François-Marie Arouet (Voltaire)
Francois Marie Arouet – cunoscut sub numele de Voltaire – a fost o figura proeminenta a Iluminsmului francez. Poet, dramaturg, romancier, nuvelist, istoric si filozof, Voltaire a fost un apostol al gandirii libere.Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie burgheza. In adolescenta a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual, capabil sa compuna versuri satirica. Insa, in timpul veschiului regim din Franta, talentele sale puteau fi periculoase, asa cum s-a si intamplat de fapt. Voltaire a fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. In 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale “Oedip", care a avut loc la Paris si a inregistrat un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze.
Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator. Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.
Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet" ca sa-l arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un “habeas corpus" pentru eliberarea sa.
Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, “Lettres philosophiques", cunoscuta sub numele de “Scrisori despre englezi". Aceea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In “Scrisori despre englezi", Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit sa paraseasca Parisul din nou.
Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In 1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.
Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de laanga Geneva, unde era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.
In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini, cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.
Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infame", ceea ce inseamna “striviti infamia".
Voltaire s-a nascut in 1694 la Paris, intr-o familie burgheza. In adolescenta a studiat la Colegiul iezuit Louis-le-Grand, din Paris. Dupa aceea a urmat dreptul o bucata de vreme, dar a renuntat destul de repede. La Paris s-a remarcat inca din tinerete ca un om spiritual, capabil sa compuna versuri satirica. Insa, in timpul veschiului regim din Franta, talentele sale puteau fi periculoase, asa cum s-a si intamplat de fapt. Voltaire a fost intemnitat la Bastilia din cauza versurilor sale politice. A stat aproape un an in inchisoare, timp in care a scris un poem epic, Henriade, care ulterior s-a bucurat de un mare succes. In 1718, la scurta vreme dupa ce a fost eliberat din inchisoare, a asistat la premiera operei sale “Oedip", care a avut loc la Paris si a inregistrat un succes rasunator. La 14 de ani, Voltaire era deja celebru, iar in urmatorii 60 de ani a devenit o mare personalitate a literaturii franceze.
Voltaire se pricepea sa manuiasca banii la fel de bine ca si cuvintele, reusind treptat sa faca avere. In 1726 a avut totusi unele probleme. Era deja considerat cel mai iscusit om in arta conversatiei din vremea sa (si poate din toate timpurile). Ii lipsea insa modestia pe care unii aristocrati francezi o pretindeau celor de origine burgheza. In consecinta, s-a declansat o disputa publica intre Voltaire si unul dintre acesti aristocrati, cavalerul de Rohan, disputa din care Voltaire a iesit invingator. Dar la scurt timp dupa aceasta aristocratul a tocmit niste derbedei care sa-l bata pe Voltaire si apoi l-a intemnitat la Bastilia, de unde a fost eliberat destul de repede, cu conditia sa paraseasca Franta. Fortat de imprejurari, a plecat in Anglia, unde va ramane in jur de doi ani si jumatate.
Perioada petrecuta de Voltaire in Anglia va marca un moment de cotitura in viata sa. A invatat engleza si s-a familiarizat cu operele unor personalitati celebre, cum ar fi John Locke, Francis Bacon, Isaac Newton si William Shakespeare. De asemenea, a cunoscut personal multi ganditori englezi ai vremii. Voltaie a fost impresionat de Shakespeare, de stiinta si empirismul englez; dar cel mai mult l-a fascinat sistemul politic din aceasta tara. Democratia engleza si libertatile si libertatile individuale contrastau izbitor cu conditiile politica din Franta vremii sale. Nici un lord englez nu putea emite o “lettre de cachet" ca sa-l arunce pe Voltaire in inchisoare, iar in caz ca era intemnitat pe nedrept, se dadea imediat un “habeas corpus" pentru eliberarea sa.
Cand s-a intors in Franta, Votaire a scris prima opera filozofica importanta, “Lettres philosophiques", cunoscuta sub numele de “Scrisori despre englezi". Aceea carte publicata in 1734 marcheaza cu adevarat inceputul Iluminismului francez. In “Scrisori despre englezi", Voltaire a prezentat o prezentare in general favorabila a sistemului englez si al ideilor lui John Lokce si alti ganditori englezi ai vremii. Publicarea cartii a starnit mania autoritatilor franceze, astfel Voltaire a fost nevoit sa paraseasca Parisul din nou.
Si-a petrecut urmatorii cincisprezece ani in estul Frantei, la Cirey, unde a fost amantul doamnei du Chatelet, inteligenta si emancipata sotie a unui marchiz. In 1750, la un an dupa moartea acesteia, Voltaire a plecat Germania, la invitatia personala a lui Frederic cel Mare al Prusiei. A stat trei ani la curtea lui Frederic, de la Potsdam. La inceput s-a inteles bine cu inteligentul Frederic, dar pana la urma cei doi s-au certat si Voltaire a parasit Germania in 1753.
Dupa ce a plecat din Germania, s-a stabilit la o mica mosie de laanga Geneva, unde era la adapost atat regele francez, cat si cel prusac. Insa din cauza ideilor lui liberale, pana si Elvetia a devenit nesigura pentru el. Prin urmare, in 1758 s-a mutat la Ferney, la granita franco-elvetiana, unde avea doaua posibilitati de scapare in cazul in care intra in conflict cu autoritatile. A ramas acolo douazeci de ani, timp in care si-a compus operele literare si filozofica, a corespondat cu intelectualii de frunte ai Europei si a primit vizite.
In toti acesti ani, productia literara a lui Voltaire n-a stagnat nici o clipa. A fost un scriitor deosebit de prolific. Scrierile sale insumeaza peste 30.000 de pagini, cuprinzand poeme in proza, versuri, scrisori personale, pamflete, romane, nuvele, piese, carti documentare din domeniul istoriei si filozofiei.
Voltaire a fost intotdeauna un adept al tolerantei religioase. Insa pe cand avea circa saizeci de ani, a asistat la o cumplita persecutie a protestantilor in Franta. Revotat, Voltaire a lansat o cruciada intelectuala impotriva fanatismului religios. A scris un mare numar de pamflete politice. Tot de atunci s-a deprins sa-si incheie scrisorile personale cu cuvintele “Ecrasez l’infame", ceea ce inseamna “striviti infamia".
SURSA 03
Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n. 21 noiembrie 1694 la Paris - d. 30 mai 1778 la Paris), a fost un scriitor şi filozof al Iluminismului francez.
Fiind fiul unui notar avut, Voltaire a mers la colegiul iezuit Louis-le-Grand. Aici şi-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiştilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuţiile intelectualilor, scriitorilor şi aristocraţilor, ce se desfăşurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemniţat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind ameninţat de o nouă arestare în Franţa, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost influenţat de empirismul lui John Locke Empirismus şi de nou-apărutul deism. În ale sale Lettres philosophiques, a detaliat liberalismul englez (1731).
Ca deist şi francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituţionale, dar şi în neînţelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credinţa în Dumnezeu, dar care a renunţat la creştinism. Când a fost emis un nou mandat de arestare împotriva lui în 1734, el a fugit în Lorena. Din 1734 până în 1748, a trăit cu prietena sa Émilie du Châtelet la Castelul Cirey în Champagne. Aici şi-a scris memoriile, tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice. Prin mijlocirea Madamei de Pompadour la curţile regale, Voltaire a fost numit istoriograf şi acceptat în Academia Franceză. Frederic cel Mare, care aparţinea el însuşi spiritelor iluminate ale secolului XVIII, l-a luat cu el în 1750 la Potsdam, unde şi-a putut exprima credinţele sale anticlericale şi unde a putut lucra la o istorie universală, a putut colabora la Encyclopédie a lui Denis Diderot şi unde a putut scrie primele articole pentru Dictionnaire philosophique portatif. Totuşi, Voltaire a ajuns la contradicţii cu Friedrich al II-lea, aşa încât a fost necesar să părăsească Potsdamul în 1753. Voltaire a continuat să se îngrijească de corespondenţa cu Friedrich cel Mare . În 1755 s-a stabilit lângă Geneva, unde şi-a petrecut pe proprietatea sa din Ferney ultimul deceniu ca "înţeleptul din Ferney".
Voltaire a rămas celebru pentru ocara sa periculoasă. Când au fost îndepărtaţi jumătate din caii grajdurilor regale din motive economice, el a propus ironic, că ar fi fost mai bine să fi fost eliberaţi jumătate din măgarii de la curtea regală. Pe de altă parte a devenit cunoscut şi pentru toleranţa sa. Astfel şi-a exprimat odată punctul său contradictoriu faţă de un adversar: "Părerea dumneavoastră mi se pare respingătoare, dar m-aş lăsa omorât, pentru ca dumneavoastră să puteţi să v-o exprimaţi." Concepţia sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhii care deţin puterea politică şi filozofii care deţin înţelepciunea.De asemenea, Voiltaire reprezintă spiritul cel mai înalt al epocii sale, doctrina sa fiind unul din fundamentele Revoluţiei din 1789. Voltaire a fost împreună cu Jean-Jacques Rousseau un iniţiator al Revoluţiei franceze. Mari realizări îi sunt atribuite şi ca istoric iluminist. În Dictionnaire philosophique (1764) şi-a imaginat Senzualismul.
Opera
* Œdipe (1718)
* Lettres philosophiques (1731)
* Le siècle de Louis XIV (1751)
* Poème sur le désastre de Lisbonne (1756)
* Essai sur les moeurs (1756)
* Candide (1759)
* Histoire de l'Empire de Russie sous Pierre le Grand (1763)
* Traité sur la tolerance (1763)
* Dictionnaire philosophique (1764)
* Zaïre
* Traité sur la tolérance
|
Moara cu noroc - comentariu ... Lumea operei lui Ioan Slavici creste direct dintr-o realitate reprezentativa pentru marginea vestica a Ardealului, intr-un sfarsit de secol al XlX-lea. Scriitorul, adept al realismului, curent aparut navalnic si masiv la orizontul ...
Fantasticul in literatura romana ... Daca in artele plastice apare frecvent elemnentul terifiant, literatura, prin mijloacele sale specifice aduce o serie de aspecte inedite. Fantasticul literar este imposibil de redus la horror. Accentul nu este pus exclusiv pe plasmuirea ...
Basmul ... Basmul desemneaza o specie fundamentala a epicii populare si culte, de obicei in proza, in care personajele inzestrate cu puteri supranaturale, traseaza intamplari fantastice, fortele binelui invingandu-le pe cele ale raului pentru ...
Charles Baudelaire ... Charles Baudelaire- poet, estetician, critic literar si de arta francez, a trait in perioada 1821- 1867. El s-a impus nu numai prin versurile sale, dar si prin experienta sa poetica. A fost primul poet francez care s-a impus pe plan ...
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - ... Romanul a aparut in anul 1930. Despre elaborarea romanului, autorul insusi spune ca: “A fost o ardere continua, mistuitoare, in care randurile se chemau unele pe altele, fara nici un fel de ragaz, sfarsita dupa luni si luni de truda ...
Ioan Neculce - cronicar ... A fost un boier moldovean dupa mama dar de origine modesta dupa tata fiind influentat mai mult dinspre ramura materna (a ramas de timpuriu orfan de tata), ceea ce il determina pe G. Calinescu sa spuna ca Neculce "apartine unei boierii ...
Expresionism ... In literatura, expresionismul este identificat ca o revolta impotriva realismului sau naturalismului. Se prezinta ca o cautare a unei realitati psihologice sau spirituale. Curentul trece dincolo de inregistrarea unor evenimente exterioare ...
|
Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland
