CREDITUL SI DOBANDA

6.1. Continutul si trasaturile creditului
6.2. Formele creditului si titlurile de credit
6.4. Dobanda
6.1. Continutul si trasaturile creditului
Termenul de credit , abordat semantic are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotriva in activitatea comerciala, bancara, in contabilitate, cat si in relatiile cotidiene, nu numai economice, dintre oameni. Desigur, cea mai larga utilizare a creditului apartine insa domeniului financiar-bancar si comercial.
In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Deci, creditul este o "relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor pesoane juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta" .
Caracterizand specificul creditului, Virgil Madgearu scria ca, prin credit se intelege "schimbul de bunuri actuale contra bunurilor viitoare, valorificarea unei obligatii viitoare pentru o afacere prezenta. Deci, creditul este o afacere in care prestatiunea si contraprestatiunea sunt separate in timp" .
Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul, aceasta relatie dintre cei doi parteneri definind intreaga relatie a procesului de creditare.
Sub un alt aspect, creditul a aparut din necesitatea stingerii obligatiilor dintre diferiti agenti economici, proces caruia nu-i poate face fata moneda lichida, din aceasta perspectiva creditul reprezentand o parghie a desfasurarii oricarui proces economic. La nivelul agentului economic se constata ca pe langa capitalul propriu, acesta contracteaza si imprumuturi, in particular bancare, sub forma creditului. Largirea si modernizarea productiei spre care tinde orice manager, crearea conditiilor pentru a rezista concurentei si, nu in ultimul rand, obtinerea unui profit care sa-i asigure desfasurarea normala a activitatii sunt de neconceput fara existenta creditului.
Depasind sfera de interese a agentului intern, creditul se extinde si in relatiile cu partenerii externi, in cele mai complexe sfere de activitate in care intervin diferiti agenti economici, chiar si la nivelul statului, confirmand adevarul (asa cum demonstreaza monetaristii) ca astazi omenirea traieste prin credit.
In practica monetar- financiara, creditul se confunda adesea cu banii si cu finantele. Ori, banii si respectiv, finantele au functii care le asigura relativa independenta, incat orice identitate intre cele trei notiuni nu poate fi decat generatoare de concluzii incompatibile cu rigorile stiintifice ale adevarului. In acest sens, subliniem ca numai in cadrul relatiei de ansamblu a capitalului, a mijloacelor materiale si monetare, creditul se poate transforma fie in bani, fie in finante; in vreme ce finantele presupun capitaluri deja formate care se acumuleaza, creditul reprezinta un efect al proceselor economice, in urma carora apar capitaluri economice temporar disponibile.
Victor Slavescu, oferind o ampla motivare a creditului, accepta unele interferente ale sferei acestuia cu sfera notiunii de bani, surprinzand totusi elemente de continut specific ale acestui concept (scadenta, dobanda). Astfel, in opinia lui V. Slavescu, creditul si operatiunea de credit constituie acel fapt economic prin care se cedeaza o suma de bani, efectuata la un moment dat din partea unui subiect economic, in folosinta altui subiect economic, cu obligatia acestuia din urma de a restitui mai tarziu, la un termen fixat, suma primita, plus o suma de bani, care se cheama interes sau dobanda.
Cu toata complexitatea si varietatea lor, relatiile de credit au o esenta comuna data de trasaturile lor caracteristice:
- subiectii relatiei de credit;
- promisiunea de rambursare;
- rambursabilitatea;
- dobanda;
- acordarea creditului;
- consemnarea si tranferabilitatea acestuia.
Subiectii relatiei de creditare sunt creditorul, respectiv persoana fizica sau juridica care avanseaza imprumutul conditionat si pentru un interval de timp si debitorul, tot o persoana fizica sau juridica care, in schimbul dreptului de folosinta asupra obiectului imprumutului, se obliga sa restituie creditorului la scadenta suma avansata impreuna cu dobanda.
Dupa natura participantilor la procesul de creditare, acestia se pot grupa in trei categorii cu ampla cuprindere: firma, populatie, si stat. Intreprinderea si populatia apar frecvent atat in postura de debitor, cat si de creditor. Pe plan intern, de regula, statul este debitor, dar in raporturile internationale, statul poate sa apara atat ca debitor, cat si in postura de creditor.

SURSA 03

Dobanda
Elementele definitorii ale dobanzii
Dobanda este in mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Aceste concepte si elemente se regasesc in cele mai succinte formulari ale dobanzii.
Astfel, intr-un sens, dobanda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobanda originara a capitalului) sau pentru capitalul incredintat altor persoane spre utilizare (dobanda imprumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.
In sens restrans, sau ca formula mai mult utilizata, dobanda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei imprumutate sau pretul folosiri capitalului si totodata remunerarea riscului pe care il implica imprumutul respectiv.
In aceste formulari regasim unele caracteristici, unele elemente descriptive, insa lipsesc precizarile cu privire la originea dobanzii, la legile de formare si la justificarea sa.
In aceasta, o contributie pe deplin si-a adus-o, unul din cei mai importanti analisti ai dobanzii. Acesta, in cercetarile sale, porneste de la unele constatari empirice, cu care sunt de acord economistii din vremea sa:
• dobanda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;
• pare ca este o calitate fireasca a capitalului;
• se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa se epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o durata eterna de constituire.
Factorii care determina nivelul dobanzii
Ca element al contractului de credit, nivelul dobanzii este acceptat, in fiecare caz in parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.
Fiecare dintre parti doreste sa aiba in contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata.
Deci se pune problema de a discerna si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala. Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului. intreprinzatorul, atunci cand isi propune sa mobilizeze un capital suplimentar, trebuie sa evalueze posibilitatile de, respectiv dimensiunile profitului, intrucat el va trebui sa remunereze corespunzator pe detinatorul de capital.

Repere: credit , dobanda , activitate bancara , profit , procese economice , capitaluri economice , credit comercial , credit bancar , credit obligatar , credit ipotecar , credit de consum , conceptul de capital , contract de credit , creditor , debitor , intreprinzator

Creditul si Dobanda