ETICA IN AFACERI

Din punctul de vedere al Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, etica este definita ca fiind, printre altele, totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite societati sau organizatii.
Contextualizata astfel, discutia despre etica porneste de la ipoteza ca afacerile ar trebui sa contina si acea dimensiune numita responsabilitate sociala. Sustinatorii acestei idei cred ca atat marile corporatii, cat si firmele mici au obligatii si fata de societate, obligatii care se situeaza deasupra celei de maximizare a profitului. Unul dintre argumentele aduse in discutie este acela ca, fiind atat de puternice, corporatiile au datoria sa-si asume responsabilitati sociale. Corporatiile trebuie conduse in beneficiul tuturor celor care au interese in respectivele firme, (clientii lor, furnizorii, angajatii si comunitatile locale) la fel ca si fata de proprietari. Conducerea corporatiei este incarcata cu o responsabilitate bazata pe credibilitate fata de toti cei implicati. Argumentatia anterioara prezinta aceeasi valoare de adevar si in cazul in care este aplicata organizatiilor de dimensiuni mai reduse. De aceea, putem considera provocarile legate de etica organizationala din mai multe perspective:
- cum putem genera o cultura a organizatiei care sa fie caracterizata de schimbare, flexibilitate, imbunatatire continua, si sa mentinem in acelasi timp un sentiment de stabilitate si siguranta?
- cum facem ca oamenii si cultura sa se alinieze la strategie, in asa fel incat fiecare om din organizatie sa fie la fel de devotat strategiei ca si cei care au formulat-o?
- cum pot toti oamenii (de la toate nivelurile organizatiei) sa adopte principiile calitatii maxime si ale imbunatatirii continue chiar daca sunt cinici, obositi, dezamagiti?
- cum eliberam creativitatea, talentul si energia
vastei majoritati a angajatilor, ale caror posturi nu cer si nici nu recompenseaza astfel de resurse?
- cum realizam si pastram un echilibru intelept si mereu reinnoit intre zona profesionala si cea personala a vietii, in mijlocul permanentelor presiuni si crize?
- cum putem crea o echipa ai carei membri se completeaza reciproc, bazata pe respect mutual, in conditiile in care putini oameni pretuiesc diversitatea si pluralismul?
in ultimii ani, organizatiile tind sa devina din ce in ce mai constiente la nivel global de responsabilitatile lor fata de totalitatea celor pe care activitatile operationale – si nu numai – ii implica. intr-o prima faza, aceasta se manifesta prin elaborarea si aplicarea unui plan de masuri menit a imbunatati comunicarea dintre organizatie si toti reprezentantii grupurilor de interese cu care ele vin in contact, permanent sau incidental.
Desi nu exista o formula universala pentru a rezolva dilemele etice, un anumit cadru de organizare a gandirii este absolut necesar. Analiza pozitiei tuturor celor implicati ofera uneltele de care este nevoie pentru a putea analiza diferitele elemente si a formula o decizie. Este necesara intocmirea unei liste a tuturor partilor ce pot fi afectate de respectiva decizie de afaceri, urmand a fi totodata evaluate daunele si beneficiile acestei actiuni asupra tuturor celor implicati. Urmatorul nivel de analiza determina drepturile si responsabilitatile fiecareia dintre partile afectate.
De aici si pana la elaborarea unui cod etic mai este doar un pas. Unul nu tocmai usor de facut pentru toata lumea. Costurile in bani si alte resurse ce trebuie alocate dezvoltarii unui program formal de etica pot fi prohibitive pentru anumite organizatii de dimensiuni reduse. Dar o politica privitoare la etica bine definita de-a lungul liniilor directoare privind regulile de conduita va conduce la crearea unui cadru general etic si la un comportament moral in cadrul companiei
, contribuind prin aceasta la indeplinirea datoriei de responsabilitate sociala individuala, pentru un mai bine colectiv.
Mai mult sau mai putin, resursele si noile deschideri catre o etica organizationala sunt asumate ca fiind un bun universal. Se poate astfel concluziona ca, in construirea valorii, etica afacerilor si responsabilitatea sociala organizationala pot avea un rol major in dezvoltarea unei organizatii.

SURSA 03

Simplist definita, etica se refera la ceea ce este bine si ceea ce este rau. Cel care studiaza aceasta disciplina sau care doar urmeaza un curs de etica vrea sa afle care sunt valorile si principiile morale “standard” care ghideaza un comportament moral si cum anume pot fi puse in practica. Cu alte cuvinte, aprofundarea acestei teme are atat un scop teoretic (cunoasterea valorilor morale), cat si unul practic (aplicarea acestora in viata de zi cu zi).
Etica in afaceri este o “ramura” dedicata normelor si principiilor etice in context comercial, problemelor de ordin moral generate in aceste situatii si obligatiilor persoanelor implicate direct in aceasta activitate.
Etica & afacerile
De ce ar trebui sa ne preocupe etica in afaceri? De ce ar trebui sa acordam timp suplimentar eticii in afaceri, in afara de cel deja alocat conferintelor pe aceasta tema, de multe “impuse” de board-ul companiei?
Cei care se indoiesc de utilitatea eticii in afaceri pornesc de la premisa ca majoritatea oamenilor stiu care sunt principiile “bune”. Prin urmare, tema nu prezinta nicio dificultate teoretica, ci una practica, care tine de motivatie: De ce ar trebui sa actionez conform acestor principii? Totusi, probleme morale care apar “in exercitiul afacerii” nu sunt chiar atat de simple, de tipul: Ar trebui ca angajatul X sa isi minta seful?
Un manager senior se confrunta cu dileme mult mai serioase: impactul companiei asupra mediului, efectele activitatii comerciale asupra intereselor comunitatii, angajatilor si clientilor. Chiar daca un calcul pe termen scurt ar recomanda ignorarea acestor variabile, aceasta strategie este perdanta pe termen mediu si lung, deoarece succesul companiei depinde si de atitudinea/reactia “mediului inconjurator”. De aceea, organizatiile sunt prinse intr-o retea de relatii economice si sociale destul de complicata si in acelasi timp foarte dinamica, fiind nevoite sa contribuie partial la “binele comun” sau cel putin sa nu afecteze negativ prin actiunile lor “entitatile externe”.
Managerul ar trebui sa fie interesat de etica in afaceri mai ales daca mediul economic in care isi desfasoara activitatea organizatia sa este in schimbare (economica si/sau sociala) sau daca “firma-mama” este localizata in alta regiune a globului. In aceasta situatie, board-ul trebuie sa gestioneze inspirat “mostenirea” culturala proprie organizatiei (sa o adapteze sau sa o mentina cu fermitate), astfel incat afacerile sa mearga foarte bine.
Ce fel de principii impui unor angajati care au o mentalitate complet diferita fata de cea a organizatiei? Cum negociezi cu institutii ale statului care nu au o inclinatie deosebita pentru respectarea normelor legale? Sunt probleme dificile, care necesita un “antrenament” serios, teoretic si practic, deopotriva.
Arii de cercetare
Incepand cu anii ‘60, etica in afaceri a evoluat intr-o disciplina manageriala complexa, care cuprinde domenii la fel de vaste:
i). guvernare corporatista (reguli pentru desfasurarea Adunarilor Generale ale Actionarilor, practici de audit etc.);
ii). crearea unei culturi organizationale etice (planificare strategica, etica organizationala, politici de resurse umane);
iii). leadership (rolul CEO in promovarea eticii organizationale);
iv). responsabilitate sociala corporatista;
v). norme si proceduri la locul de munca (practici de munca si de angajare, balanta optima munca/viata privata etc.);
vi). produse si servicii (reputatia in afaceri, siguranta consumatorului, proprietatea intelectuala);
vii). conduita legala (scandaluri, mita, coruptie);
viii). etica profesionala (confidentialitate, loialitatea managerilor si a angajatilor);
ix). dimensiunea globala a eticii in afaceri;

Repere: Afaceri , Etica profesionala , Arii de cercetare , Leadership , Norme , Angajare , Munca , Domenii , Etica in afaceri , Conceptii , Firme , Succes , dictionarul explicativ al limbii romane