SURSA 03

Centauri, neam de fiinţe monstruoase, jumătate oameni şi jumătate cai. Aveau braţe omeneşti, iar în partea de jos a trupului patru picioare de cal. Centaurii sălăşluiau în codrii de pe muntele Pelion, în Thessalia, unde trăiau în sălbăticie. Cei mai vestiţi centauri au fost Chiron, Nessus (vezi şi Deianira) şi Pholus. Spre deosebire de ceilalţi, aceştia erau nişte centauri buni, cumpătaţi, care-i ajutau pe oameni şi-i tratau cu blândeţe. Centaurii şi-au dobândit faima prin lupta lor cu lapiţii. Poftiţi de către regele Pirithous la ospăţul său de nuntă cu Hippodamia, centaurii, ameţiţi de vinul băut, au vrut să necinstească mireasa, fapt care le-a atras ura lapiţilor, în special a lui Heracles şi Theseus. Învinşi de către lapiţi, ei au fost siliţi să părăsească muntele Pelion. Alte episoade atribuite centaurilor sunt legate de numele lui Heracles, care s-a luptat cu ei în mai multe rânduri. O dată, pe când fusese găzduit şi ospătat de Pholus în peştera acestuia, Heracles a cerut de băut. Fără ştirea celorlalţi centauri, Pholus i-a adus din vinul primit în dar de către aceştia de la zeul Dionysos. Atraşi de mirosul vinului, centaurii dau năvală în peşteră. Se încinge o luptă crâncenă, din care Heracles iese învingător. În învălmăşeala acestei încăierări îşi găsesc moartea centaurii Anchius şi Agrius şi tot în urma acestei împrejurări moare şi centaurul Chiron, lovit din greşeală chiar de către erou. În legendele mitologice centaurii sunt amestecaţi în numeroase răpiri: a Deianirei (vezi şi Nessus), a Atalantei etc.