Emil Cioran
Filosof, eseist si moralist. Nume de referinta in folosofie, reprezentant al trairismului ; influentat de existentialism.Biografie:
1911 –Emil Cioran se naste la 18 aprilie, in judetul Sibiu, sat Rasinari, unde tatal sau era preot. Face studiile liceale la Sibiu, la liceul Gheorghe Lazar
1928-1932-Urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere, din Bucuresti, incheiate cu o teza despre Henry Bergson.
1933-1935- Are o bursa de studii in Germania, la fundatia Humboldt din Berlin.
1934- Primeste premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitati, cu prima sa carte, “Pe culmile disperarii"
1936-1937- Este profesor de filosofie la liceul Andrei Saguna din Brasov
1937- Obtinand o bursa a statului francez pentru doctorat, care-I va fi prelungita in 1938, se stabileste la Paris
In Romania a colaborat la “Gandirea", “Vremea", “Floarea de foc",
“Calendarul", “Revista de filosofie", “Convorbiri Literare", etc.
1940- Este consilier cultural la Ambasada Romaniei din Paris. Septembrie, Emil Cioran se intoarec in tara, aducandu-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului
stat.
1945- Dupa cotropirea tarii si insaturarea regimului communist, se stabileste definitive la Paris.
1947- Incepe sa scrie in limba franceza
1949-Scrie “Precis de decomposition"
1950-I se acorda Premiul Rivarol, pentru cartea publicata cu un an inainte.
1950-1994-Scrie o serie de carti in limba franceza, foarte appreciate in Occident, printre care “Revelatiile durerii", “Ispita de a exista" , “Istorie si utopie", “Singuratate si destin", toate publicate in Franta, la editura Gallimard, Paris.
1995- Se stinge din viata
Emil Cioran lasa posteritatii o opera deosebit de valoroasa, prin ideile originale si profunde pe care filosofia sa le adduce in peisajul filosoficinternational.Publicand cinci carti in Romania si peste zece in Franta,toate extrem de apreciate, Cioran se inscrie in seria marilor filosofi, mereu actuali.
Ca om, putini l-au cunoscut cu adevarat, poate doar prietenul sau cel mai bun, Constantin Noica.Prin sentimentele sale, dovedeste ca dragostea pentru filosofie se imbina cu cea pentru patrie. Ajuns in Franta, regreta ca si-a instrainat limba meleagurilor natale.
Majoritatea cartilor si romanelor au o tenta pesimista (“Demiurgul cel rau", “Pe culmile disperarii"). Daca am sta si ne-am gandi, am putea in final afirma ca pentru Cioran, cartile au reprezentat modalitatea prin care acesta si-a gasit echilibrul, un fel de contrabalanta a sufletului, caci aflam poate cu mirare ca era optimist si chiar iubea viata si pe semenii sai.
Aceast paradox este prezent si la nivelul conceptiei lui Cioran despre filosofie.Acesta se situeaza pe o pozitie opusa lui Senecca,.firma ca s-a desprins de filosofie, atunci cand a sesizat la filosfi o anumita indiferenta, raceala in raport cu problemele lumii.Daca explicatia este aparent viabila, se pune intrebarea de ce si-a dedicat Cioran intreaga viata filosofiei? El va ajunge chiar sa spuna ca adevarata viata este doar la marginile filosofiei, pe baza si prin intermediul acesteia. Iata deci , chiar el a precizat argumentul suprem in favoarea filosofiei, si nu impotriva ei.
Din perspectiva lui Cioran, existenta umana este intr-o stricta corelatie cu timpul.Cazut in timp, omul isi ordoneaza proiectele existentiale,
posibilitatile, in functie de desfasurarea de clipe care-I promite noutatea. In “asfixia devenirii", omul se afla fixat intr-un timp care nu mai curge,care nu are nici un sens, nici macar cel al indreptarii catre sfarsitul existentei.
Biografie:
1911 –Emil Cioran se naste la 18 aprilie, in judetul Sibiu, sat Rasinari, unde tatal sau era preot. Face studiile liceale la Sibiu, la liceul Gheorghe Lazar
1928-1932-Urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere, din Bucuresti, incheiate cu o teza despre Henry Bergson.
1933-1935- Are o bursa de studii in Germania, la fundatia Humboldt din Berlin.
1934- Primeste premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitati, cu prima sa carte, “Pe culmile disperarii"
1936-1937- Este profesor de filosofie la liceul Andrei Saguna din Brasov
1937- Obtinand o bursa a statului francez pentru doctorat, care-I va fi prelungita in 1938, se stabileste la Paris
In Romania a colaborat la “Gandirea", “Vremea", “Floarea de foc",
“Calendarul", “Revista de filosofie", “Convorbiri Literare", etc.
1940- Este consilier cultural la Ambasada Romaniei din Paris. Septembrie, Emil Cioran se intoarec in tara, aducandu-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului
stat.
1945- Dupa cotropirea tarii si insaturarea regimului communist, se stabileste definitive la Paris.
1947- Incepe sa scrie in limba franceza
1949-Scrie “Precis de decomposition"
1950-I se acorda Premiul Rivarol, pentru cartea publicata cu un an inainte.
1950-1994-Scrie o serie de carti in limba franceza, foarte appreciate in Occident, printre care “Revelatiile durerii", “Ispita de a exista" , “Istorie si utopie", “Singuratate si destin", toate publicate in Franta, la editura Gallimard, Paris.
1995- Se stinge din viata
Emil Cioran lasa posteritatii o opera deosebit de valoroasa, prin ideile originale si profunde pe care filosofia sa le adduce in peisajul filosoficinternational.Publicand cinci carti in Romania si peste zece in Franta,toate extrem de apreciate, Cioran se inscrie in seria marilor filosofi, mereu actuali.
Ca om, putini l-au cunoscut cu adevarat, poate doar prietenul sau cel mai bun, Constantin Noica.Prin sentimentele sale, dovedeste ca dragostea pentru filosofie se imbina cu cea pentru patrie. Ajuns in Franta, regreta ca si-a instrainat limba meleagurilor natale.
Majoritatea cartilor si romanelor au o tenta pesimista (“Demiurgul cel rau", “Pe culmile disperarii"). Daca am sta si ne-am gandi, am putea in final afirma ca pentru Cioran, cartile au reprezentat modalitatea prin care acesta si-a gasit echilibrul, un fel de contrabalanta a sufletului, caci aflam poate cu mirare ca era optimist si chiar iubea viata si pe semenii sai.
Aceast paradox este prezent si la nivelul conceptiei lui Cioran despre filosofie.Acesta se situeaza pe o pozitie opusa lui Senecca,.firma ca s-a desprins de filosofie, atunci cand a sesizat la filosfi o anumita indiferenta, raceala in raport cu problemele lumii.Daca explicatia este aparent viabila, se pune intrebarea de ce si-a dedicat Cioran intreaga viata filosofiei? El va ajunge chiar sa spuna ca adevarata viata este doar la marginile filosofiei, pe baza si prin intermediul acesteia. Iata deci , chiar el a precizat argumentul suprem in favoarea filosofiei, si nu impotriva ei.
Din perspectiva lui Cioran, existenta umana este intr-o stricta corelatie cu timpul.Cazut in timp, omul isi ordoneaza proiectele existentiale,
posibilitatile, in functie de desfasurarea de clipe care-I promite noutatea. In “asfixia devenirii", omul se afla fixat intr-un timp care nu mai curge,care nu are nici un sens, nici macar cel al indreptarii catre sfarsitul existentei.
SURSA 03
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof şi scriitor român stabilit în Franţa.
Familia
Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Formarea
După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărându-i evidentă "incovenienţa existenţei". În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.
Primele volume
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României a fost autocenzurat în ediţia a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şi stupide".
Nevoia resimţită atunci de generaţia tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraţionaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influenţat viziunea tânărului Cioran. Deşi nu a fost niciodată membru al Mişcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.
Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler şi justifică provocator Noaptea cuţitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie şi ruşine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereţii, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabileşte definitiv în Franţa.
Opera franceză
În 1937 Emil Cioran pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizând încă din tinereţe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică şi speculaţiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele", va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influenţat de mişcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existenţialistă (sub varianta ei românească, cu accente creştine şi mistice, "trăirismul").
Tematica operei
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morţii şi a suferinţei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Tema alienării omului, temă existenţialistă prin excelenţă, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?"
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaştea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiştii perioadelor de decadenţă, de unde reflecţiile marcat gnostice şi antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului şi civilizaţiei. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele şi i-a dăruit secretul formei şi al formulării, rădăcinile sale româneşti i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.
Citate reprezentative
* Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
* Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
* E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
* Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
* Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
* Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
* Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
* Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
* Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
* Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
* Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
* N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
* La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
* Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
* Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
* O civilizaţie începe să decadă în momentul în care viaţa devine unica ei obsesie.
* Vin dintr-un colţ de Europă unde efuziunile, lipsa de reţinere, confesiunea, mărturisirea imediată, nepoftită, impudică sunt de rigoare, unde toţi ştiu totul despre toată lumea, unde viaţa în comun se reduce la o spovedanie publică, unde secretul este de neimaginat, iar volubilitatea frizează delirul. E suficient pentru a explica de ce n-am putut rezista fascinaţiei unui om de o discreţie supranaturală.
* Mărturisesc că am privit cândva ca pe-o ruşine apartenenţa la un popor oarecare, la o colectivitate de învinşi, cu origini asupra cărora nicio iluzie nu-mi era permisă. - Ispita de a exista
* Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
* Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
* Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume
|
Socrate ... Socrate s-a nascut in anul 470 I Hr. la Atena. Tatal sau era sculptor, iar mama sa era moasa. Dedicandu-se la inceput si el sculpturii, n-a ramas totusi credincios pana la sfarsitul vietii acestei arte, ci s-a indreptat spre filosofie, ...
Aristotel - cel dintai mare ganditor al lumii ... S-a nascut in 384 in Grecia in Stagira. Tatal lui era medic la curtea lui Filip II al Macedoniei. Preocuparile familiei sale sunt realiste. La 17 ani revine la Atena ajungand la Akademia lui Platon. Va sta 20 de ani elev si profesor a ...
Afectivitatea ... Afectivitatea este proprietatea individului de a simtii emotii si sentimente; ansamblul proceselor,stariilor si relatiilor emotionale sau afective. In oricare fenomen emotioanlse disting modificari organice si vegetative secundare, ...
Friedrich Nietzsche ... Friedrich Nietzsche s-a nascut la Rocken in 15 X. 1844. Dupa moartea tatalui, a pastorului Nietszche, familia se muta la Naumburg, unde Friedrich isi face studiile liceale pentru a le completa apoi la "Schulpforta", scoala vestita pentru ...
Sofistica ... In sec.v i.e.n se dezvolta in Grecia o miscare a eliberarii intelectuale de povara vechilor mituri si traditii.Istoricii vorbesc despre de aceasta perioada ca despre o perioada a "iluminismului grec". Cu toate ca sofistii reprezinta din ...
René Descartes ... Descartes Rene (1596-1650), filozof si savant francez, unul dintre intemeietorii filozofiei epocii moderne. Descartes a fost un exponent ideologic al burgheziei franceze in ascensiune; in filozofia lui si-au gasit expresia teoretica ...
Fericirea - In cautarea fericirii ... Din acelasi motiv avem nevoie de credinta in Cel de Sus, adica, credinta intr-o intruchipare a Marelui Anonim, care ne va asigura “dincolo" o noua fericire incomparabila cu cea din timpul vietii. Astfel se ajunge la termenul de ...
|
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland
