CARL GUSTAV JUNG

Nascut in familia preotului Paul Jung, la 26 iulie 1875, micul Carl Gustav s-a vazut inconjurat de o familie extinsa si numeroasa care includea clerici dar si cativa excentrici. De la 6 ani incepe sa invete latina cu tatal sau, dobandind un timpuriu dar mare interes pentru literatura veche. Ca adolescent a fost mai degraba un solitar caruia nu-i prea pasa de scoala; la internatul scolii din Basel a devenit obiectul hartuielilor invidioase ale colegilor.
Cu toate ca prima alegere a fost arheologia, Carl si-a continuat studiile urmand medicina la Universitatea din Basel, unde, lucrand cu neurologul Krafft-Ebing, s-a indreptat spre o cariera in psihiatrie. Dupa absolvire lucreaza la Spitalul de Boli Nervoase Burghoeltzli sub conducerea lui E.Bleuler, expertul in schizofrenie. Mult timp un admirator al lui Freud, il intalneste la Viena in 1907;Freud isi amana intalnirile din cacea zi si cei doi discuta timp de 13 ore. Probabil ca Freud il vedea in Jung pe "printul-mostenitor" al psihanalizei. Dar relatia lor incepe sa se raceasca in 1909, in timpul unei vizite in America;in 1913 Freud insusi pronunta excluderea lui Jung din Asociatia Internationala de Psihanaliza. Primul Razboi a fost o perioada de autoanaliza, dar si punctul de plecare pentru cea mai interesanta teorie a personalitatii. Viziunea avuta in toamna anului 1913( monstruosul potop care face mii de victime si ale carui ape, ajunse la muntii Elvetiei, se transforma in sange), urmata de visele din saptamanile urmatoare- vise cu ierni eterne si rauri de sange-il ingrijoreaza: ar putea fi psihotic. Izbucnirea razboiului il face sa simta ca ar exista o legatura intre el, ca individ si umanitate in general, legatura pe care in acel moment nu si-o putea explica. Dupa terminarea razboiului, Jung calatoreste in Africa, America si India (cunostintele de sanscrita acumulate in tinerete ii sunt de folos acum), vizitand populatii tribale. Echipat cu teoria freudiana, devine un bun cunoscator al simbolismelor mistice ale gnosticismului, alchimiei, Kabalei, al traditiilor din hinduism si budhism. Durerosul proces de autoexplorare dintre 1913 si 1928 formeaza baza teoretizarilor ulterioare. Dezacordurile cu Freud pornesc de la felul diferit in care Jung structura psihicul, "mostenirea psihica" se pare ca il speria pe parintele psihanalizei, temator de "talazul de mocirla al misticismului". Arhetipurile, ca principiu organizator, structura de comportament (imago, imagini primordiale),nu sunt lucruri biologice reale, ca "instinctul" lui Freud, ele sunt mai mult cautari spirituale. Libido-ul lui Jung este puterea creata de principiul opozitiei, a contrastului care energizeaza psyche; yin si yang sunt complementare, nu antagonice: nimeni n-ar vedea rostul unei baterii cu un singur pol.

SURSA 03

A făcut studii de medicină generală şi psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zürich şi medic-şef la clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Este cu precădere interesat de psihoterapia clinică şi, concomitent, de cercetarea experimentală şi teoretică. Între 1907 şi 1912 colaborează intens cu Freud, acesta având o influenţă decisivă asupra lui Jung. Este atras in special de cercetările acestuia legate de isterie şi de vise. Ruptura cu Freud este marcată de apariţia lucrării Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearcă o lărgire a orizontului de interpretare freudian şi o implicită critică a acestuia. Această ruptură îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitică, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentală a omului şi pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienţa clinică.
Între 1921 şi 1938 întreprinde călătorii de studii în Africa de nord, în lumea arabă, la indienii pueblo din Arizona şi India.
În 1935 este ales preşedinte al „Societăţii elveţiene pentru psihologie şi domeniile conexe“.
În 1944 se creează la Basel catedra de „psihologie medicală“ al cărei titular este Jung. În 1948, la Zūrich, se înfiinţează institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internaţională de psihologie analitică“, având drept temă teoriile jungiene. Îşi petrece ultimii ani de viaţă la Bollingen, lângă Zūrich, unde îşi redactează memoriile. La câteva luni după moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflecţii) consemnate şi editate de Aniela Jaffe.

Repere: Carl Gustav Jung , psihiatrie , psihologie transpersonala