, in regiuni stancoase. Datorita capacitatii de adaptare atat la clima calda cat si la cea rece, bufnita poate fi intalnita pe intreg globul pamantesc, exceptie facand Antarctica.
Corpul bufnitei este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarca 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupa jumatate din marimea capului.
Desi culorile variaza in functie de specie, culoarea cea mai des intalnita este maro inchis si deschis, in partea anterioara fiind vizibile dungi in nuante de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada si picioarele sunt scurte. Ghearele puternice ii sunt necesare pentru a se agata bine pe crengile copacilor si pentru a vana.
Se hraneste cu soareci de camp sau de casa, crabi, broaste, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Desi aceasta pasare si-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemanator cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vanand intr-un an aproximativ 10 000 de soareci care, inmultindu-se, ar consuma cantitati uriase de hrana si ar duce la raspandirea multor boli.
Nu are multi dusmani, pentru ca iese noaptea si este bine camuflata de culorile penelor. Avand vederea foarte slaba (bufnita vede aproape numai in alb si negru), in timpul vanatului se bazeaza mult pe auzul foarte fin si pe capacitatea de a zbura fara prea mult zgomot (este ajutata de penele lungi si umflate, printre care patrunde mult aer), astfel incat victimele sunt luate prin surprindere de multe ori.
Bufnita este cea mai mare pasare rapitoare de noapte, ajungand la inaltimea cuprinsa intre 15 si 61 cm. Traieste singura, in cuiburi construite in crengile sau scorburile copacilor si pe pamant, in regiuni stancoase. Datorita capacitatii de adaptare atat la clima calda cat si la cea rece, bufnita poate fi intalnita pe intreg globul pamantesc, exceptie facand Antarctica.
Corpul bufnitei este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarca 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupa jumatate din marimea capului.
Desi culorile variaza in functie de specie, culoarea cea mai des intalnita este maro inchis si deschis, in partea anterioara fiind vizibile dungi in nuante de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada si picioarele sunt scurte. Ghearele puternice ii sunt necesare pentru a se agata bine pe crengile copacilor si pentru a vana.
Se hraneste cu soareci de camp sau de casa, crabi, broaste, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Desi aceasta pasare si-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemanator cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vanand intr-un an aproximativ 10 000 de soareci care, inmultindu-se, ar consuma cantitati uriase de hrana si ar duce la raspandirea multor boli.
Nu are multi dusmani, pentru ca iese noaptea si este bine camuflata de culorile penelor. Avand vederea foarte slaba (bufnita vede aproape numai in alb si negru), in timpul vanatului se bazeaza mult pe auzul foarte fin si pe capacitatea de a zbura fara prea mult zgomot (este ajutata de penele lungi si umflate, printre care patrunde mult aer), astfel incat victimele sunt luate prin surprindere de multe ori.
Publicitate

SURSA 03

Bufniţă sau buhă este un nume dat mai multor specii de păsări din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes.
Cea mai cunoscută în România este Bufniţa, Bufniţa mare sau Buha, numită ştiinţific Bubo bubo.
Imaginea unei bufniţe din Alaska, aşa numita în engleză Horned Owl. Fotografia aparţine lui Pieter van der Meulen şi poate fi publicată datorită generozităţii lui referitoare la drepturile sale de autor.
Bufniţa are dimensiuni relativ mari, ajungând la peste 61 cm si 170 cm anvergura aripilor. Este o pasăre impresionantă, care a dat naştere la numeroase povestiri şi legende. Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanţe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătraţi. Cu toate acestea, densitatea acestor păsări poate fi mult mai mare, dacă există hrană suficientă. Ca şi populaţiile de vulpi şi pisici sălbatice şi populaţia de bufniţe depinde direct de populaţiile de rozătoare (şoareci, şobolani, iepuri, bizami etc). La nevoie se hrăneşte şi cu insecte. Răspândită în Eurasia şi nordul Africii, buha se găseşte la noi mai ales în Lunca Dunării şi zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare.
Superstiţiile occidentale au atribuit bufniţei şi celorlalţi reprezentanţi ai ordinului Strigifomes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populaţiile de colonişti apuseni şi la români, unele din aceste superstiţii au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniţei rolul de mesager sau vestitor al pădurii. Deşi culorile variază în funcţie de specie, culoarea cea mai des întâlnită este maro închis şi deschis, în partea anterioară fiind vizibile dungi în nuanţe de alb combinat cu negru sau galben. Are aripile lungi, iar coada şi picioarele sunt scurte. Ghearele puternice îi sunt necesare pentru a se agăţa bine pe crengile copacilor şi pentru a vâna.
Se hrăneşte cu şoareci, crabi, broaşte, lilieci mici, insecte sau chiar iepuri. Deşi această pasăre şi-a atras un renume negativ din cauza sunetului lugubru, asemănător cu un vaiet, ea este foarte folositoare, vânând într-un an aproximativ 10 000 de şoareci care, înmulţindu-se, ar consuma cantităţi uriaşe de hrană şi ar duce la răspândirea multor boli.
Nu are mulţi duşmani, pentru că iese noaptea şi este bine camuflată de culorile penelor. Având vederea foarte slabă (bufniţa vede aproape numai în alb şi negru), în timpul vânatului se bazează mult pe auzul foarte fin şi pe capacitatea de a zbura fără prea mult zgomot (este ajutată de penele lungi şi umflate, printre care pătrunde mult aer), astfel încât victimele sunt luate prin surprindere de multe ori.
Bufniţa este cea mai mare pasăre răpitoare de noapte, ajungând la înălţimea cuprinsă între 15 şi 61 cm. Trăieşte singură în cuiburi construite în crengile sau scorburile copacilor şi pe pământ, în regiuni stâncoase. Datorită capacităţii de adaptare atât la clima caldă cât şi la cea rece, bufniţa poate fi întâlnită pe întreg globul pământesc, excepţie făcând Antarctica.
Corpul bufniţei este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarcă 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupă jumătate din mărimea capului.


 
  Trimite opinia ta !     Total 1 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 1.00

Obtinuta din 1 voturi.

Enciclopedie
Leul - Regele animalelor ...
Leul poarta si numele de regele animalelor,din cauza infatisarii marete, a puterii si a indraznelii lui fara pereche. Infatisarea semeata i-o dau umerii lui inalti ,care poarta in sus, cu fala capul sau cel mare si grumazul acoperit cu o ...
Cangurul ...
Numele stiintific corespunzator pentru cangur este "macropods", care se traduce prin "picior lung". Exista mai multe specii de canguri - cangurul rosu (cea mai cunoscuta specie), cangurul de copac si altele. Se intalneste in Australia sau ...
Elefantii ...
Elefantii Actualmente elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale terestre, pe linga faptul ca au dintii incisivi cei mari lungi, au nasul cel mai lung si poate memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor de mai multe tone, ...
Papagalul, pasare de colivie ...
Papagalul isi are originile in Africa, America de Sud, pe Amazon, Australia, in Noua Zeelanda si in insule din sudul Pacificului. Se poate intalni in padurile tropicale, in zonele calduroase si umede. Dupa ce a fost descoperit de oameni el ...
Lupul - cea mai mare specie din familia cainilor ...
Cea mai mare specie din familia cainilor si una din cele sapte care formeaza ordinul carnivorelor, specia lupului este cea mai raspandita dintre mamiferele care traiesc in prezent. Este raspandit in Canada, Alaska, Europa Estica si ...
Iepurele ...
Iepurele se gaseste in aproape toate continentele, exceptie facand Antarctica. S-a adaptat la diferite climate si temperaturi (in paduri, campii, regiuni inzapezite si chiar in mlastini). Acest animal isi construieste casa in pamant, ...
Veverita ...
Veverita se gaseste pe intregul glob pamantesc, exceptie facand Madagascar, Australia si regiunile polare. Locuinta veveritei este o vizuina in pamant sau in copaci, daca nu gaseste scorburi pe care sa le foloseasca drept casa. Acest ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Publicitate
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Bufnita - cea mai mare pasare rapitoare de noapte

Administrare Ipedia.ro

copyright-footer

2007 - 2017 Ipedia.ro