Edgar Degas

Hailaire Germain Edgar de Gas se nascut la 19 iulie 1834 in Paris intr-o familie de burghezi instrariti. Dupa terminarea liceului "Louis-le Grand", artistul se inscrie la facultatea de Drept, dar nu dupa mult timp se hotaraste sa paraseasca studiile. Isi petrece timpul liber copiind tablouri celebre din muzeul Louvre, astfel dezvoltandu-si talentul de a picta. In anul 1855 trece de examenul de admitere de la Scoala Superioara de Arte Frumoase din Paris, insa nici aici nu isi termina studiile. Un an mai tarziu, Edgar Degas calatoreste impreuna cu bunicul sau la Roma, unde ia cursuri de pictura organizate la Vila Medici. In 1859, revine in Franta si se rupe de tematica academica a scolii de pictura traditionale, abordand teme realiste pe care le observa la cursele de cai sau la spectacolele de balet. Astfel, in 1875, termina de pictat tabloul "Clasa de dans", pentru ca apoi, timp de un sfert de secol sa picteze balerine, avandu-le ca model atat in pictura cat si in sculptura. Impreuna cu mari pictori ai acelei perioade cum ar fi Claude Monet, Auguste Renoir, Camille Pissarro, Edgar degas este unul dintre intemeietorii suprarealismului, insa si-a pastrat intotdeauna stilul sau independent numit realist. Astfel, marele artist a lasat in urma lui un numar mare de lucrari originale si multilaterale.
Spre sfarsitul vietii, Degas isi pierde vederea si se axeaza mai mult pe sculptura, arta in care isi putea folosi mai mult pipaitul. Pe langa boala de ochi de care suferea, Degas incepe sa-si piarda si auzul, pentru ca mai apoi, la 27 septembrie 1917 sa se stinga din viata in urma unei grave pneumonii.

Sursa: www.clopotel.ro

SURSA 03 ro.wikipedia.org

Legăturile cu Impresionismul
În 1874, Degas participă la prima expoziţie a impresioniştilor organizată în salonul fotografului Nadar, expoziţie care declanşează scandal în cercurile conservatoare ale criticii. Ziaristul Louis Leroy le dă numele ironic de impresionişti. Degas nu este împăcat cu această definire şi stăruie în concepţia sa pe care o numeşte realistă. Realismul său nu are nici o legătură cu principiile de bază ale picturii în "plein air" (în aer liber) preconizate de ceilalţi membri ai grupului. Nu împărtăşeşte opinia lui Monet referitoare la variaţia luminii, ci se concentrează asupra modului de a reprezenta variabilitatea corpului uman, caracterul efemer şi mişcarea.
La cea de-a doua expoziţie a impresioniştilor în 1876, în galeria lui Durand-Ruel, Degas expune douăzeci şi patru de lucrări. Participă cu numeroase tablouri la următoarele expoziţii; la a şasea expoziţie, în 1881, Degas îşi limitează participarea la patru desene şi o sculptură, capodopera intitulată "Mica balerină". În mai 1886, la ultima expoziţie a impresioniştilor, Degas prezintă tabloul "Modista" şi o serie care constă din zece nuduri feminine (printre care "După baie" sau "Femeie ştergându-şi picioarele"), în legătură cu care scriitorul Huysmans nu-şi precupeţeşte laudele: "Desenul rapid şi nervos este în măsură - aşa cum se întâmplă cu desenele japoneze - să fixeze într-un mod cu totul original vibraţia, mişcarea şi gestul".
Ultima perioadă a vieţii
În 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate, trăieşte ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu se cunoaşte vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziţia impresioniştilor de la New York, sunt prezentate douăzeci şi trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se vând iar situaţia materială a artistului se îmbunătăţeşte. Lucrează fără oprire, pictează, realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecţii de stat. Acesta este semnul recunoaşterii. Este însă din ce în ce mai singur. În perioada 1909-1912, boala sa de ochi se agravează, în plus se mai adaugă o scădere a auzului. Aproape orb, renunţă treptat la activitatea artistică. La 27 septembrie 1917, Degas moare de pneumonie. Mormântul său se află în cimitirul Montmartre din Paris.