Anunturi Gratuite

George Calinescu

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
George Calinescu
S-a nascut la 19 iunie 1899 la Bucuresti. Copilaria o petrece la Botosani si la Iasi, apoi urmeaza cursurile liceului "Gh. Lazar" din Bucuresti, ultimul an la Liceul Internat din Iasi, iar bacalaureatul il sustine la Liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti. La Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, sectia de filologie moderna si filozofie are ca profesori pe N. Iorga, V. Parvan, M. Dragomirescu, Ov. Densusianu si Ramiro Ortiz, despre care Calinescu afirma: "tot ce-am invatat la Universitate de la R. Ortiz am invatat. Cu el m-am deprins a scrie carti, cu el am deprins mestesugul informatiei si al constructiei critice pe substrat istoric, de la el stiu tot ce stiu". În 1993 sustine examenul de licenta in italiana, secundar franceza si romana, apoi pleaca la specializare cu o bursa de doi ani la Şcoala Romana din Roma, condusa de V. Parvan, perioada in care face intense cercetari arhivistice, deprinde tehnica strangerii de documente si informatii care ii va folosi atat de mult in viitoarele lucrari. Debuteaza cu versuri la "Universul literar" si "Sburatorul", foarte apreciate de Eugen Lovinescu, care afirma: "Domnul Calinescu este mintea cea mai ascutita a generatiei de astazi. Am credinta ca ma va continua in critica literara", fapt pe care, in anul 1928, Calinescu insusi il va confirma: "S-a ispravit – e de neinlaturat – sunt critic". Constient de propria-i valoare, G. Calinescu se va inscire singur in nemurire: "Nu voi pieri de tot, prin ce am scris si am cantat Îmi va ramane chipul sculptat intr-un bazalt". În 1947 devine membru al Academiei Romane; G. Calinescu moare la 12 martie 1965, in Bucuresti. George Calinescu este o personalitate plurivalenta, de formatie enciclopedica, tipul scriitorului total: critic si istoric literar, eseist si estetician, prozator si poet, dramaturg si publicist.
S-a nascut la 19 iunie 1899 la Bucuresti. Copilaria o petrece la Botosani si la Iasi, apoi urmeaza cursurile liceului "Gh. Lazar" din Bucuresti, ultimul an la Liceul Internat din Iasi, iar bacalaureatul il sustine la Liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti. La Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, sectia de filologie moderna si filozofie are ca profesori pe N. Iorga, V. Parvan, M. Dragomirescu, Ov. Densusianu si Ramiro Ortiz, despre care Calinescu afirma: "tot ce-am invatat la Universitate de la R. Ortiz am invatat. Cu el m-am deprins a scrie carti, cu el am deprins mestesugul informatiei si al constructiei critice pe substrat istoric, de la el stiu tot ce stiu". În 1993 sustine examenul de licenta in italiana, secundar franceza si romana, apoi pleaca la specializare cu o bursa de doi ani la Şcoala Romana din Roma, condusa de V. Parvan, perioada in care face intense cercetari arhivistice, deprinde tehnica strangerii de documente si informatii care ii va folosi atat de mult in viitoarele lucrari. Debuteaza cu versuri la "Universul literar" si "Sburatorul", foarte apreciate de Eugen Lovinescu, care afirma: "Domnul Calinescu este mintea cea mai ascutita a generatiei de astazi. Am credinta ca ma va continua in critica literara", fapt pe care, in anul 1928, Calinescu insusi il va confirma: "S-a ispravit – e de neinlaturat – sunt critic". Constient de propria-i valoare, G. Calinescu se va inscire singur in nemurire: "Nu voi pieri de tot, prin ce am scris si am cantat Îmi va ramane chipul sculptat intr-un bazalt". În 1947 devine membru al Academiei Romane; G. Calinescu moare la 12 martie 1965, in Bucuresti. George Calinescu este o personalitate plurivalenta, de formatie enciclopedica, tipul scriitorului total: critic si istoric literar, eseist si estetician, prozator si poet, dramaturg si publicist.
Publicitate

SURSA 03

George Călinescu (n. 19 iunie 1899, Bucureşti — d. 12 martie 1965, Otopeni) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii şi literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alţii doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanţi critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Îşi semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
Biografie
Primii ani

Pe 19 iunie 1899, se naşte la Bucureşti Gheorghe Vişan, fiul Mariei Vişan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Călinescu şi de soţia sa, Maria, în casa cărora mama băiatului lucra ca menajeră. Familia Călinescu, împreună cu „femeia în casă” şi copilul, se mută la Botoşani, apoi impiegatul Călinescu este transferat la Iaşi. Aici Gheorghe Vişan (viitorul scriitor) e înscris la Şcoala „Carol I”, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vişan (mama sa naturală) acceptă ca soţii Călinescu, care nu aveau copii, să-l înfieze. De acum, se va numi Gheorghe Călinescu. Se muta la Bucureşti în 1908. În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat învăluit în aura mediocrităţii.
Anii de formare
Primele două clase primare la Iaşi, la Colegiul Carol I, celelalte două la Bucureşti, la Şcoala Cuibul cu barză, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucureşti, şi îşi încheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr şi pe cele universitare în Capitală, la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Îşi ia licenţa în Litere în 1923. Teza de licenţă purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiană pe la diverse licee bucureştene şi timişorene, apoi pleacă la Roma, pentru doi ani cu o bursă oferită de Accademia di Romania, instituţie de propagandă culturală românescă, fondată de profesorul şi istoricul Vasile Pârvan.
Redescoperirea literaturii române
În 1926 se mută cu chirie într-o casă din Bucureşti, obţine o detaşare la Liceul Gh. Şincai şi citeşte pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, se căsătoreşte cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucureşteni. Episodul foarte amuzant al primei întâlniri a celor doi viitori soţi este descris cu lux de amănunte în romanul Cartea nunţii. Editează, de asemenea, revistele Sinteza în (1927), în colaborare cu alţi scriitori, şi două numere din revista sa personală Capricorn în (1930). Aventura de a avea propria sa revistă se încheie cu un eşec financiar, dar în paginile acestor reviste descoperă reţeta criticii aplicate literaturii române. Cele două reviste constituie astfel un soi de poligon de încercări. Dar poate cea mai fertilă experienţă e cea de cronicar la revista Viaţa românească, începând cu 1931, revista fiind coordonată de criticul Garabet Ibrăileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatură română. În 1933 va inaugura în Adevărul literar şi artistic rubrica celebră Cronica mizantropului, care va da titlul cărţii de eseuri.
Doctoratul în literatură
Devine în 1936 doctor în litere la Universitatea din Iaşi cu o teză despre Avatarii faraonului Tla, o nuvelă postumă a lui Mihai Eminescu, descoperită şi pusă în valoare pentru prima dată de el. De fapt îşi extrăsese un capitol din propriul său volum, Opera lui Mihai Eminescu, pe care îl dactilografiase în cinci exemplare şi îl trimisese membrilor comisiei de examinare. Apoi va fi numit conferenţiar de literatură română la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, după ce trece cu nota maximă, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transferă la Universitatea din Bucureşti.
Colaborări la revistele literare
În 1926 debutează cu versuri în Universul literar, din 1927 colaborează la Viaţa literară şi Gândirea, cu care va ajunge să polemizeze în paginile revistei proprii, Capricorn. În perioada 1933 şi 1934 a făcut parte din comitetul de conducere al revistei Viaţa românească, revista înfiinţată, la Iaşi, de criticul Garabet Ibrăileanu. La Bucureşti colaborează cu prestigioasa Revistă a Fundaţiilor Regale, condusă de Alexandru Rosetti şi de Camil Petrescu, până în 1947, anul abdicării regelui şi al desfiinţării revistei. Publică, de asemenea, la Iaşi în Jurnalul literar(1939). A condus revistele Jurnalul literar şi Lumea şi ziarele Tribuna poporului şi Naţiunea. După 1947 publică în revistele Gazeta literară( devenită mai apoi România literară) şi Contemporanul. A mai colaborat la revistele Roma, Universul literar, Viaţa literară, Sburătorul, Gândirea.
Activitatea de cercetare academică. Criticul literar. Scriitorul
A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iaşi şi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, în două etape. Devine conferenţiar al Facultăţii de Litere al Universităţii din Iaşi în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură şi de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iaşi şi un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor titular şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. După 1947 aceasta din urmă şi-a schimbat numele în Facultatea de Filologie. Va fi totuşi scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară şi Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti abia în 1961. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc.
Activitatea de critic literar
Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viaţa lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viaţa lui Ion Creanga, ş.a.). Publică, dupa 1945, studii şi eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului şi istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc şi de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanţate, numeroase alte studii, eseuri, a ţinut numeroase conferinţe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică şi după aceea, până în anul morţii, în 1965.
Romancierul, poetul şi dramaturgul
Scrie romane de tip balzacian (cu intenţie polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acţiunea romanului. Primul său roman, într-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix şi Otilia, Cartea nunţii este un eseu despre căsătorie, Bietul Ioanide şi Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide şi apoi şi în Scrinul negru), iar acţiunea lor are în perioada interbelică şi imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc şi în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Şun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.
Activitatea civică şi politică după 1947
Intelectual cu idei de stânga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în Revista Fundaţiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, după abdicarea regelului Mihai şi instaurarea comunismului, în 1947 la noua ideologie, surâzându-i, bineînţeles, avantajele practice obţinute de pe urma acestei adeziuni.
A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietica( Kiev, Moscova, Leningrad, 1949) şi în China comunistă (Am fost în China nouă, 1953) , publicându-şi impresiile de călătorie în aceste două volume.
Perioada aceasta poate fi subdivizată în două etape: 1. Perioada anilor 1948-1953, când criticul si istoricul literar va fi atacat şi marginalizat. În acelaşi timp este îndepărtat de la catedră şi exilat la Institutul de Teorie Literară şi Folclor, creat special pentru el, devenit abia după 1965 Institutul de Istorie şi teorie literară-George Călinescu. Devine membru al Academiei Republicii Populare Române din 1949. 2. Perioada 1953-1956, anii destalinizării, anii dezgheţului hruşciovian. România era însă condusă de Gheorghiu-Dej, un lider cu vederi staliniste care nu se grăbeşte să urmeze exemplul colegului său sovietic Hruşciov şi să denunţe crimele comise în epoca stalinistă, de fapt să se autodenunţe.
Aceste evenimente politice îl găsesc pe G. Călinescu în faza încercării de creaţie a unor opere în stilul epocii, dar limbajul trădează imposibilitatea unei adaptări totale la stereotipiile din limba de lemn, stil adoptat de majoritatea contemporanilor săi. Se pare însă că mai marii vremii nu i-au apreciat aceste tentative de aliniere, fiind totuşi considerat un conservator, un intelectual cu idei retrograde.
În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începând cu 1956 reintră în viaţa literarã printr-o rubricã permanentã (Cronica optimistului) ţinută în săptămânalul cultural Contemporanul.
3. Începând cu anii 1955-1956 şi până la moarte (12 martie 1965), el va fi „reabilitat” şi se vor formula numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică, activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică. Îşi retipăreşte aproape întreaga operă, cu excepţia Istoriei sale monumentale, care este republicată în anii 80 de asistentul său, devenit între timp profesor, Alexandru Piru, este înconjurat de onoruri, e premiat şi omagiat.
Ultimii ani de viaţă
În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopţii, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).
Posteritatea lui Călinescu după 1990
După 1989 începe o perioadă în care toată această activitate civică postbelică este pusă sub semnul întrebării, în care este acuzat de colaboraţionism, inclusiv de către unul dintre foştii săi asistenţi, Adrian Marino. Începe acum un veritabil proces de presă George Călinescu, o activitate de reevaluare a operei şi vieţii sale, semn că aceasta are o valoare perenă şi că poate oferi cercetătorilor noi şi noi perspective. Orice luare de poziţie pro sau contra activităţii şi operei sale trebuie să ia în calcul contextul social din aceea epocă, iar reevaluarea trebuie făcută cu calm şi fără argumente melodramatice.
Opera lui George Călinescu
Studii scrise în alte limbi

* Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII (1925)
Studii de estetică şi literatură universală
* Principii de estetică (1939)
* Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
* Sensul clasicismului (1946)
* Studii şi conferinţe (1956)
* Scriitori străini (1967)
* Ulysse (1967)
Poezie
* Poesii (1937)
* Lauda lucrurilor (1963)
Teatru
* Şun, mit mongol sau Calea neturburată (1940)
* Ludovic al XIX-lea (1964)
* Teatru (1965)
Proză
* Cartea nunţii (1933)
* Enigma Otiliei (1938) (iniţial Părinţii Otiliei)
* Trei nuvele (1949)
* Bietul Ioanide (1953)
* Scrinul negru (1965)
Istorie şi critică literară
* Viaţa lui Mihai Eminescu (1932)
* Opera lui Mihai Eminescu (1934)
* Viaţa lui Ion Creangă (1938)
* Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
* Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
* Universul poeziei (1947)
* Nicolae Filimon (1959)
* Gr. M. Alecsandrescu (1962)
* Ion Creangă (Viaţa şi opera) (1964)
* Vasile Alecsandri (1965)
Publicistică
* Cronicile optimistului (1964)
* Ulysse (1967)
Impresii de călătorie
* Kiev, Moscova, Leningrad, 1949
* Am fost în China nouă, 1953


 
  Comenteaza informatia
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Enciclopedie
Donald Trump ...
Donald Trump este eroul propriului show de televiziune, are o avere de miliarde de dolari, renume, un parfum care ii poarta numele si o sotie superba - Melania Knauss, de origine slovena. Donald este astazi presedintele consiliului de ...
Gica Petrescu ...
Cine nu a auzit celebrele melodii "Du-ma acasa, mai, tramvai!", "Fetite dulci ca-n Bucuresti", "Bucurestiul meu iubit", "Cele mai frumoase fete", "Astazi e ziua ta", in interpretarea inegalabila a lui Gica Petrescu? Ne amintim de el la ...
Mona Lisa ...
Acest portret plin de mister si secrete a fost pictat pe un suport din lemn de plop, cu dimensiunile 77 pe 53 de cm. Este cea mai cunoscuta lucrare a lui Leonardo da Vinci. Tabloul original era de dimensiuni mai mari, Mona Lisa fiind ...
Lucian Bute ...
Lucian Bute s-a nascut pe 28 februarie 1980 la Pechia (judetul Galati). A inceput sa boxeze la 14 ani sub indrumarea antrenorului Felix Paun. Sala in care se antrena avea doi saci, o perna de lovit si o pereche de manusi pe care le ...
Andrea Bocelli ...
Andreea Bocelli s-a nascut pe 22 septembrie 1958 in Lajatico, in campia toscana de langa Volterra. Traditiile regiunii si puternica influenta a parintilor l-au invatat sa nu accepte niciodata in mod pasiv dificultatile, ci mai degraba sa ...
Jules Verne ...
Nume real: Jules Gabriel Verne Data nasterii: 08 Februarie 1828 Zodia: Capricorn Locul nasterii: Nantes, Franta Data decesului: 24 Martie 1905 Mama: Sofia Verne Tatal: Pierre Verne Sotie: Honorine de Viane Morel Copii: Michel ...
Ana Aslan ...
Cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei si ai lui Margarit Aslan, Ana s-a nascut la 1 ianuarie 1897, la Braila. Provenit dintr-o familie cu valente intelectuale, tatal ei isi risipeste averea din cauza inabilitatii in afaceri si a ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

George Calinescu

Administrare Ipedia.ro
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro