Friedrich Engels

Friedrich Engels (28 noiembrie 1820, Barmen - 5 august 1895, Londra), fondator, alaturi de Karl Marx, al  socialismului stiintific si al  materialismului dialectic si istoric. Engels s-a nascut in orasul Barmen din Renania la 28 noiembrie 1820. A urmat scoala din Barmen si apoi liceul din Elberfeld. În 1841 a venit la Berlin pentru a audia cursurile de la Universitatea din Berlin. În acest timp, in ceea ce priveste conceptiile sale filozofice, Engels s-a apropiat de hegelienii de stinga, iar in politica era democrat-revolutionar. La sfirsitul anului 1842 pleaca in Anglia, la Manchester, unde cunoaste viata si felul de trai al muncitorilor si intra in legatura cu liderii miscarii muncitoresti engleze. În Analele franco-germane, editate la Paris de Marx si A. Ruge, publica lucrarea Schita unei critici a economiei politice (1844).
În august 1844, Engels, in drum spre Germania, se intilneste la Paris cu Marx. Acum incepe prietenia dintre ei, care, dupa cum scria Lenin, "intrece cele mai miscatoare legende ale anticilor despre prietenia dintre oameni“. Rodul teoretic al intilnirii lor a fost lucrarea comuna Sfinta familie. În 1845 Engels publica Situatia clasei muncitoare din Anglia, iar intre 1845-1846 elaboreaza impreuna cu Marx, care se afla expulzat la Bruxelles, Ideologia germana.
Între 1845 si 1847, Engels desfasoara o intensa activitate teoretica si politica. El intra in legatura cu organizatia Liga celor drepti, transformata in 1847 in Liga comunistilor. Una dintre lucrarile principale ale acestei perioade este Principiile comunismului, lucrare pregatitoare a celebrului Manifest al Partidului Comunist, document programatic al marxismului, scris de Marx si Engels la solicitarea Congresului al II-lea de la Londra al Ligii Comunistilor.

Sursa: www.marxists.org

SURSA 03 marxists.org

La 5 august stil nou (24 iulie) 1895 a încetat din viaţă, la Londra, Friedrich Engels. După prietenul său Karl Marxd) (decedat în 1883), Engels a fost cel mai de seamă om de ştiinţă şi dascăl al proletariatului contemporan din întreaga lume civilizată. Din ziua în care soarta a făcut ca drumul lui Karl Marx să se întîlnească cu acela al lui Friedrich Engels, opera vieţii celor doi prieteni a devenit opera lor comună. De aceea, spre a putea înţelege ce a făcut Friedrich Engels pentru proletariat, trebuie să ne dăm limpede seama de însemnătatea învăţăturii şi activităţii lui Marx în dezvoltarea mişcării muncitoreşti contemporane. Marx şi Engels au fost primii care au arătat că clasa muncitoare, cu revendicările ei, este un produs necesar al ordinii economice contemporane, care, o dată cu burghezia, creează şi organizează în mod inevitabil proletariatul; ei au arătat că nu încercările binevoitoare ale unor generoşi, ci lupta de clasă a proletariatului organizat va izbăvi omenirea de calamităţile în care se zbate acum. Marx şi Engels au fost primii care, în lucrările lor ştiinţifice, au demonstrat că socialismul nu este născocirea unor visători, ci scopul final şi rezultatul necesar al dezvoltării forţelor de producţie în societatea contemporană. Întreaga istorie scrisă de pînă acum a fost istoria luptei de clasă, succesiunea dominaţiei şi a victoriilor unor clase sociale asupra altora. Şi lucrurile vor continua să meargă astfel pînă cînd vor dispărea bazele luptei de clasă şi ale dominaţiei de clasă: proprietatea privată şi producţia socială haotică. Interesele proletariatului reclamă desfiinţarea acestor baze, şi de aceea împotriva lor trebuie îndreptată lupta de clasă conştientă a muncitorilor organizaţi. Iar orice luptă de clasă este o luptă politică.
Aceste concepţii ale lui Marx şi Engels au fost însuşite acum de întregul proletariat care luptă pentru eliberarea sa. Dar în anii '40, cînd cei doi prieteni au început să activeze pe tărîmul literaturii socialiste şi să participe la mişcările sociale din vremea lor, aceste concepţii reprezentau ceva cu totul nou. Pe vremea aceea erau mulţi oameni, cu şi fără talent, cinstiţi şi necinstiţi, care, antrenaţi în lupta pentru libertate politică, împotriva puterii absolute a regilor, poliţiei şi popilor, nu vedeau antagonismul dintre interesele burgheziei şi cele ale proletariatului. Aceşti oameni nici nu admiteau ideea că muncitorii ar putea acţiona ca o forţă socială de sine stătătoare. Pe de altă parte, existau mulţi visători, adesea geniali, care credeau că nu trebuie decît să-i convingi pe cîrmuitori, să convingi clasele dominante că orînduirea socială contemporană este nedreaptă, şi atunci va putea fi lesne întronată pacea şi prosperitatea generală pe pămînt. Ei visau să ajungă la socialism fără luptă. În sfîrşit, mai toţi socialiştii şi în general prietenii de atunci ai clasei muncitoare nu vedeau în proletariat decît o  plagă şi constatau cu groază că o dată cu creşterea industriei creşte şi această plagă. De aceea cu toţii se întrebau cum ar putea fi oprită dezvoltarea industriei şi a proletariatului, cum ar putea fi oprită „roata istoriei“. În opoziţie cu teama generală pe care o inspira dezvoltarea proletariatului, Marx şi Engels şi-au pus toate speranţele în creşterea necontenită a proletariatului. Cu cît proletarii vor fi mai numeroşi, cu atît mai mare va fi forţa lor ca clasă revoluţionară, cu atît socialismul va fi mai aproape şi mai posibil. În puţine cuvinte, meritele lui Marx şi Engels în faţa clasei muncitoare pot fi exprimate astfel: ei au învăţat clasa muncitoare să se cunoască pe sine şi să dobîndească conştiinţă de sine, iar în locul visurilor au pus ştiinţa.
Iată de ce numele şi viaţa lui Engels trebuie să fie cunoscute de fiecare muncitor, iată de ce se cuvine ca în culegerea noastră, care, ca şi toate publicaţiile noastre, are ca scop trezirea conştiinţei de clasă a muncitorilor ruşi, să descriem pe scurt viaţa şi activitatea lui Friedrich Engels, unul dintre cei doi mari dascăli ai proletariatului contemporan.