Ciclul de viata al unei celule cuprinde doua parti: INTERFAZA ŞI DIVIZIUNEA CELULARĂ. Interfaza este procesul care are loc inainte de fiecare diviziune si in care se realizeaza dublarea cantitatii de ADN, ARN si proteine. Ea are mai multe stadii, in care au loc sinteze complexe, procese de dublare a continutului celulei.
La inceputul interfazei are loc un proces special, replicarea semiconservativa (din limba latina: replicare=a repeta; semi=jumatate; conservatio=pastrare, mentinere) a moleculei de ADN. Aceasta decurge in doua faze: cele doua catene ale moleculei de ADN se separa in urma ruperii puntilor de hidrogen si fiecare catena are capacitatea de a-si forma o noua catena, complementara, astfel ca dintr-o molecula de ADN rezulta doua molecule de ADN identice. Dupa replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care duc la dublarea proteinelor cromozomiale, rezultand cromozomi-fii sau cromatide surori. Diviziunea celulara este procesul biologic prin care se formeaza doua sau mai multe celule-fiice dintr-o celula-mama. Momentul declansarii diviziunilor este determinat de anumiti factori: temperatura, hrana, substante activatoare, starea de sanatate a celulelor. Diviziunea amitotica (din limba greaca: a=lipsit; mitos=fir, filament, fus de diviziune) sau directa este intalnita mai ales la procariote. Acest fel de diviziune se poate realiza in doua feluri, cand celula-mama este impartita in doua parti egale printr-un perete, rezultand doua celule-fiice identice sau cand celula-mama se alungeste, se gatuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subtiaza pana cand se rupe, rezultand doua celule fiice.
Sursa: www.referate10.ro
Ciclul de viata al unei celule cuprinde doua parti: INTERFAZA ŞI DIVIZIUNEA CELULARĂ. Interfaza este procesul care are loc inainte de fiecare diviziune si in care se realizeaza dublarea cantitatii de ADN, ARN si proteine. Ea are mai multe stadii, in care au loc sinteze complexe, procese de dublare a continutului celulei.
La inceputul interfazei are loc un proces special, replicarea semiconservativa (din limba latina: replicare=a repeta; semi=jumatate; conservatio=pastrare, mentinere) a moleculei de ADN. Aceasta decurge in doua faze: cele doua catene ale moleculei de ADN se separa in urma ruperii puntilor de hidrogen si fiecare catena are capacitatea de a-si forma o noua catena, complementara, astfel ca dintr-o molecula de ADN rezulta doua molecule de ADN identice. Dupa replicarea ADN-ului au loc procese biochimice care duc la dublarea proteinelor cromozomiale, rezultand cromozomi-fii sau cromatide surori. Diviziunea celulara este procesul biologic prin care se formeaza doua sau mai multe celule-fiice dintr-o celula-mama. Momentul declansarii diviziunilor este determinat de anumiti factori: temperatura, hrana, substante activatoare, starea de sanatate a celulelor. Diviziunea amitotica (din limba greaca: a=lipsit; mitos=fir, filament, fus de diviziune) sau directa este intalnita mai ales la procariote. Acest fel de diviziune se poate realiza in doua feluri, cand celula-mama este impartita in doua parti egale printr-un perete, rezultand doua celule-fiice identice sau cand celula-mama se alungeste, se gatuie la mijloc, partea mijlocie a celulei se subtiaza pana cand se rupe, rezultand doua celule fiice.
Sursa: www.referate10.ro
SURSA 03 referate10.ro
Profaza I este foarte lunga, decurge în câteva zile si are loc în mai multe etape: cromozomii omologi bicromatici (cromatidele-surori) se aliniaza centromer cu centromer, acest fenomen se numeste sinaps. Urmeaza o spiralizare accentuata a cromozomilor,acum clivajul este evident, fiecare cromozom omolog fiind format din doua cromatide-surori; apare o tetrada cromozomiala (formata din perechile de cromozomi materni si paterni clivati). Tot acum are loc fenomenul de crossing-over (din limba engleza: cross=încrucisare; over=peste; schimb reciproc între segmente, între cromozomii omologi perechi).
Metafaza I este etapa în care cromozomii omologi (tetrada) se dispun în placa ecuatoriala, fiind prinsi de fusul de diviziune prin centromere. Numai un Creator perfect ca Dumnezeu a creat astfel de cromozomi care „stiu” sa se spiralizeze si sa se aseze pe placa metefizica. Urmeaza anafaza I în care se separa cromozomii întregi (bicromatici, paterni sau materni) si înainteaza spre poli. Ultima etapa e telofaza I, unde în jurul cromozomilor ajunsi la poli se formeaza noi anvelope nucleare, se contureaza cei doi nuclei-fii cu n crimozomi, fiecare fiind bicromatici. Tot în aceasta faza are loc fragmentarea citoplasmei, prin care se formeaza doua celule noi haploide n.
Dupa o scurta perioada de repaus, numita interchineza, în care nu are loc replicarea ADN, începe meioza II. Si aceasta are tot 4 etape. Profaza meiozei II este de scurta durata. Cromozomii dicromatici sau cromatidele surori nu mai sufera o despicare (clivaj) longitudinala. În metafaza II cromozomii se aseaza în placa ecuatoriala, fiind prinsi de fusul de diviziune prin centromere. Urmeaza un alt proces, numit anafaza II. Aici din fiecare cromozom bicromatic înainteaza spre poli câte o cromatida-sora. Ultima etapa a meiozei II este telofaza II, unde în jurul cromatidelor sosite la poli se formeaza menbrane nucleare, respectiv nuclei noi haploizi. Apoi are loc fragmentarea citoplasmei, în urma careia rezulta patru celule haploide.
Concluzii
Ciclul biologic al organismelor cu sexualitate este marcat de doua fenomene importante: fecundatia, care dubleaza numarul de cromozomi, si diviziunea reductionala sau meioza, care îl reduce la jumatate. Cele doua procese împart ciclul vital al unui organism în doua faze (perioade sau generatii) distincte. Prima e faza haploida (haplofaza), care începe cu meioza si se încheie cu fecundatia, iar pentru ca reprezentantii ei produc organe si celule sexuale se mai numeste faza sexuata, notându-se cu 2n. A doua faza este faza diploida (diploza), ce se noteaza cu n si începe cu fecundatia si se încheie cu meioza si se mai numeste faza asexuata.
La plante se disting constant cele doua generatii: diplofaza, numita si spofit, si haplofaza, numita gametofit.
La animale, generatia haploida si cea diplofida pot fi mai mult sau mai putin diferentiate.
Scopul celor doua faze, haploida si diploida, este mentinerea constanta a numarului de cromozomi la om. Putem deduce din aceasta constatare intentia Creatorului de a mentine specia umana ca unitate bine finalizata.
|

Sistemul muscular ...
Pielea ...
Somn ...
Genetica ...
Amfibienii ...
Faringele ...
Evolutia omului ...
|