SURSA 03

Ghepardul, al cărui nume în limba engleză, cheetah, este originar din sanscrită, Chitraka, denumire binomială, Acinonyx jubatus, este un membru atipic al familiei pisicilor sălbatice mari, Felidae. Ghepardul este a un căţărător modest, vânând prada prin viteza alergării sale şi nu prin agilitatea săriturii. Ca atare, este plasat în propriul său gen, Acinonyx. Ghepardul este, de departe, cel mai rapid animal terestru, şi chiar dacă viteza sa maximă exactă este necunoscută, poate atinge adesea mai mult de 105 km/h (sau 65 mph). Cel mai rapid record de viteză înregistrat de un ghepard a fost de 105 km/h (65.25 mph), obţinut pe distanţe scurte (de circa 460 m sau 500 de yarzi). Ghepardul este, de asemenea, posesorul unei acceleraţii explozive, fiind capabil de a atinge în trei secunde, pornind de pe loc, viteza de circa 110 km/h (sau ≈70 mph), fiind mai rapid decât majoritatea maşinilor de curse. La acest record contribuie şi faptul că, spre deosebire de restul felidelor, ghepardul are ghearele neretractile.
Descripţie
Pieptul unui ghepard este adânc, iar talia îngustă. Blana scurtă a animalului este galben-închisă cu pete negre, de diametrul 2-3 cm., permiţându-i să se camufleze în timp ce vânează. Nu sunt pete pe blana albă de pe abdomen şi torace, dar există pe coadă. Capul ghepardului este mic, cu urechi ascuţite şi două dungi negre, ce încep la colţurile ochilor, de-o parte şi de alta a nasului, şi se termină la gură. Acestea ajută la vânătoare prin faptul că ţin razele solare departe de ochi, şi astfel poate să vadă de la distanţe mari. Ghepardul adult cântăreşte între 40 şi 65 kg. Lungimea totală corpului este de 115-135 cm, în timp ce coada variază până la 84 cm. Masculii tind să fie mai mari ca femelele, dar nu este o variaţie mare şi este dificil a separa masculii de femele doar prin aparenţă.
Istorie
Gheparzii au existat pe Pământ timp de 3,5 - 4 milioane de ani, cu mult timp înaintea celelorlalte pisici mari. Acum 20.000 de ani, gheparzii erau comuni prin Africa şi Asia, Europa şi Nord America. Prin datele luate de la fosile, se ştie că acesta a originat in SUA, din Texas, Nevada şi Wyoming(statele din prezent). Aproximativ acum 10.000 de ani in urmă, la sfârşitul Epocii Pleistocene, numită si Marea Epocă de Gheaţă, mediul lumii a suferit schimbări drastice în climat, iar peste câteva mii de ani, 75% din speciile de mamifere din Nord America şi Europa au murit, printre care şi gheparzii. Este probabil ca ei să fi migrat spre medii mai potrivite, căci gheaţa acoperise mare parte din emisfera nordica, iar nivelul maritim a scazut. Ghepardul a supravietuit Epocii Pleistocene, dar numarul său a fost grav redus. În secolul al V-lea, ei au fost folosiţi de către nobilii italieni la vanatoare, pentru sport. Gheparzii adulţi erau prinşi în sălbăticie şi închişi în cuşcă pentru câteva luni. Numărul de gheparzi, astfel, a descrescut de la 100.000, la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la aproximativ 12.500, astăzi.
Vânătoare
Ghepardul este carnivor. În câmpiile din estul Africii, gazelele Thomson constituie prada sa preferată.