Craciunul

Craciunul este o sarbatoare foarte importanta pentru crestini: este sarbatoarea Nasterii Domnului, timp al bucuriilor, al pacii si al linistii sufletesti. Este o perioada in care primim si daruim multa iubire si caldura sufleteasca. Acest lucru se remarca si in entuziasmul cu care se fac pregatirile pentru aceasta sarbatoare. Timp de 40 de zile inainte de aceasta sarbatoare crestinii respecta Postul Craciunului cand nu mananca carne sau produse lactate pregatindu-se astfel pentru a sarbatori. Taierea porcului este un moment deosebit de important ce anticipa Craciunul. Apoi, pregatirea mancarurilor capata dimensiunile unui ritual stravechi. Mancarurile traditionale: carnatii, chisca, toba, raciturile, sarmalele, friptura de porc, jufla si nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Craciun, fiind la loc de cinste alaturi de vinul rosu cinstit de toata lumea.
Unul din momentele cele mai importante ale serii de 24 decembrie este impodobirea bradului de Craciun, la care se obisnuieste sa participe toti membrii familiei. În timpul noptii, Mos Craciun va aluneca prin horn si va lasa cadouri pentru toata lumea in ciorapi sau sub brad. Daca ne uitam pe cer s-ar putea sa-l vedem pe Mos Craciun trecand cu sania sa trasa de opt reni.
Colindul este una din cele mai cunoscute datini de iarna. Mai demult, cetele de colindatori erau formate din copii care, dupa miezul noptii de 24 spre 25 decembrie, umblau din casa in casa, aducand urari de sanatate, fericire si noroc gospodarilor pe care ii colindau.
Colindele de iarna sunt texte rituale cantate la sarbatori crestinesti, inchinate Craciunului si Anului Nou. Originea lor se pierde in vechimile istoriei poporului nostru. De-a lungul secolelor au devenit mai frumoase si au capatat o mare varietate pe intreg teritoriul tarii. Ele degaja atmosfera de sarbatoare si buna dispozitie cu care toti romanii intampina Sarbatoarea Nasterii Domnului si Anul Nou.
Evocand momentul cand, la nasterea lui Iisus, steaua care i-a calauzit pe cei trei magi s-a ivit pe cer, copiii merg din casa in casa cantand colinde si purtand cu ei o stea.
Plugusorul este un obicei stravechi, potrivit caruia, in ajunul Anului Nou, cete de flacai merg pe la casele oamenilor si rostesc diferite urari. Acestia sunt insotiti de un plug mic, de unde si denumirea colindului.
Astfel, vestea Nasterii Mantuitorului este raspandita in fiecare an de colindele care intra in fiecare casa prin intermediul colindatorilor. Acestia sunt rasplatiti de gazde cu fructe(mere, nuci), colaci, bomboane si chiar bani.
La romani, Craciunul este una dintre cele mai importante sarbatori, daca nu cea mai importanta. Aceasta sarbatoare, in care se imbina fastul pregatirilor pentru masa, cu slujba de la biserica, este dedicata Nasterii Mantuitorului.Biblia spune ca Fecioara Maria, cand trebuia sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu, umbla, insotita de Iosif, din acsa in casa rugandu-i pe oameni sa-i ofere adapost . ajunand in casa unui anume Craciun, om foarte rau , care nu-i permitea sa nasca acolo, este dusa de sotia acestuia in grajd unde da nastere lui Iisus .Cand acesta a aflat a ucis-o pe sotia sa.
De asemenea, se spune ca in Noaptea Sfanta a Nasterii Sale s-au deschis cerurile pentru a cobori Duhul Sfant deasupra fiului lui Dumnezeu, si, in grajd unde initial era intuneric, s-a facut lumina.
Deci, Craciunul este o sarbatoare sfanta, care aduce in sufletele oamenilor lumina si bucurie.
Aceasta sarbatoare este anuntata, prin obiceiul drag copiiilor de a merge cu colinda, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului.

Sursa: www.pentrufemei.ro

SURSA 03 clopotel.ro

Ignatul Porcilor (20 decembrie)
Divinitatea solara care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Ignatie Teofanul (20 decembrie) din Calendarul ortodox, este numita in Calendarul popular Ignat sau Ignatul Porcilor. Sacrificiul sangeros al porcului, substitut neolitic al spiritului graului, in ziua de Ignat, este o practica preistorica, care supravietuieste in tinuturi romanesti extracarpatice.
Credintele, obiceiurile si practicile magice referitoare la prevestirea mortii violente, prinderea si injunghierea victimei, semnele facute pe corp (pe frunte, pe ceafa, pe spate), jumulirea parului pentru bidinele si jupuirea soriciului pentru opinci, parlirea (incinerarea simbolica a cadavrului), ciopartirea corpului, grasimea folosita la farmece, cantece si prepararea leacurilor, alimente rituale preparate din diferite organe vitale ale animalului, formule magice sunt relicve ale sacrificiului, prin substitutie, ale unui mare zeu preistoric.
Mos Ajun si Mos Craciun (24 decembrie)
Zeul Panteonului romanesc, celebrat pe 24 decembrie si ajuns dupa 365 de zile la varsta senectutii si a mortii, este, conform traditiilor romanesti, Mos Ajun, fratele lui Craciun. Conform traditiei, Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile Facerii, cere adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este om sarac, o refuza, dar o indruma spre fratele sau, mai mare si mai bogat, Mos Craciun.
Craciunul (25 decembrie)
Craciun este un zeu solar specific teritoriilor locuite de stramosii autohtoni ai romanilor, geto-dacii, identificat cu zeul roman Saturn si cu zeul iranian Mithra. Mai mult de un mileniu, crestinii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun (25 decembrie) in imediata apropiere a solstitiului de iarna: la Roma pana in secolul al Xlll-lea, in Franta pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, in Tarile Romane pana la sfarsitul secolului al XlX-lea.
La romani, amintirea acelor vremuri este inca proaspata de vreme ce in unele sate banatene si transilvanene ziua de 1 ianuarie se numeste Craciunul Mic, nu Anul Nou. in spatiul sud-est-european, Craciunul a fost o sarbatoare solstitiala, cand oamenii celebrau divinitatea solara cu acelasi nume.
Determinativul de "mos" (Craciun) indica varsta zeului adorat, care trebuie sa moara si sa renasca impreuna cu timpul calendaristic la Anul Nou. in Calendarul popular, varsta "sfintilor" crestini imbracati in haine pagane si a zeitatilor pagane imbracate in haine crestine este apreciata prin numaratoarea zilelor incepand cu Anul Nou.
Obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza formeaza laolalta scenariul mortii si renasterii divinitatii: sacrificiul ritual al porcului la Ignat (20 decembrie); prepararea alimentelor rituale, in special colacii de Craciun; abundenta obiceiurilor si credintelor care ilustrau degradarea timpului, dezordinea si haosul dinaintea Creatiei; "sfarsitul" Anului Vechi, prin stingerea rituala a luminilor la cumpana dintre ani, la miezul noptii de Craciun sau de Anul Nou; nasterea Anului Nou prin aprinderea luminilor; explozia de bucurie, insotita de imbratisari si felicitari, ca lumea a fost salvata de la pieire; alungarea spiritelor malefice prin strigate, pocnituri si zgomote produse de bice, tulnice, buhaiuri, iluminatii nocturne, purificarea oamenilor prin stropitul cu apa si prin scaldatul feciorilor in apa rece a raurilor, curatirea vazduhului prin incuratul sau alergatul cailor; Colindatul, Plugusorul, Sorcova, Semanatul, Vasilca etc.