Dragomir Hurmuzescu

Intemeietorul primei scoli de fizica experimentala din tara, a infiintat primul post de radiodifuziune si a facut primele transmisii prin telegrafie fara fir din tara. Fizician, colaborator al sotilor Curie. Profesor la Universitatea din Iasi. Contributii in domeniile electricitatii si fizicii razelor X. A construit electroscopul care-i poarta numele. Este intemeietorul atelierului Universitatii pentru constructii de aparate de fizica. In istoria fizicii romanesti un loc deosebit de important il ocupa Dragomir Hurmuzescu, decanul fizicienilor romani, figura reprezentativa a generatiei sale. El traieste in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, intr-o vreme in care partizani ai ideii de stiinta teoretica pura se lasau greu convinsi a cobori la aplicatiuni practice si inca in sanul universitar. In asemenea conditii meritele lui Dragomir Hurmuzescu, care infiinteaza prima scoala fizica din Romania la Iasi, sunt cu atat mai mari. Dragomir Hurmuzescu se remarca in mod stralucit la Sorbona si in 1890, dupa ce isi da licenta in stiinte fizice ca sef de promotie, este admis sa lucreze la laboratorul de cercetari al profesorului Lippman. Din aceasta perioada dateaza importantele sale descoperiri practice, de folosinta imediata: dielectrina - "un izolant, alcatuit dintr-un amestec de sulf si parafina", dinamul cu voltaj mare si electroscopul Hurmuzescu. Aceste lucrari, ca si multe altele, il impun definitiv in lumea stiintifica pe savantul roman. In anul 1896, Dragomir Hurmuzescu de intoarce la Iasi, cu o bogata experienta stiintifica si animat de dorinta fierbinte de a ridica la un inalt nivel cercetarea stiintifica din Romania. Pana la aceasta data, Hurmuzescu publicase 17 lucrari stiintifice, care i-au adus consacrarea pe plan mondial.La 1 octombrie 1896 este numit conferentiar de fizica matematica la Facultatea de stiinte din Iasi. In 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de gravitate, caldura si electricitate, catedra de curand infiintata la Facultatea de stiinte din Iasi. Din acest timp se ocupa cu organizarea unui laborator si de cercetari originale. In 1900 Dragomir Hurmuzescu devine profesor titular al Universitatii din Iasi, paraseste invatamantul secundar si se dedica exclusiv cercetarilor stiintifice. In acest scop, el organizeaza primul laborator de electricitate din tara, transformat apoi in scoala de electricitate de pe langa Universitatea din Iasi (1900-1911). Aceasta este prima scoala de fizica experimentala gen Lippman care il consacra pe Hurmuzescu ca fondator al invatamantului electronic din tara noastra. In general, perioada ieseana se caracterizeaza printr-o activitate fecunda a invatamantului roman, prin sustinerea si publicarea celor mai multe din lucrarile sale de baza cu privire la razele X, prin cercetarea radioactivitatii petrolului si apelor minerale din Romania, si perfectionarea galvanometrelor.De numele lui este legata si fondarea publicatiei periodice a Universitatii Analele stiintifice ale Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Aceasta revista a ajuns in curand la renume mondial si a contribuit cel mai mult la dezvoltarea si prestigiul centrului nostru stiintific. DE la fondarea analelor, in 1900, pana la plecarea lui din Iasi, Dragomir Hurmuzescu a lucrat la ele in calitate de secretar de redactie. Profesorului Dragomir Hurmuzescu i se datoreste si inceputurile invatamantului tehnic superior. Politehnica Gheorghe Asachi din Iasi, infiintata in 1939, are la baza scoala de electricitate, pentru infiintarea careia Hurmuzescu a luptat incepand din 1904 pana la 1 noiembrie 1910. Perioada ieseana a activitatii lui Hurmuzescu, Inceputa in 1896, se termina in 1913, cand este transferat la Universitatea din Bucuresti, unde va continua activitatea de cercetare stiintifica. La Universitatea Bucuresti, functioneaza pana in 1937, cand iese la pensie. Aici organizeaza un Institut electrotehnic, dupa modelul celui din Iasi, infiintat tot de el. In cadrul acestui institut din Bucuresti el organizeaza, in anul 1926, primul post de radiodifuziune din tara, face primele incercari la noi de transmisie prin telegrafie fara fir. Lucrarile si cercetarile sale si aduc recunoasterea unanima de catre intreaga lume stiintifica. Este ales membru al Societatilor franceze si germane de fizica, participa la congresele internationale de la Bruxelles, Laussane, Paris ii Liege. In anul 1915 este numit membru corespondent al Academiei Romane.

Sursa: www.scritube.com

SURSA 03 agir.ro

S-a nascut la Bucuresti la 13 martie 1865, pe strada Grigore Alexandrescu, ca fiul cel mare al lui Martin Hurmuzescu, functionar modest de posta, si al Profirei, casnica.
La varsta abecedarului a fost inscris la scoala primara din strada Polona, pe atunci unica din Sectorul Galben. Avea o dorinta arzatoare de a invata si a urmat cursurile Liceului "Sf. Sava", unde s-a remarcat ca un elev sarguincios. Ramas orfan de tata si singurul sprijin al familiei, pentru a se intretine dadea lectii de limba franceza unor copii ai caror parinti aveau o stare materiala buna.
Dupa absolvirea liceului a fost admis la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, Sectia fizica-matematica. In doi ani a reusit sa sustina examenele la toate materiile si in anul 1887 a devenit licentiat. Si in timpul facultatii, pentru a se sustine pe el si familia dadea meditatii si colabora la ziare si reviste.
A participat la un concurs pentru obtinerea unei burse, care i-a permis sa isi continue studiile la Universitatea Sorbona din Paris, pentru obtinerea doctoratului, unde a studiat cursurile celebrilor savanti profesori Joseph Bertrand, Loius Pointcaré si Gabriel Lippman, care l-a apreciat si ajutat in mod deosebit. Hurmuzescu urmarea sa isi completeze cunostintele cu elemente teoretice rationale si idei filozofice.
Lucra cu deosebit interes in laboratorul de fizica, unul dintre cele mai dotate din Franta. |n acelasi laborator lucra si domnisoara Maria Slodovska, viitoarea savanta Maria Curie, cu care avea deseori schimburi de idei stiintifice asupra radiatiilor.
In 1894, D. Hurmuzescu a inventat un izolator electric numit dielectrina (un amestec de sulf si parafina) si un electroscop, ambele brevetate de Oficiul de Inventii din Franta. Inventiile sale au fost achizitionate de Casa Alvergniat-Chaband, care fabrica aparate de laborator si le-a fabricat in serie. Aceste inventii au fost prezentate la toate expozitiile anuale ale firmei timp de 15 ani. "Electroscopul Hurmuzescu" era utilizat in laboratoarele din toata Europa. Cu acest electroscop, Pierre si Maria Curie au prezentat in aprilie 1897 rezultatele cercetarilor privind radiumul, la Societatea Franceza de Fizica. Ulterior, in 1908, Hurmuzescu perfectioneaza electroscopul sau, construind electrometrul de compensatie prezentat de prof. Lippman la Academia Franceza.
Hurmuzescu a construit si primul dinam de mare voltaj care producea 4000 de volti in curent continuu.
{i-a sustinut teza de doctorat la 28 aprilie 1896, cu lucrarea "Sur une nouvelle détermination =v= entre les unités électrostatique et électromagnetique", publicata in acelasi an la Paris. Originalitatea acestei teze consta in faptul ca urmand indicatiile lui Maxwell, a determinat raportul =v= folosind aparate imaginate si construite de el, obtinand o valoare deosebit de precisa, citata in toate cursurile universitare din epoca.
In timpul celor zece ani cat a stat la Paris pentru studiile aprofundate, a efectuat si alte cercetari originale, a caror valoare a fost atestata prin publicarea lor in Analele Academiei de Stiinte din Paris si in Buletinul Societatii Franceze de Fizica.
Inca din timpul studiilor a fost ales membru al Societatii Franceze de Fizica, in Comitetul savantilor straini din Franta si al Societatii Fizicienilor Germani.
|ntors in tara (1897), a fost numit conferentiar la Facultatea de {tiinte a Universitatii din Iasi si profesor de fizica la Liceul Internat, unde si-a amenajat un laborator de cercetari.
In 1901 a infiintat la Iasi Societatea de stiinte si publicatia Analele stiintifice ale universitatii, la care era secretar de redactie.|ntre anii 1904-1907 a fost secretar general la Ministerul Instructiunii si a elaborat un vast program pentru invatatul stiintelor in licee.La Iasi (1913), apoi la Bucuresti, a infiintat Institutul Electrotehnic pentru pregatirea inginerilor in domeniu.
In luna mai 1916 a fost ales membru corespondent al Academei Romane, exclus in anul 1948, a fost repus in drepturi in anul 1990. A fost membru fondator al Academiei de {tiinte din Romania, decan al Facultatii de {tiinte si prorector al Universitatii Bucuresti (1919).
Preocuparile lui stiintifice s-au axat pe cercetari privind modificarile mecanice si chimice dobandite de corpurile supuse magnetizarii, perfectionarea aparatelor de masura, determinarea radioactivitatii apelor minerale si petrolului.
In 1924 a infiintat Asociatia Prietenilor Radiofoniei, al carei presedinte a fost. Sub presedintia lui D. Hurmuzescu s-a infiintat Societatea Romana de Radiodifuziune care si-a inceput emisiunile la 1 noiembrie 1928, lansand in eter anuntul "Aici Radio Romania". Ca reprezentant al culturii universale, a fost recomandat de UNESCO sa fie sarbatorit de comunitatea stiintifica mondiala, cu ocazia centenarului de la nastere.
S-a stins din viata la 31 mai 1954, la masa de lucru, unde in deplinatatea facultatilor intelectuale isi redacta memoriile.