Economia politica

Rolul esential al economiei in viata societatii a determinat cercetarea si studierea ei sistematica cu metode si tehnici specifice.Pentru a raspunde nevoii de cunoastere aprofundata a celui mai important domeniu al sistemului social s-a format stiinta economica. Economia politica face parte din marea familie a stiintei economice.Initial ea se identifica cu intreaga stiinta economica.Ulterior,s-a detasat intr-o disciplina separata, odata cu delimitarea domeniuluieconomiei in viata societatii si constituirea acestuia ca obiect de cercetare stiintifica. Formarea stiintei economice a raspuns unor imperative ale vietii economice,necesitati de a aseza pe principiul rationalitatii economice actiunile agentilor in vederea depasirii decalajului dintre resursele limitate si nevoile nelimitate.Problema esentiala a stiintei economice consta in asimilarea de catre agentii a principiilor ,metodelor,tehnicilor in baza carora ei sa poata depasi constringerile generate de insuficienta resurselor in raport cu nevoile, la un moment dat.
Ea are rolul de a forma ,la nivelul subiectilor economici ,un mod de gindire si un comportament care sa le permitaca,pornind de la anumite premise ,sa obtina rezultate(satisfactii)maxime cu eforturile (sfortari) minime,adica sa actioneze eficient.Majoritatea economistilor cum ar fi (HENRI GUITTON,PAUL SAMUELSON,WILHELM ROPKE si CHARLES GIDE) considera ca acesta este de fapt punctul de plecare al stiintei economice,ca esteatat de mult implicata si solicitata in solutionarea tensiunilor dintre resurse si nevoi,incit- apreciaza acestia-daca resursele s-ar fi gasit din abundenta ,stiinta economica nu mai ar avea obiect.
Stiinta economica s-ar fi nascut in cadrul filozofiei.Contopirea ideilor economice cu cele filzofice este ilustrata si de preocuparile lui ADAM SMITH,parintele economiei clasice,care a fost profesor de folozofie morala.Treptat, cunoasterea economica s-a constituit intr-o stiinta independenta,distincta,de sine statatoare.
Dezvoltarea si diversificarea vietii economice ,necesitatea cunoasterii economieica un tot unitar,ca un organism viu, dar si a partilor sale componente, au adus la desprinderea din stiinta economica(identificata la inceput cu economia politica) a unor discipline specializate,la aparitia , in procesul diviziunii stiintei, a noi stiinte economice consacrate studierii diferitelor domenii si ramuri ale economiei (economia industriei, a agriculturii, a turismului, economia muncii, a invatamintu- lui, a stiintei, economia mondiala, statistica etc.).Totodata, si-au facut aparitia si si-au impus ca discipline economice distincte o serie de stiinte integratoare,de granita sau de contact cu alte stiinte (econometria,economia protectiei mediului natural,cibernetica economica,ergonomica s.a.) ca reflectare a cerintelor de cercetare si studiere multilaterala ,inter si pluridisciplinara a diverselor laturi sau componente ale vietii economice.
Obiectul economiei politice
Istoria societatii umane ilustreaza stradania necontenita a oamenilor de a-si usura eforturile pentru obtinerea celor necesare traiului.In aceasta preocupare permanenta ,ei percep tot mai mult necesitatea cunoasterii tot mai adinci si cuprinzatoare a realitatii inconjuratoare ,nevoia de a intelege cauzele declansarii anumitor fapte ,evenimente fenomene,procese economice,inlantuirea dintre ele,tendintele ce se contureaza in evolutia lor,pentru ca in cunostinta de cauza si tinind seama de ele in actiunile practicile, sa-si poata diminua eforturile depuse pentru obtinerea bunurilor necesare traiului.
Nevoia de cunoastere,limitata initial la fapte si fenomene disparate si restrinse ca sfera, resimtita, la inceput de indivizi izolati,se extinde treptat la intreaga viata economica.
Grupurile sociale,colectivitait si chiar societatea sunt interesate in cercetarea si cunoasterea cit mai aprofundata a economiei in ansamblul ei,aceasta davenind ,cu timpul,un domeniu distinct,de sine statator al cunoasterii si obiect de studiu pentru stiimta economica.
Renumitul economist american Paul Samuelson ,considerind ca "economia politica e cea mai veche arta si cea mai moderna stiinta",este de parere ca ea are ca obiect "modul in care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu intrebuintari alternative ,pentru realizarea scopurile propuse".Ideea atasarii ,in vededrea echilibrarii lor cu nevoile nelimitate ale oamenilor si ale societatii ,se intilneste si la alti economisti.Astfel Raymond Barre afirma ca "Economia politica este stiinta administrarii resurselor rare in societatea umana".
La majoritatea economistilor se regaseste un element comun marcat de situarea obiectului economiei politice pe termenul activitatii umane consacrata obtinerii bunurilor economice care aigura existenta oamenilor si a societatii, al luptei pentru dapasirea constringerilorgenerate de limitarea resurselor in raport cu nevoile in continua expansiune.
Economia politica-dupa cum sustine marea majoritate a economistilor- se intereseaza numai de bunurile economice ,intrucit cea mai mare parte a lor sunt rezultatul eforturilor depuse pentru obtinerea acestora,iar gradul de satisfacere a nevoilor umane pe seama lor,depinde de rationalitatea cucare sunt produse si utilizate.
Definirea economiei politice
Gandirea economica nu a ajuns inca la o definitie a economiei politice unanim acceptate.Exista numeroase definitii.Marea majoritate dintre ele insa contin sau sugereaza ca element comun caracterul sau de stiinta care studiaza raporturile dintre oameni referiorare la utilizarea resurselor pentru dobindirea bunurilor necesare existentei lor.
Economia politica este,asadar,stiinta economica fundamentala care studiaza relatiile economice dintre oameni generate de crearea bunurilor necesare existentei,in vederea descifrarii tendintelor stabile ,a regularitatilor si legitatilor ce guverneaza viata economica si punerii la indemina subiectilor economici de metode si mijloace menite sa-i ajute sa invinga tensiunile dintre resursele limitate si nevoile nelimitate ale indivizilor si ale societatii.

Sursa: www.preferatele.com

SURSA 03 referatele.com

Imbogatirea prin moneda
Aceasta conceptie apartine mercantilismului timpuriu, in special spaniol si portugez.
Bogatele mine de aur,argint,diamante,etc descorite in Lumea Noua au creat si au intretinut iluzia ca metalele pretioase reprezinta suprema forma a bogatiei. Elagiul metalelor pretioase a fost cunoscut sub numele de ˝bullionism˝(bullion-lingou).
Banii circulau sub forma aurului si argintului; pentru a face fata cheltuielilor exceptionale in caz de razboi, statul conta, in principal pe stocurile sale de metale pretioase.
Insistenta de a face sa intre in cat mai mut metal pretios este, deci, de inteles. Calea una era sigura – o balanta de plati activa prin masuri ca: interzicerea exportului de aur si argint, supraevaloarea monezilor straine(atribuirea unei puteri de cumparare in tara superioare celei conferite de continutul lor in aur), fixarea de taxe vamale la importul de marfuri, obligarea negustorilor de aplati marfurile straine tot cu marfuri si, respectiv, de a aduce in tara moneda straina obtinuta de ei la vanzarea marfurilor in strainatate. Problema practica era deci una de transport, stocare si tezaurizare a aurului.
Abundenta de moneda sub forma de aur,mai ales pentru Spania, a creat iluzia bogatiei. Iluzie deoarece, crezandu-se bogata, ea a inceput sa produca din ce in ce mai putin . Reducerea productiei a antrenat cresterea preturilor; preturile ridicate au atras produsele straine;plata lor a insemnat iesirea din numerar; prohibirea importurilor s-a lovit de insuficienta ofertei interne; compensarea iesirii de aur s-a gasit in noi colonii; scaderea in continuare a productiei a insemnat insa o noua difuziune a aurului in exterior compensata printr-un nou aflux de metal pretios.
Acest cerc vicios prin care Spania incerca in zadar sa retina metalul pretios si sa impiedice cresterea preturilor a demonstrat ca a avea aur, pentru o tara nu inseamana totul.Gresala mercantilistilor consta in identificarea metalului pretios cu insasi bogatia nationala, uitandu-se, asa cum remarca H.Denis,˝legenda regelui Midas care, schimband in aur tot ce avea, s-a vazut amenintat de pericolul de a muri de foame. ˝
Eroarea si explecatia iluziei constau in confuzia celor doua planuri : micro- si macroeconomic;pentru negustor , persinajul principal al demersului mercantilist, a avea bani inseamna totul; pentru o notiune, realetatea demonstrease: ceea ce era valabil in plan particular, nu mai era si plan global [Pohoata, 1995, pp 32-36]
Criticul mercantilistilor , Adam Smith considera ca a face cheltuieli pentru cumpararea unei cantitati de aur si argint inutile vor micsora bogatia, care hraneste, imbraca si adoposteste, care intretine pe oameni si le da de lucru.
Nu totdeauna este necesar a se acumula aur si argint pentru ca o tara sa poata purta razboie, sa intretina flote si armate in tari indepartate. Flotele si armatele se intretin nu cu aur si argint, ci cu bunuri de consum. Notiunea care, prin productia anuala a activitatii ecinomice interne, din venitul anual provenit din pamant, munca si capital consumabil, are cu ce cumpara bunuri de consum din tarile indepartate, poate purta razboaie in strainatate.
Putin catre putin, iluzia monetara este abondonate si tratari nuantate incep sa apara .Italianul Mariana,Antoine de Montchretien si W.Petty sunt de parere ca moneda nu reprezinta esenta bogatiei ci doar un mijloc de schimb.
Imbogatirea prin schimb
Conceptia este specifica secolului XVIII si in mod particular Frantei. Neavind minele de aur ale Spaniei si Portugaliei, Franta gaseste in industrie punctul de sprijin pentru a cistiga aur. Grija de a construi o industrie nationala da nastere unei conceptii noi: nationalismul economic. Teoreticianul acestuia este Antoine de Montchretien , iar practicianul Colbert.
Osadatura teoretica a doctrinei lui Montchretien inseamna: interesul individual – motorul activitatii economice; diviziunea muncii contribuie la cresterea productivitatii, productivitatea muncii industriale mult mai ridicata decat celei agricole ; orice tara care are o industrie este o tara bogata; comertul interior are prioritatea celui exterior- dezvoltarea manufacturilor este dependenta de comertul interior,in timp ce comertul exterior are ca menire principala procurarea de metale pretioase; interventia statala pe linia asigurarilor unui sistem de legi care sa oblige pe toti la munca si a practicarii unei politici de taxe vamale protectioniste.
Inspirat din tratatul ˝Tratatul de economie politica˝ a lui Montchretien, colbert va dezvolta teoria acestuia, dar autarhiei si protectionismului lui Montchretien, el le va opune spiritul de deschidere spre exterior prin cucerire si dominatie politica.
Pe plan intern, colbertismul a insemnat in principal,interventia masiva a statului .
Astfel, s-au creat manufacturi direct de catre stat si s-au acordat facilitati pentru construirea lor: prime pentru instalare si punere in functiune, imprumuturi cu dobanda mica, fiscalitate redusa.S-a facut o reglamentare minutioasa cu privire la drumul parcurs de produs, urmarind ˝reputatia sa inatacabila˝ si mai putin aspectul comercial. Colbert nu e impotriva concurentei libere,in comert.
Pe plan extern s-au restrins importurile si s-au stimulat exporturile. Scopul vadit era o balanta comercial activa.
La import erau prohibite produsele manufacturate straine, nu insa si materiile prime. La export, dimpotriva, erau incurajate produsele manufacturate, s-au acordat prime de export si s-au pus pe picioare o puternica flota comerciala.
Cel mai mare merit al colbertismului s-a concretizat intr-o puternica si competitiva industrie.
Exista insa si aspecte negative ale colbertismului. Unul dintre acestea il reprezinta neglijarea agriculturii si impozitele grele si restrictiile cu privire la circulatia granelor in interior. Un alt aspect negativ se refera la ipoteza imbratisata de Colbert ca francezii produc tot ce au nevoie; ei pot si fac tot posibilul sa vinda in exterior excedentul; strainii, in schimb, nu sunt capabili sa-si acopere, prin munca nationala, toate nevoile, ei trebuie sa importe; daca nu vor, trebuie siliti s-o faca. Este vorba deci de un comert agresiv, sprijinit de o politica de cucerire care, nu de putine ori, a transformat copetitia comerciala in razboaie.
Imbogatirea prin comert
Pentru Olanda si, in special Angalia lui Cramwell, industria ramane o dimensiune, dar nu esentiala a avutiei; comertul, si cu deosebire comertul exterior; este cel care imbogateste natiunea.
E.Misselden, Th.Mun sau Josias Child au vazut in comert sursa principala a demarajului si a progresului. Pentru ei, comertul este sursa de castig, obtinut prin diferenta dintre preturi. Profitul poate creste prin marirea volumului tranzactiilor si prin asigurarea deplinei lor libertati; regimul de protectie nu este necesar; se poate cumpara si scump daca se revinde cu surplus. Grija este aceea a asigurarii pe termen lung a unui sold activ al balantei globale, exportand masiv produse fabricate si importand strictul minim necesar consumului national.
Dupa ce opereaza, foarte clar intr-o viziune moderna, distinctia intre balanta comerciala si balanta de plati, E.Misseiden si Th.Mun acorda atentie deosebirii sub raport conceptual si mai ales functional, dintre balanta globala si balanta particulara. Concluzia lui Th.Mun este ca partea din stocul mondial de metal pretios detinut de fiecare tara este direct proportionala cu soldul balantei sale globale,indiferent daca tara are sau nu mine de aur.
Care este consecinta pe termen lung a unui sold activ al balantei globale e o intrebare careia mercantilistii englezi au cautat sa-i raspunda. Un sold pozitiv inseamna aflux de moneda, aceasta conduce la cresterea preturilor, or cresterea preturilor provoaca˝iluzia monetara ˝ cunoscuta de Spania si explicata de Jean Bodin. Pentru a neutraliza influenta nefosta a monedei asupra preturilor, Th.Mun are o singura solutie: investitia, afluxul de moneda trebuie orientat spre investitii. Numai asa excedentul obtinut in comertul exterior poate antrena dezvoltarea generala a economiei.
Cu W.Petty, care a insistat asupra libertatii comertului interior, cat si exterior
Mercantilismul comercial englez pregateste terenul pentru tranzactia spre scoala libera.
Pe parcursul celor trei secole de existenta, mercantilismul a evoluat, teoretic si practic; din ambele puncte de vedere, sensul a fost spre liberalism. Apeland initial in mod considerent de stat, ca mijloc de reglementare a economiei, el sfârşeşte prin forme mai liberale ale acestei intervenţii.