Epoca de fier

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Epoca de fier

Începutul epocii fierului intre Nistru si Prut este pus pe seama evenimentelor general-europene de “hallstattizare" a culturii materiale si spirituale a populatiei, fenomene demarate in ultimele secole ale mileniului al II-lea a. Chr. si definitivate in primele secole ale mileniului I e.n. În cadrul epocii fierului se evidentiaza cateva perioade mari. Prima - perioada Hallstattului Tracic este reprezentata prin culturile de tip Chisinau-Corlateni, Saharna-Solonceni-Cozia si Soldanesti-Basarabi. Pentru perioada respectiva sunt specifice vasele ceramice ornamentate cu caneluri sau incizii. O raspandire larga au avut piesele de bronz. În perioada de hallstattizare a regiunilor de silvostepa est-carpatice, zonele de stepa erau dominate de pastori nomazi (cultura Belozerca). Printre ei, deseori, se infiltrau cimerienii istorici (sec. IX-VII a.Chr). Catre mijlocul sec. VII a. Chr in regiune apar triburile scitice. Vestigiile culturii materiale ale acestora se gasesc preponderent in complexe funerare. Perioada hallstattiana este importanta prin faptul ca a pus bazele culturii geto-dacice care a existat in secolele VI-I a. Chr. Numarul de situri arheologice atribuite getilor in present depaseste 250. Getii au avut asezari si cetati fortificate cu valuri si santuri. Fortificatii au fost descoperite in diverse localitati, din care mai representative sunt – Trebujeni, Butuceni, Saharna Mare si Mica, Stolniceni, Mascati. Ritul funerar dominant era incineratia. Cultura materiala a getilor cuprinde ceramica, unelte si arme de bronz si fier, fibule, bratari, oglinzi, margele de sticla. Existenta relatiilor economice cu lumea greca este reflectata prin descoperirea de monede si tezaure monetare.
Întretinerea acestor contacte cultural-economice cu populatia coloniilor nord-pontice grecesti, incepand cu mijlocul mileniului I a. Chr, se confirma prin descoperirea in asezari si necropole a pieselor de import – amfore, vase de lux, podoabe de aur. Amforele grecesti constituie cea mai numeroasa categorie de piese de import. Prezenta lor a permis evidentierea centrelor producatoare, care exportau marfa, in special vinul si uleiul de masline in regiune. Colectia amforistica a Muzeului pastreaza amfore confectionate in polisele grecesti Chios, Lesbos, Samos, Thasos, Hercaleea, Chersonesul Tauric, Sinope s.a. Cele mai timpurii piese dateaza cu sfarsitul sec VI a. Chr., iar cele mai tarzii – cu inceputul sec. II a.Chr.
O categorie importanta de piese grecesti din colectiile Muzeului sunt vasele de lux cu firnis negru - kantharos, kilix, skifos, bol, phishe-plate, lekithos. Cele mai timpurii sunt datate la sfarsitul sec. V a. Chr.. Adevarate perle a colectiei Muzeului  constituie  pelike cu figuri rosii descoperita in tumulul 1 de la Manta cu imagini ce reprezinta subiecte mitologice ale panteonului grecesc - Afrodita, Artemis, Eros torques de aur din tumulul 5 de la Dubasari si tezaurul de la Olanesti.
În ultimele secole ale mileniului I dinspre nord-vest in regiune patrund triburile germanice ale bastarnilor. Începand cu sec. I a. Chr in zona pruto-nistreana dinspre rasarit inainteaza un nou val de pastori - triburile sarmatice - care in cultura  lor materiala au multe importuri romane.
Încheierea confruntarilor armate cu Imperiul roman din anii 105-106 a semnificat accelerarea procesului de romanizare a populatiei locale, preluarea diferitor forme ale culturii materiale si a vietii spirituale. Semnificative in acest sens sunt vestigiile dacilor liberi, cercetate in ultimii ani.
Una din cele mai reprezentative manifestari cultural-istorice din primele secole ale erei noastre a fost cultura Sintana de Mures-Cernjachov. Sunt cunoscute sute de asezari si necropole cu o diversitate mare a inventarului – vase de diferite forme, podoabe din aur si argint, piese din os, sticla, bronz si fier.
Cu purtatorii acestei culturi incepe epoca marilor migratii a popoarelor – dupa care vin  hunii, slavii, maghiarii, pecenegii si cumanii, mongolii ce se perinda, zabovind mai mult sau mai putin timp in tinut.

Sursa: www.nationalmuseum.md

Începutul epocii fierului intre Nistru si Prut este pus pe seama evenimentelor general-europene de “hallstattizare" a culturii materiale si spirituale a populatiei, fenomene demarate in ultimele secole ale mileniului al II-lea a. Chr. si definitivate in primele secole ale mileniului I e.n. În cadrul epocii fierului se evidentiaza cateva perioade mari. Prima - perioada Hallstattului Tracic este reprezentata prin culturile de tip Chisinau-Corlateni, Saharna-Solonceni-Cozia si Soldanesti-Basarabi. Pentru perioada respectiva sunt specifice vasele ceramice ornamentate cu caneluri sau incizii. O raspandire larga au avut piesele de bronz. În perioada de hallstattizare a regiunilor de silvostepa est-carpatice, zonele de stepa erau dominate de pastori nomazi (cultura Belozerca). Printre ei, deseori, se infiltrau cimerienii istorici (sec. IX-VII a.Chr). Catre mijlocul sec. VII a. Chr in regiune apar triburile scitice. Vestigiile culturii materiale ale acestora se gasesc preponderent in complexe funerare. Perioada hallstattiana este importanta prin faptul ca a pus bazele culturii geto-dacice care a existat in secolele VI-I a. Chr. Numarul de situri arheologice atribuite getilor in present depaseste 250. Getii au avut asezari si cetati fortificate cu valuri si santuri. Fortificatii au fost descoperite in diverse localitati, din care mai representative sunt – Trebujeni, Butuceni, Saharna Mare si Mica, Stolniceni, Mascati. Ritul funerar dominant era incineratia. Cultura materiala a getilor cuprinde ceramica, unelte si arme de bronz si fier, fibule, bratari, oglinzi, margele de sticla. Existenta relatiilor economice cu lumea greca este reflectata prin descoperirea de monede si tezaure monetare.
Întretinerea acestor contacte cultural-economice cu populatia coloniilor nord-pontice grecesti, incepand cu mijlocul mileniului I a. Chr, se confirma prin descoperirea in asezari si necropole a pieselor de import – amfore, vase de lux, podoabe de aur. Amforele grecesti constituie cea mai numeroasa categorie de piese de import. Prezenta lor a permis evidentierea centrelor producatoare, care exportau marfa, in special vinul si uleiul de masline in regiune. Colectia amforistica a Muzeului pastreaza amfore confectionate in polisele grecesti Chios, Lesbos, Samos, Thasos, Hercaleea, Chersonesul Tauric, Sinope s.a. Cele mai timpurii piese dateaza cu sfarsitul sec VI a. Chr., iar cele mai tarzii – cu inceputul sec. II a.Chr.
O categorie importanta de piese grecesti din colectiile Muzeului sunt vasele de lux cu firnis negru - kantharos, kilix, skifos, bol, phishe-plate, lekithos. Cele mai timpurii sunt datate la sfarsitul sec. V a. Chr.. Adevarate perle a colectiei Muzeului  constituie  pelike cu figuri rosii descoperita in tumulul 1 de la Manta cu imagini ce reprezinta subiecte mitologice ale panteonului grecesc - Afrodita, Artemis, Eros torques de aur din tumulul 5 de la Dubasari si tezaurul de la Olanesti.
În ultimele secole ale mileniului I dinspre nord-vest in regiune patrund triburile germanice ale bastarnilor. Începand cu sec. I a. Chr in zona pruto-nistreana dinspre rasarit inainteaza un nou val de pastori - triburile sarmatice - care in cultura  lor materiala au multe importuri romane.
Încheierea confruntarilor armate cu Imperiul roman din anii 105-106 a semnificat accelerarea procesului de romanizare a populatiei locale, preluarea diferitor forme ale culturii materiale si a vietii spirituale. Semnificative in acest sens sunt vestigiile dacilor liberi, cercetate in ultimii ani.
Una din cele mai reprezentative manifestari cultural-istorice din primele secole ale erei noastre a fost cultura Sintana de Mures-Cernjachov. Sunt cunoscute sute de asezari si necropole cu o diversitate mare a inventarului – vase de diferite forme, podoabe din aur si argint, piese din os, sticla, bronz si fier.
Cu purtatorii acestei culturi incepe epoca marilor migratii a popoarelor – dupa care vin  hunii, slavii, maghiarii, pecenegii si cumanii, mongolii ce se perinda, zabovind mai mult sau mai putin timp in tinut.

Sursa: www.nationalmuseum.md

Publicitate

SURSA 03 ugocsa.ro

Prima epoca a fierului (1150–350 a. Chr.), denumita conventional epoca hallstattiana, este perioada în care, desi încep sa fie utilizate obiectele de fier, ele sunt înca putine. Rolul jucat de ele, mai ales în etapa timpurie, ne apare ca fiind unul aproape nesemnificativ. Majoritatea armelor, uneltelor si podoabelor continua sa fie realizate din bronz. Cu toate acestea, în arheologia din România jumatatea secolului al XII a. Chr. este fixata ca data conventionala pentru începutul epocii fierului. S-a optat pentru aceasta data deoarece au fost luate în calcul anumite modificari majore ce au loc în cultura materiala, reflectate în primul rând prin raspândirea pe spatii largi a ceramicii decorate prin canelare. În teritoriile învecinate, cercetatorii totusi privesc perioadele Hallstatt A si B (potrivit cronologiei Reinecke) ca parte epocii Bronzului târziu, iar începutul epocii fierului este data în perioada Hallstatt C, adica 750 a. Chr.
În zona Satmarului, începând cu sec. XII a. Chr., poate fi observat fenomenul generalizarii ceramicii în cadrul careia vasele folosite la servitul mesei sunt decorate prin canelare si, adesea sunt arse bicolor, negre pe o fata si brune-caramizii pe cealalta. Aceasta ceramica are legaturi strânse cu olaria din faza a II-a a grupului cultural Lapus si cu aceea din prima faza a culturii Gáva. Ea contine atât forme noi de vase – amfore cu proeminente hipertrofiate, forme noi de cesti, strachini cu partea interioara a buzei îngrosata etc. – dar si forme de vase vechi, ce existau în culturile Suciu de Sus si Cehalut (de exemplu vasele vatra portativa si cestile joase cu toarta mult supraînaltata. Ceramica din aceasta vreme a fost descoperita atât în asezari nou constituite, la Carei–Ferma Spitz, Berveni–Râtul Caprei, Rosiori–Teglarie etc., dar si în asezari ce înainte au fost locuite de purtatorii culturii Suciu de Sus (Culciu Mare, Lazuri, Petea etc.,). Asa cum se observa în compozitia depozitului de la Capleni, metalurgia din preajma anului 1100 î. Chr. se caracterizeaza prin mentinerea unor tipuri vechi de piese (toporul cu disc si spin, toporul plat cu aripioare), dar si prin aparitia unor noi tipuri de obiecte ca fibulele, noi forme de ace etc. Depozitul de la Capleni reflecta si noile practici de depunere: fragmentarea accentuata a pieselor sau prezenta în numar mare a bucatilor de turte din bronz.
Existenta simultana a unor elemente de discontinuitate dar si de continuitate în ceramica si metalurgie, în structura elementelor de habitat si amplasamentul asezarilor sau depuneri, face greu de stabilit cu precizie care este rolul exact jucat de comunitatile umane din epoca târzie a bronzului de pe teritoriul Satmarului în geneza orizontului cultural Lapus II – Gáva I. Deoarece în raport cu teritoriile învecinate se constata înrudiri culturale intime, aportul fiecareia dintre aceste regiuni învecinate este greu de decelat. Schimbarile amintite, ce au loc alaturi de mentinerea unor elemente similare de habitat si de viata spirituala cu acelea din epoca târzie a bronzului, nu par sa reflecte modificari majore în societatea din ultimele secole ale mileniului al II-lea a. Chr.
În schimb, transformari profunde în structura societatii si modul de viata a comunitatilor umane se petrec în preajma anului 1000 a. Chr. Renuntarea la unele forme de vase si aparitia unora noi se petrece concomitent cu încetarea locuirii în cele mai multe dintre vechile asezari si înfiintarea unui mare numar de asezari noi, în special a acelora cu o suprafata mare, anuntând noul fenomen cultural caracterizat prin formarea deplina si raspândirea pe spatii largi a culturii Gáva. Expansiunea pe care o cunoaste aceasta cultura are suport în transformarile intense ce au loc în sânul societatii. Prin sporirea numarului de sabii si a pieselor de aur, aparitia pretentioaselor armamente defensive de corp (coifuri, armuri) si a serviciilor de vase din bronz si aur, depunerile metalice reflecta o intensificare a competitiei economice si sociale, ce genereaza formarea unei noi elite. Aceasta, în dorinta de a dobândi si legitima puterea, are ca strategie sociala o angajare puternica a bunurilor personale de prestigiu în depuneri rituale în cadrul unor ceremonii comunita. Aparitia asezarilor fortificate de mari dimensiuni, cum sunt acelea de la Calinesti si Cauas, semnaleaza si ele existenta unor comunitati tribale bine închegate. Aceste comunitati, coordonate de elita vremii, au capacitatea de a investi o mare cantitate de energie sociala în construirea unor sisteme defensive de anvergura în jurul centrelor tribale. În preajma acestor centre exista un mare numar de asezari simple în care se desfasoara intense activitati economice. Importanta pe care o are cultivarea cerealelor este reflectata de prezenta secerilor în numeroase depozite de bronzuri (Pir, Sarvazel, Giorocuta). Prezenta masiva a topoarelor de tip celt în aceste depuneri, atesta o prelucrare intensa a lemnului, ce este legata, se pare, si de o intensificare a defrisarilor, în vederea obtinerii unor noi terenuri agricole. Cresterea animalelor, în special a vitelor joaca un rol important, asa cum atesta analizele osteologice si descoperirile frecvente ale unor reprezentari de animale (Cauas).
Descoperirile din perioada mijlocie a epocii hallstattiene (perioada Ha. C) sunt slab documentate pe meleagurile satmarene. Schimbarile în domeniul culturii materiale si spirituale abia sunt sesizabile, fapt ce sugereaza ca purtatorii culturii Gáva îsi continua viata fara sa-si schimbe salasurile. Apar însa unele fenomene ce pot fi puse pe seama unor influente culturale rasaritene, de la est de la Carpati („cimeriene”). Acestea sunt reprezentate în primul rând de depozitul de la Vetis, ce contine obiecte de origine rasariteana: zabala, psalii, aplici din bronz. Tot în acest orizont cultural se încadreaza eventual mormintele de incineratie în urna de la Ciumesti–Moara (M5, M22b si M35), dar si unele complexe (gropi) din asezarea hallstattiana de la Lazuri–Lubi tag.
Hallstattul târziu (secolele VI–IV a. Chr.) este mai bine reprezentat, datorita descoperirilor din asezarile de la: Camin–Malul Crasnei, Moftinu Mic–Pe deal, Carei–Cozard, Ghenci–Lutarie. Sunt bine reprezentate si descoperirile funerare, prin necropolele si mormintele de la: Sanislau–Nisiparie, Ghenci–Movila Spânzuratorii, Carei–Atelierul vechi al FIUT-ului. Se observa modificari în cultura materiala: obiectele lucrate din fier (cutite, ace, bratari) cunosc o tot mai larga utilizare si mai ales, în olarie, pe lânga vasele modelate cu mâna de traditie veche gavoida apare ceramica lucrata la roata olarului.
În descoperirile din nord-vestul României ceramica lucrata la roata olarului reprezinta cantitativ 25–30% din totalul vaselor întregi sau al fragmentelor ceramice recoltate din complexele închise aflate în asezari si necropole. Prezenta într-o cantitate atât de mare a ceramicii modelate la roata, ne îndreptateste sa presupunem ca ea este confectionata local. Tehnica de modelare la roata a ceramicii, însusita la o data mai timpurie decât în alte zone învecinate, pare sa fie importata din lumea greaca ori sud-tracica. Pasta de buna calitate, de culoare cenusie, portocalie sau bruna, obtinuta printr-o ardere buna, modalitatea de tratare a suprafetelor la diferite tipuri de vase dar si prezenta unor detalii morfologice (tortile bifide si supraînaltate ale cestilor si a vaselor de tip „Kantaros”), ne face sa ne gândim în primul rând la lumea greaca, probabil la grupul de colonii de pe coasta estica a Marii Negre (Insula Berezean, orasele Histria si Olbia).
Sfârsitul Hallstattului târziu din nord-vestul României este marcat de aparitia primilor razboinici celti pe la mijlocul secolului al IV-lea a. Chr. Cercetarile arheologice de mari proportii de la Ciumesti–Moara, Berea–La soci, Sanislau–Lutarie, Piscolt–Nisiparie au avut contributii însemnate la elucidarea unor probleme importante privind cultura materiala si spirituala a celtilor din aria lor rasariteana. Momentul aparitiei celtilor în regiunile nord-vestice si vestice ale României (implicit si zona satmareana) este marcat prin orizontul cel mai vechi al necropolei de la Piscolt–Nisiparie. În aceasta necropola, în care au fost cercetate morminte de incineratie si de inhumatie (în jur de 200 complexe funerare), un grup de morminte au inventar ce poate fi datat în perioada timpurie a epocii La Tène. Aceste morminte timpurii pot fi încadrate în cronologie absoluta între 330 si 310 a Chr. Necropolele din nord-vestul României sunt birituale. Predomina incineratia în groapa sau în urne funerare, la care se adauga inhumatia în pozitie întinsa pe spate, sau, mai rar, inhumatia cu scheletul în pozitia ghemuita.
Mai multe locuinte au fost cercetate în asezarile de tip rural („vicus”) de la Piscolt–Lutarie, Ciumesti–Bostanarie, Berea–La soci, Camin–Malul Crasnei, Lazuri–Lubi tag, fiind descoperite piese de plug, seceri si pietre de râsnite. În nord-vestul României lipsesc asezarile întarite de tip „oppidum”. În asezarile cercetate au fost cultivate grâul, orzul, secara, meiul si zarzavaturi, iar, în afara de tractiune, animalele mai sunt crescute pentru carne si lapte. Nu este întâmplator ca între oasele de animale gasite în asezari, în cel mai mare numar sunt gasite ramasite de bovine, capre, oi si porci. În unele asezari au fost descoperite ramasitele unor ateliere de fierarie (Camin–Malul Crasnei si Carei–Cimitirul reformat), unde marile cantitati de zgura de fier indica prelucrarea acestui metal. Un atelier de olarit a fost descoperit la Andrid–Ferma de vaci. Centrele de olari de acest tip produceau în lumea celtica ceramica pentru anumite microregiuni. Calitatea buna a vaselor este explicata de forma avansata a uptoarelor si de cunoasterea tehnicii de ardere cu reverberatie. Se produc vase din pasta fina, de culoare cenusie, galben-maro sau negre lucioase. Decoratia vaselor este foarte variata iar, pe lânga cele produse la roata, se gaseste si ceramica facuta cu mâna, de traditie locala. Unele produse ajung sa fie adevarate obiecte artizanale, fiind ornamentate cu motive stampilate, precum vasul în forma de cizma descoperit la Camin–Malul Crasnei. Casele sunt putin adâncite în pamânt si au plan rectangular cu dimensiunile de 4/6 x 2/3 m (Piscolt–Lutarie, Ciumesti–Bostanarie).
Obiectele vestimentare si podoabele au fost lucrate din bronz, argint si mai rar din aur. Sunt des întâlnite la femei bratarile si margelele din sticla. Pentru barbati sunt caracteristice spada cu doua taisuri, lancea, sulita, cutitul, scutul si, mai rar, coiful si camasa de zale, bogat decorate cu motive cu dragoni frontali ori în maniera „sabiilor ungare” (un motiv vegetal foarte stilizat). Aceste piese sunt produse probabil în marile centre mestesugaresti din Europa Centrala. În cazul margelelor de sticla, descoperirea unui exemplar cu masca umana la Piscolt–Nisiparie, implica si posibilitatea producerii lor în atelierele coloniilor grecesti întemeiate pe coasta vestica a Marii Negre.
Celtii din nord-vestul României au avut contacte permanente de schimb cu semenii lor central-europeni. Comertul se practica probabil pe Mures si pe Somes, pe „drumul sarii”, iar importul de grafit din Boemia si Austria sau din celelalte zone, indica directia relatiilor spre marile centre de tip „oppida” (Velemszentvid, Szalacska, Manching etc.). La Berveni, dintr-o locuinta celtica, printre alte materiale a fost descoperita si o amfora cu stampila aplicata, pastrata fragmentar, cu o inscriptie în doua rânduri. Este o amfora cu stampila din Chersones (Crimeea): HPAK (? EIOY) AETYN (OMOY). Pentru aceleasi legaturi pledeaza descoperirea de la Ciumesti–Moara, a unei zabale de tip „grecesc” si a cnemidelor (aparatoare de picior din metal) din mormântul „princiar”, sau prezenta unei tetradrachme din 260 a. Chr., emisa de Eumanes de la Pergam, în tezaurul monetar de la Turulung.
Prezenta în zona noastra a acestor artefacte de origine greco-elenistica poate fi pusa pe seama aducerii lor de catre celtii reîntorsi din expeditia balcanica, dupa înfrângerea lor de la Delphis (279 a. Chr). Geograful antic Ptolemeus, în lucrarile sale îi localizeaza pe anarti în regiunea de nord-vest a României (Dacia). Vasile Pârvan, în lucrarea sa monumentala (Getica), pe baza izvoarelor antice, îi plaseaza pe anarti în partile Satmarului. Despre anarti s-a discutat mult în literatura de specialitate, fiind considerati drept un mozaic etnic. Deocamdata, se presupune ca purtatorii culturii materiale de tip La Tène într-o regiune larga ar fi anartii, formati din celtii veniti si din autohtoni, purtatorii culturii materiale din Hallstatt-ul târziu: grupul Sanislau–Nyírség (cultura Vekerzug). O convietuire pasnica între localnici si cei veniti se poate constata atât în cultura materiala cât si în aceea spirituala.
O schimbare brusca demografica se constata odata cu încetarea necropolelor celtice, pe la sfârsitul La Tène-ului mijlociu si începutul La Tène-ului târziu, la sfârsitul sec. II a. Chr. Apar artefacte specifice La tène-ului târziu în asezarile cercetate de la Acâs–Râtul lui Majtinyi, Lazuri–Lubi tag, Carei–Bobald I si, probabil, de la Ghenci–Lutarie, cu un material specific culturii dacice. Acest material, specific fazei clasice a culturii dacice, databila în secolul I a. Chr – I p. Chr., apare împreuna cu ceramica pictata celtica de tip eraviscian, sau cu moneda celtica de tip Simmering, fapt ce atesta existenta unor contacte strânse cu lumea celtica din perioada „oppidiana” situata în zona Dunarii. Încetarea necropolelor celtice din nord-vestul României, poate fi pusa în legatura cu întarirea puterii dacilor, atestata de un izvor istoric: „incrementa dacorum per Rubobostem regem” (Trogus Pompeius, Prol. XXXII), care poate face referinta la înaintarea lor spre nord. Luând în considerare marile centre dacice din vecinatate: Moigrad, Simleul Silvaniei–Magura, precum si Solotvino si Oncesti din Maramures, din bazinul Tisei Superioare devine evident ca înaintarea spre nord a dacilor s-a produs atât prin vaile Crasnei, Barcaului, Tisei, cât si prin Valea Somesului. Venirea dacilor îi pune în miscare pe celtii din nord-vestul României, retragerea spre Dunarea de mijloc putând fi pusa în legatura cu concentrarea asezarilor din aceasta zona (Budapest–Tabánhegy, Békásmegyer etc.). Aceasta populatie supravietuieste cuceririi romane si poate fi detectata si sub stapânirea romana. Nu este exclusa nici posibilitatea ca în asezarile rurale mici sa continue sa traiasca o populatie celta si sub dominatie dacica (în secolele I–II p. Chr.).
Prezenta printre materialele de la Lazuri–Lubi tag a unor elemente de provenienta vestica si nord-vestica sugereaza posibilitatea legarii lor de perioada vestitului rege Burebista. Izvoarele antice mentioneaza ca prima mare actiune militara a regelui dac a fost cu triburile celtice ale Boilor si Tauriscilor între anii 60–45 a. Chr. Descoperirile arheologice din ultimele decenii tind sa reflecte mai clar implicarea teritoriilor satmarene în aceste evenimente. De aceasta perioada poate fi legat începutul davei de la Malaja Kopanja (Transcarpatia, Ucraina), aflata la iesirea Tisei din culoarul format de Muntii Oas si Muntii Vinogradov. Cercetarile arheologice intense desfasurate la Malaja Kopanja arata ca, pe parcursul secolelor I a. Chr. – I p. Chr., cetatea de aici a jucat rolul unui important centru regional. Numarul mare de arme, accesoriile vestimentare de foarte buna calitate si obiectele luxoase de import reflecta existenta în aceasta asezare fortificata a unei importante elite sociale. Iese în evidenta ntensitatea cu care sunt practicate în cetate o serie de mestesuguri, între care un rol aparte îl au activitatile metalurgice. Numeroasele unelte agricole si mestesugaresti descoperite în aceste ateliere arata ca ele deserveau pe o arie larga asezarile agricole din împrejurimi.
O descoperire importanta pentru civilizatia dacica din zona Satmarului, în sec. I p. Chr., a fost realizata la Carei–Bobald. Aici, ceramica modelata cu mâna, decorata cu ornamente plastice, si ceramica modelata la roata, cu ornamente lustruite au fost descoperite împreuna cu o fibula puternic profilata. Fibula, importata din Imperiul Roman (provincia Pannonia), este un element ce asigura datarea asezarii de aici pe parcursul secolului I p. Chr. La asezarile dacice satmarene, înca destul de putin investigate, nu au fost surprinse urmele unor distrugeri provocate de razboaiele traiane. Totusi, urmele distrugerilor provocate în centrele dacice sunt prezente nu doar la sud, în zona cetatilor dacice din Salaj si Bihor, ci si la nord, în zona cetatilor din Valea Tisei Superioare. La Malaja Kopanja incendierea si abandonarea davei (straturi groase de arsura, ramasitele caselor demolate, desfiintarea sistemului de fortificatie) a putut fi datata în vremea razboaielor daco-romane, fiind cauzata foarte probabil de o exeditie militara romana, menita sa înfrânga rezistenta dacilor de aici.


 
  Trimite opinia ta !     Total 1 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 8.00

Obtinuta din 1 voturi.

Enciclopedie
Marcus Tullius Cicero ...
Marcus Tullius Cicero (100-43 i.Hr.) a jucat un rol important in perioada de sfarsit a Republicii romane. Activitatea sa literara si politico-sociala s-a concretizat in domenii atat de numeroase, incat Cicero poate fi calificat drept un om ...
Zidul Berlinului ...
Potrivit acordului dintre SUA, URSS si Marea Britanie, din 12 septembrie 1944, confirmat si dezvoltat de declaratia din 5 iunie 1945, fosta capitalã a Reichului a fost divizatã in patru sectoare - american, britanic, ...
Regina Nefertiti ...
Originea lui Nefertiti, cea mai frumoasa si cea mai faimoasa regina egipteana, starneste controverse. Unii spun ca ar fi fost fiica unui general de cavalerie al faraonului, Ay, si a lui Tiyi. Insa numele Nefertiti inseamna "frumoasa a ...
Nicolae Ceausescu ...
Ceausescu, Nicolae, om politic roman (Scornicesti, 1918-Targoviste 1989). Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman in 1948 si al Biroului Politic in 1955, in 1965 a obtinut functia de secretar general al partidului, iar ...
Regimul Comunist ...
In urma ocupatiei militare a Romaniei de catre fortele armate sovietice si a intelegerii intre I.V. Stalin si W. Churchill de la Moscova (in toamna anului 1944), Romania a intrat in sfera de influenta sovietica, comunismul devenind ...
George Washington, general si om de stat american ...
Washington George, general si om de stat american (Bridges Creek, Virginia, 1732-Mount Vernon 1799). Ofiter in militiile coloniale si deputat de Virginia, a luptat impotriva francezilor si a pieilor-rosii (1756-1763). La inceperea ...
Atacul de la Pearl Harbor ...
Atacul de la Pearl Harbour a reprezentat unul dintre cele mai perfide actiuni din istoria omenirii, constituind insa motivul perfect, asteptat de presedintele american Roosevelt, pentru a determina Congresul sa decida in sfarsit intrarea ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Epoca de fier

Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro