Gala Galaction

Galaction (pseudonimul literar a lui Grigore Pisculescu, n. 16 aprilie 1879, Didesti, Teleorman - 8 martie 1961, Bucuresti) afost un scriitor, teolog, profesor de teologie roman, traducator al Bibliei. Intre 1928 - 1934 a dat Bibliei o noua versiune in limba romana, adaptand-o la limba moderna. Dupa finalizarea studiilor primare in comuna sa natala si la Rosiorii de Vede (1888 - 1890), s-a inscris la liceul Sf. Sava din Bucuresti (1890 - 1898). Devine defensor eclesiastic pentru eparhiile Ramnicului si Argesului (1909-1922), preot (1922) si misionar al Arhiepiscopiei Bucurestilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere si Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chisinau (1926-1941), decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1941-1947), membru in Adunarea eparhiala a Arhiepiscopiei Bucurestilor (din 1954). Ca teolog, a publicat studii de Noul Testament, articole, meditatii, conferinte, predici si a realizat o noua traducere a Bibliei in limba romana (impreuna cu pr. prof. Vasile Radu). A desfasurat o remarcabila activitate literara-publicistica. A publicat volume de nuvele, romane, note de calatorie, articole in principalele ziare si reviste ale timpului, un jurnal a fost restituit si publicat postum. Premii si distinctii Premiul Academiei Romane (1915), Premiul Societatii Scriitorilor Romani (1933), Medalia "Meritul Cultural" cl. a II-a (1934), Premiul National Literar (1935), Premiul national pentru proza (1942), Medalia ,,Meritul Cultural" in grad de comandor (1947), Ordinul Muncii cl. I (1954), Vicepresedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1947),
Devine membru activ al Academiei Romane (1947), apoi membru titular onorific al Academiei Republicii Populare Romane (1955).
Dupa 1944, se angajeaza pe deplin in viata literara sau politica, este ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania in 1947, deputat in MAN si prmeste Ordinul Muncii, clasa intii in 1954. Adera deschis la ideologia noii oranduiri si se bucura de toate privilegiile care decurg din acest gest, citate mai sus. Dupa o congestie cerebrala isi va petrece ultimii ani de viata in pat. A calatorit in Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.

Sursa: www.studentie.ro

SURSA 03 personalitatibasarabene.info

Gala Galaction a facut multă gazetarie, atât înainte, cât şi după ce s-a preoţit. Era un vechi colaborator al ziarelor “Dimineaţa” si “Adevărul”, dar scria şi la alte cotidiane de tiraj, îndeosebi la “Curentul” şi “Universul”. Publica des reportaje. În anii ‘30 porneşte în acest scop prin ţară “în Cadillac-ul unui prieten”. Cu un deceniu înainte descoperise Mangalia, unde se dusese consecutiv, vară de vară, între 1922-1926. Preotul-scriitor şi-a strâns ulterior aceste reportaje, în 1947, într-un volum întitulat chiar “Mangalia”. Pe atunci, singurii vizitatori ai localităţii erau nişte arheologi interesaţi de vestigiile Callatis-ului. Mangalia era un târg oriental, cu minarete de geamie şi turcoaice umblând pe uliţe în şalvari. Comuna Limanu, prin care se putea ajunge in 2 Mai-ul de astăzi – un cătun pe atunci – se numea Caracicula. În apropierea ei se găsea o peşteră în care s-a aventurat reporterul cu reverenda. Tot la începutul deceniului al treilea din secolul trecut, Gala Galaction publica în “Adevărul literar şi artistic” un reportaj despre Manastirea Caldaruşani. Pentru a ajunge acolo, se dăduse jos din trenul de pe ruta Bucuresti – Urziceni în halta Greci şi mersese apoi câţiva kilometri pe picioare. La Caldaruşani compara aspectul din 1896 al mănastirii, când o vizitase iniţial, cu acela din 1926. Pe terenul lung de un kilometru dintre intrarea pe domeniul chinoviei, până la chilii, dispăruseră livada şi fâneaţa. Apăruse un drum pietruit lat cât o şosea, mărginit de caştani şi de tei. Coasta care cobora dinspre chilii către lac era neîngrijită, aridă, fară arbori, vegetaţie sau poteci, iar pe suprafaţa ei se întindeau câteva bărci scobite în trunchiuri de copac, abandonate. Părăginita era şi căsuţa călugărilor-pescari. Însă atât ziua, cât şi noaptea era o linişte adâncă, potrivită rugăciunii şi reculegerii, întreruptă doar de oracăitul broaştelor, dupa ce se întuneca. O alta calatorie intreprinsa in 1930 la Constantinopol de Gala Galaction sugereaza potenta economica a trustului de presa “Adevarul – Dimineata”. Directia celor doua cotidiane organizase atunci o croaziera in Bosfor si pe Marea Marmara, inchiriind un vapor care a acostat in cartierul Galata, foarte aproape de hotelul “Kedival”, in care au fost cazati vreme de cateva zile pasagerii navei. Acestia, redactori si colaboratori ai celor doua ziare, erau invitatii trustului, care suporta integral spezele calatoriei. Gala Galaction era insotit de nevasta si de cele doua fiice. Intre invitati se mai numarau pictorii Ion Tuculescu si Stefan Popescu. Croaziera a durat o saptamana. La intoarcere, Gala Galaction a publicat reportaje despre Constantinopol si insula Halki, atat in cele doua ziare care organizasera croaziera, cat si in “Curentul”. Un an mai tarziu, in ianuarie 1931, Galaction intreprinde o calatorie in Italia, cheltuielile fiind amortizate de onorariile primite de la “Curentul”, “Dimineata” si “Adevarul literar si artistic”, in care tipareste o suita de reportaje la intoarcerea in tara.  In anii 30, ziarele romanesti trimiteau in mod obisnuit in strainatate reporteri, redactori sau colaboratori, fie pentru evenimente politice, fie pentru reportaje de felul acelora scrise de Gala Galaction. Se consacrase ca gen “reportajul literar”. Atunci cand calatoreau in strainatate, directorii ziarelor romanesti cu tiraj, precum Stelian Popescu, Pamfil Seicaru, aveau adesea contacte la nivelul cel mai inalt, fiind primiti, asa cum s-a vazut, chiar de sefi de stat. In tara, ziaristii profesionisti aveau permise de calatorie gratis pe caile ferate. Cand treceau dincolo de hotare – pasapoartele li se eliberau cu prioritate -, legitimatiile de gazetar le erau pretutindeni recunoscute. Mai putin in URSS, unde nu primeau viza de intrare nici dupa restabilirea relatiilor diplomatice cu aceasta tara, in 1934, exceptiile numarandu-se pe degetele unei singure maini. In acelasi timp, numerosi gazetari straini ne vizitau tara, unii de mare faima; am amintit deja de Genevieve Tabouis. Regele Carol al II-lea dadea bucuros interviuri presei straine, iar acestea, dupa aparitie, erau traduse de agentia Rador si puse la dispozitia ziarelor romanesti pentru reproducere integrala sau partiala. Insa si fruntasii principalelor partide politice erau intervievati de ziaristi straini. In varful topului, pana in 1936, se afla Titulescu. Interviuri cu Nae Ionescu apareau in presa germana, cu Gheorghe Tatarescu in cea franceza, cu C.Z. Codreanu in ziarele italiene, Gheorghe I. Bratianu a dat si el interviuri de acest fel, pentru a nu mai vorbi de Iuliu Maniu… La toate acestea se adaugau reportajele despre Romania, ca si notele de calatorie semnate uneori de scriitori de talia unui Paul Morand.Un ziarist de la “Le Figaro” (ajuns ulterior ministru), dupa ce ne-a vizitat in mai multe randuri tara, a scris o carte despre Romania. Fusese si el primit de Carol al II-lea. Inca din 1931-1932, intuise predilectia Regelui pentru autoritarism. Acelasi gazetar consacrase o pagina “frumusetii legendare, dar reale” a romancelor. In 1913, Trotki fusese in Romania, inclusiv in Dobrogea, si tiparise niste corespondente intr-un ziar kievean. Romancele il inspaimantasera cu pasiunea lor pentru lux pe acest revolutionar. Unii corespondenti de presa straini sfarseau prin a ajunge colaboratorii lui Mihail Moruzov, seful Serviciului Special de Informatii al Armatei. In monografia pe care i-a consacrat-o, profesorul Cristian Troncota ofera doua exemple concrete. Il reproducem pe cel de-al doilea: “Un alt personaj interesant cu care a colaborat Moruzov a fost Bruhatov Dimitri Rostovski… A intrat in vizorul Sigurantei pentru ca era corespondent de presa al ziarului “Daily Mail”, proprietatea lordului Rothermere, sprijinitor al intereselor Ungariei. Rostovski a reusit sa stabileasca relatii numeroase la Bucuresti, inclusiv cu cercurile francmasonice. In 1930 era secretar al Asociatiei corespondentilor de presa straini din Romania… Lucra la realizarea unei carti despre Romania, avand tot sprijinul Consiliului de Ministri.”.