Era Paleozoica

Era Paleozoica, este una dintre cele patru mari diviziuni ale scarii geologice, ea fiind precedata de Precambrian si succedata de Mezozoic. Perioadele pe care le include sunt Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer si Permian. Asa cum se poate observa si din tabelul de mai jos ce o incadreaza in contextul evolutiei vietii, aceasta era a inceput acum 570 de milioane de ani si s-a terminat acum aproximativ 245 de milioane de ani. Evolutia vietii de la formele primitive, multicelulare din mari pana la formele complexe de pe uscat poate fi urmarita studiind fosilele ramase in straturile de roci din era Paleozoica. Perioada Cambriana, include un interval de 60 de milioane de ani. Aceasta a fost denumita astfel in 1835 de geologul englez Adam Sedgwick dupa numele roman al rocilor sedimentare din Ţara Galilor. Pana la inceputul erei paleozoice, procentul crescand de oxigen din atmosfera si oceane a facut posibila existenta unor noi forme de viata in mediul marin. Acum, pentru prima data in istoria pamantului organismele au evoluat suficient de mult incat au putut obtine energie pe baza respiratiei. Primele astfel de organisme au fost nevertebrate mari si complexe. Cu schelet chitinos si invelisuri dure, aceste vietuitoare au avut sanse cu mult mai bune de conservare decat corpurile moi ale celor din Precambrian.
Cu toate ca viata nu invadase inca uscatul si aerul, marile din acea perioada erau pline de o mare varietate de nevertebrate incluzand spongieri, viermi, mici animale coloniale, hidrozoare, moluste si artropode primitive precum trilobitii si un mic numar de echinoderme. Singura planta marina existenta in acea perioada era alga marina.
Unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai acestei perioade, Trilobitul, este de fapt o specie de artropode.
Acestia aveau o lungime variind intre cativa milimetri si pana la 65 de cm insa in general aveau in jur de 3-7 cm. Numele lor era dat de aranjarea exoscheletului, acesta fiind format din trei lobi. Acest exoschelet este cel care s-a pastrat in majoritatea cazurilor, el fiind constituit din carbonat de calciu si acoperind tot spatele animalului.
Trilobitii aveau o pereche de ochi compusi. La unele specii acestia aveau lentile dense care ar fi putut servi la detectia miscarii. La alte specii ochii aveau functii mai putin complexe fiind insa capabili sa formeze imagini si sa detecteze distante.
Mediul de viata al Trilobitilor era zona de langa marginea marilor continentale care acopereau zone ce acum apartin uscatului. Majoritatea trilobitlor nu se miscau insa existau de asemenea si specii dotate cu inotatoare. Cele care posedau ochi foarte mari si un camp vizual larg, precum Carolinitii, populau zonele de la suprafata apei si se pare ca aveau inotatoare. Altele, cu ochi redusi sau inexistenti preferau apele intunecate. Multi trilobiti se scufundau la mari adancimi pentru a se proteja sau pentru a-si cauta mancare.
Trilobitii aveau o mare varietate de moduri de hranire. Multi aveau un fel de palnii cu care absorbeau sedimentele si din care separau materia organica. Altii erau pradatori. Majoritatea puteau lua o pozitie de aparare in care isi expuneau numai scheletul.
Scheletele fosilizate ale trilobitilor sunt de un mare ajutor savantilor deoarece pun la dispozitie adevarate scari de tip pentru acele vremuri. Deoarece acestia s-au dezvoltat repede si s-au distribuit in numeroase zone, comparand fosilele de trilobiti si stratele de roci din diferite regiuni se poate indica vechimea relativa a unor minerale.

Sursa: www.scritube.com

SURSA 03 clopotel.ro

Carboniferul (85 milioane de ani) este bogat in evenimente geologice, climatice si biologice. Prezenta celor mai buni carbuni, in formatiuni din acest timp, a incurajat cercetarea si documentarea stiintifica referitor la prezenta, geneza si raspandirea acestui potential energetic. Ca eveniment geologic este de semnalat orogeneza hercinica, unul dintre cele mai importante cicluri geologice, bine in cauzalitatea, structura, aria geografica si insemnatatea lui in desfasurarea si bogatia vietii.
Clima in aceasta perioada a continuat-o pe cea devoniana in emisfera sudica; in emisfera nordica, cutele hercinice au dat o alta directie curentilor aerieni si alta folosire a umiditatii atmosferice, care a fertilizat terenul intens alterat si subdimensionat al gresiei rosii vechi, de varsta devoniana, producand un sol fertil ce s-a intins in arii tot mai largi dinspre mlastini, litoral si ape continentale spre fostele zone aride. Este de remarcat dezvoltarea mlastinilor, unele in lungul litoralului, altele mai in interiorul continentului, mlastinile limnice, legate de lacurile continentale.
Plantele s-au imbogatit cu grupele de Lycopodiale si mai ales cu ferigile heterospore care au deschis evolutia spre plantele cu flori. Plantele des intalnite in ariile producatoare de huila sunt: Calamites, Annularia, Lepidodendron, Sigillaria si altele ca: Neuropteris, Pecopteris, Sphenopteris etc. (Fig. 33), care au constituit grupuri de ferigi arborescente, ale caror trunchiuri s-au depozitat in straturi groase, in care, la adapost de aer, s-au carbonificat. Ferigile heterospore, prin Cicadofilicine, au dus Ia dezvoltarea, spre sfarsitul perioadei, la grupul superior al fanerogamelor, reprezentat de gimnosperme.
Printre animale, au luat o mare dezvoltare orinoidele intre echinoderme, unele insecte de uscat, de tipul libelulelor s.a. Batracienii stegocefali au maximum de dezvoltare ca populatii, unele cu caracter de trecere la reptile, cum sunt Cotylosaurknii si Theromorfele.
Permianul (15 milioane de ani) marcheaza sfarsitul erei paleozoice. in aceasta perioada continua inca orogeneza hercinica si manifestatiile postvulcanice.Clima, la inceput mai umeda, devine din ce in ce mai arida, asemanatoare celei din devonian. Se deosebesc doua feluri de biotopuri: terestri si marini, fiecare cu o anumita caracteristica petrografica si biologica.Lumea vegetala este dominata de Lycopodiaceae si Sigillariaceae in prima jumatatea a perioadei. in a doua jumatate domina gimnospermele (Walchia, Ullmania, Cordaites, Baiera). Fauna se caracterizeaza prin disparitia trilobitilor si a gigantostraceilor. in general, continua fauna carbonifera, cu o dezvoltare mai bogata a foraminiferelor, brahiopodelor, cefalopodelor, a briozoarelor si lamelibranhiatelor.
Pestii cartilaginosi sunt mai rar raspandiri, locul lor fiind luat de pestii ososi (teleosteeni). Batracienii continua pe cei din carbonifer, ajungand la mari dimensiuni prin Archegosaurus, in lungime de 1,5 m. Reptilele marcheaza un moment exploziv prin grupul Cotylosaurk, aparut in carbonifer. Au aparut si reptile carnivore. Fiind animale de uscat, cu inmultirea prin oua, apar unele anexe embrionare ca amniosul si alantoida. Altele marcheaza o diferentiere spre tipul mamalian al mamiferelor, grupul Theriodonta. Tot in aceasta perioada apare grupul Prosauria din care se vor dezvolta saurienii erei mezozoice. in permian apar si variate tipuri de broaste testoase.