Nascut la 30 aprilie 1777 in localitatea Braunscweig, landul german Saxonia Inferioara, intr-o familie de oraseni destul de instariti, isi uimise dascalul primilor ani ai scolii primare prin rapiditatea neobisnuita de a rezolva mintal calcule aritmetice complicate.Cu mare usurinta a terminat si cursul liceal.Din 1795 pana la 1798, la Universitatea din Gottingen, a studiat matematcile, astronomia, geodezia, fizica(cu ramurile magnetism, elctro-magnetica,optica).În doar trei ani si-a sustinut toate examenele. Ducele Carol de Braunschweig(1735-1806) l-a luat pe tanarul si talentatul absolvent, creandu-i conditii de a se ocupa de elaborarea unui talent de teoria numerelor, dezvoltand teza sa de doctorat pe care a sustinut-o in anul 1799.Lucrarea a finalizat-o in 1800, iar in anul urmator o editeaza la Leipzig.În cuprinsul studiilor aritmetice a expus teoria numerelor intregi, cunoscuta sub denumirea de intregii lui Gauss. Dovedindu-se a fi nu doar un matematician de mare valoare, ci si un astronom de mare competenta, a fost numit concomitent director ai Observatorului din Gottingen si detinatorul catedrei de Astronomie a Universitatii din orasul mentionat, in anul 1807.

Sursa: www.referatele.com

SURSA 03 ro.wikipedia.org

Biografie
La vârsta de 7 ani, Carl Friedrich Gauss începe şcoala primară, fiind remarcat foarte repede de Büttner şi Martin Bartels, aceştia continuând să îi fie profesori şi în gimnaziu . După ce a primit o aprobare de la Ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium Carolinum în 1792, unde descoperă legea lui Bode, teorema binomială şi teorema numerelor prime .
În 1795, Gauss părăseşte oraşul Braunschweig pentru a studia la Universitatea Göttingen. Profesorul lui Gauss a fost Abraham Gotthelf Kästner, pe care Gauss l-a provocat de multe ori. Aici îl va cunoaşte în 1799 pe Farkas Bolyai, cu care va întreţine o intensă corespondenţă.
În 1798, părăseşte Göttingen, fără diplomă, pentru a se reîntoarce în 1799. În acest timp a făcut una dintre cele mai importante descoperiri ale lui, şi anume : construcţia unui poligon cu 17 laturi folosind numai rigla şi compasul. Acesta era considerat cel mai mare avans în acest domeniu, de la matematicienii Greciei Antice.
Ducele de Braunschweig a fost de acord ca Gauss să îşi continue munca, dar a pus condiţia ca acesta să susţină o lucrare de doctorat la Universitatea din Helmstedt. Îndrumătorul lui Gauss a fost ales Johann Friedrich Pfaff, la rândul lui, fost elev al lui Kästner.
În 1801 publică Disquisitiones Arithmeticae, iar în iunie 1801, astronomul austriac Zach, pe care Gauss îl cunoscuse cu doi sau trei ani în urmă, publică poziţia orbitală a lui Ceres, o nouă „planetă mică“. Acest asteroid fusese descoperit anterior de Piazzi, un astronom italian, pe 1 ianuarie 1801, dar care nu a putut fi observat temeinic. Zach a publicat mai multe predicţii, incluzând una a lui Gauss care diferea mult de celelalte. Când Ceres a fost redescoperită de Zach pe 7 decembrie 1801, se află aproape exact unde prevăzuse Gauss.
În iunie 1802 Gauss îl vizitează pe Olbers care descoperise asteroidul Pallas în luna martie a aceluiaşi an şi căruia Gauss îi cerceta orbita. Olbers a cerut ca Gauss să devină director al viitorului Observator din Göttingen, dar nu a avut succes. Gauss începe să corespondeze cu Bessel, pe care nu îl întâlneşte până în 1825.
Pe 9 octobmbrie 1805 Gauss se însoară cu Johanna Ostoff. Binefăcătorul sau, Ducele de Braunschweig, a fost ucis luptând în armata prusacă, iar în 1807 Gauss părăseşte Braunschweigul pentru a ocupa postul cerut anterior de Olebers, acela de director al Observatorului din Göttingen.
Anii 1808-1809 au fost grei pentru Gauss, fiind lovit de trei decese consecutive. În 1808 a murit tătăl său, pentru ca apoi să moară şi soţia sa Johanna, la naşterea celui de-al doilea copil, care de altfel şi-a pierdut şi el viaţa, la puţin timp după mamă. Gauss se însoară pentru a doua oară anul următor cu Minna, prietena cea mai buna a Johannei cu care a avut trei copii.
Munca nu a fost foarte afectată de viaţa personală. El îşi publică cea de-a doua lucrare Theoria motus corporum coelestium in sectionibus conicis Solem ambientium, în 1809, un tratat major de două volume despre mişcarea corpurilor cereşti.
O mare parte din timp Gauss şi-a petrecut-o la noul observator, terminat în 1816. Publicaţiile sale din această perioadă includ Disquisitiones generales circa seriem infinitam, o tratare riguroasă seriilor, Methodus nova integralium valores per approximationem inveniendi, un eseu practic pentru aproximarea integralelor, Bestimmung der Genauigkeit der Beobachtungen, o discuţie despre estimatorii statistici şi Theoria attractionis corporum sphaeroidicorum ellipticorum homogeneorum methodus nova tractata, operă inspirată de metodele geodeziei. În 1818 i se cere un studiu geodezic al ţinutului Hanovrei, studiu pe care Gauss îl acceptă. Datorită acestui studiu, măsurătorile fiind efectuate de Gauss, inventează heliotropul care funcţiona reflectând razele solare utilizând un ansamblu de oglinzi si un mic telescop.
După 1820 Gauss devine din ce în ce mai interesat de geodezie, astfel încât în 1822 câştigă Premiul Universităţii din Copenhaga, pentru studiul asupra problemelor geodeziei. De asemenea este interesat de geometria diferenţială şi publică Disquisitiones generales circa superficies curva, opera sa cea mai cunoscută în acest domeniu.
Anii 1817-1832 au sa fie din nou trişti pentru Gauss, pentru că în 1839, moare mama sa iar el se cearta cu soţia sa din cauza unui post oferit lui Gauss în Berlin. Lui Gauss însă nu i-a plăcut niciodată să se mute şi a decis să rămână în Göttingen. În 1831 cea de-a doua soţie a lui Gauss a murit dupa o boală îndelungată.
În 1832 el şi Wilhelm Eduard Weber au început să studieze teoria magnetismului terestru, iar până în 1840 scrie trei articole importante despre acest subiect: Intensitas vis magneticae terrestris ad mensuram absolutam revocata (1832), Allgemeine Theorie des Erdmagnetismus (1839) şi Allgemeine Lehrsätze in Beziehung auf die im verkehrten Verhältnisse des Quadrats der Entfernung wirkenden Anziehungs- und Abstossungskräfte (1840). În 1837 Weber a fost forţat să părăsească Göttingen, dar până atunci cei doi au reuşit numeroase descoperiri printre care : legile lui Kirchhoff, un telegraf primitv, ş.a.
Din 1850, munca lui Gauss a fost aproape în întregime de natură iar ultimul său schimb de idei cunoscut a fost cu Gerling. A fost de asemenea în stare să ia parte la deschiderea liniei ferate care lega Hanovra şi Göttingen, dar aceasta s-a dovedit a fi şi ultima sa ieşire. Sănătatea sa s-a deteriorat încet iar Gauss a murit în somn în dimineaţa zilei de 23 februarie 1855.
Operă
Scrierile lui Gauss (404 la număr, doar 178 publicate) sunt destinate mai multor domenii, de la discipline ale matematicii, fizicii şi până la geodezie, sau astronomie. A fost în general un solitar, lucru deprins din copilărie, reţinându-şi mare parte din gânduri, temându-se pentru reputaţia sa, astfel neîmpărtăşindu-şi ideile comunităţii ştiinţifice decât atunci când era foarte sigur de demonstraţia lui. Se apleca asupra unor domenii restrânse, faţă de restul adoptând o atitudine rece, ca de gheaţă (aşa cum îi arăta Humboldt lui Schumacher, într-o scrisoare din 18 octombire 1828). Nu îi plăceau disputele, nici formalităţile, iar dacă ar fi dorit, ar fi putut fi un excelent profesor iar ideile sale prezente în notiţe, însemnări, ar fi grăbit dezvoltarea matematicii. Un conservator şi un naţionalist, Gauss, îşi admira înaintaşii, aşa numiţii cercetători-aristocraţi, cei care fără griji materiale, se puteau dedica ştiinţei având având asigurată securitatea financiară. Geniul său se oprea însă la graniţa ştiinţei, preferând lectura uşoară, fără autori la modă în vremea sa Goethe, Schiller, sau Shakespeare.