Gica Petrescu

Cine nu a auzit celebrele melodii "Du-ma acasa, mai, tramvai!", "Fetite dulci ca-n Bucuresti", "Bucurestiul meu iubit", "Cele mai frumoase fete", "Astazi e ziua ta", in interpretarea inegalabila a lui Gica Petrescu? Ne amintim de el la inceput de aprilie, caci, in a doua zi a lui Prier, maestrul  Gica Petrescu ar fi implinit 94 de ani. O viata discreta Ne miram cu totii de longevitatea lui matusalemica, inventand bancuri care mai de care mai haioase - la care el insusi radea -, dar am fost surprinsi cand, in iunie 2006, s-a gandit sa plece in lumea celor drepti. Nu poti vorbi de Gica Petrescu fara sa te lovesti de mituri si legende. Una dintre legende spune ca artistul si-ar fi pierdut nu doar toata averea la cutremurul din 1940, ci si actele, ceea ce l-ar fi facut sa se declare cu 10 ani mai tanar! Adevarul nu-l vom sti niciodata, deoarece era o persoana pe cat de vesela si antrenanta prin mesajul melodiilor sale, pe atat de discreta in ceea ce priveste viata particulara. De exemplu, doar cativa apropiati au aflat ca sotia sa murise, artistul ducand durerea in suflet
A ramas fara mama la 16 ani
Tatal sau a facut studii universitare la Geneva, a lucrat la Posta, iar mama sa, o doamna cu o cultura vasta, era o buna vorbitoare de franceza si o sensibila interpreta la pian, ceea ce il fermeca pe fiul ei in copilarie. Din pacate, a ramas fara mama la 16 ani. Tatal este cel care l-a indemnat sa ia calea muzicii, s-o studieze. Gica a urmat liceul, apoi a studiat si doi ani de Drept, dupa care s-a dedicat muzicii.
Îi placeau romantele
Primele aparitii in public, ca dizeur, cum se spunea in prima jumatate a secolului al XX-lea, le-a avut la Restaurantul "Princiar", un local in care canta si celebrul naist Fanica Luca. În cartea biografica scrisa de George Sbarcea (Claude Romano) despre Gica Petrescu, artistul marturisea: "Daca la inceput imi inchipuiam ca numai romantele vechi, cele pe versurile unor poeti consacrati, pot misca ascultatorii, mi-am dat seama curand ca nici melodiile de data recenta ale compozitorilor la moda, ca Fernic, Andreescu, Dendrino, Vasilescu, nu-si gresesc efectul. Cumparam un teanc de partituri de la librariile bucurestene si le descifram melodia la chitara. Celor care imi placeau le memoram versurile cu mare usurinta... Cantam dupa-amiaza de la 17:00 pana seara la 21:00, acompaniat de orchestra condusa de tanarul compozitor Aurel Giroveanu". Maestrul s-a confesat discret si cu masura in cartea amintita, cele mai multe informatii fiind legate de sfera muzicala. Aflam printre altele ca ii placeau foarte mult romantele, secretul lor constand, dupa opinia sa, in forta versurilor cu rima.
Şi-a impus o severa disciplina de viata
Asadar, succesul a inceput la "Princiar", dar a continuat vreme de peste 70 de ani, indiferent de locul in care a cantat. Şi a cantat. Pe scenele de la Odeon, Carabus, Alhambra, Tanase, in marile sali de concert si restaurante cu stil ale Bucurestilor. A cantat alaturi de Jean Moscopol, Cristian Vasile, Petre Gusti, Maria Tanase, Ioana Radu, iar compozitorii i-au oferit cantece memorabile. Printre acestia, cei mai apropiati de el au fost Henry Malineanu si George Sbarcea. A cantat romante, tangouri, dar si muzica usoara. De altfel, realizatoarea tv Florentina Satmari spunea ca el este adevaratul pionier al muzicii usoare romanesti. Cat despre secretul longevitatii sale, in cartea "Viata si cantecele lui Gica Petrescu", a autorului amintit, cantaretul raspunde: "Mi-am impus o severa disciplina de viata, am invatat sa-mi ingrijesc si sa-mi menajez vocea - atata cata aveam -, nu mi-am pierdut noptile ca atatia dintre cantaretii de teatru si de local din anii razboiului. Am fost luat nu o data in tarbaca de amici, colegi cronicari, care nu-mi iertau - se pare - disciplina ce mi-o impusesem. A si aparut intr-o gazeta de seara epigrama ce-mi era adresata, sunand astfel: «Ce glas duios, / Ce note scoti din beregata!/ Şi totusi una-ti sta in gat: / Nota de plata!»". Se pare ca intr-adevar era cam zgarcit.
De la patefon la mp3
Maestrul a fost solicitat in emisiunile de la radio incepand cu anul 1930, apoi in studiourile caselor de discuri, iar mai tarziu la televiziune. Corina Chiriac marturisea ca avea 6 ani cand l-a vazut prima data pe micul ecran pe Conu Gica si a fost foarte impresionata de veselia muzicii lui, intr-o vreme cand nu erau motive mari de buna dispozitie, in anii ‘60. Gica Petrescu ne-a lasat vocea minunata imprimata pe toate felurile de suport: patefon, viniluri, benzi de magnetofon, casete si CD-uri. Bineinteles, melodiile lui Gica Petrescu sunt si pe internet, sub forma fisierelor mp3. Ba chiar are si un fan club cu un forum, unde admiratorii de toate varstele schimba intre ei melodii ale artistului.
Un profesionist desavarsit
Cei care l-au cunoscut spun ca maestrul nu intarzia niciun minut, repeta cu temeinicie, venea intotdeauna foarte pregatit la inregistrari si la concerte. Ţinuta de scena ii era impecabila, iar cea care il urmarea atenta din culisele scenei si ale vietii era iubita lui sotie, Cezarina. Aceasta era de familie buna, absolvise Medicina si Conservatorul, renuntase la cariera medicala pentru a se angaja ca solista la Teatrul de Revista. Gica s-a indragostit iremediabil de interesanta si frumoasa doamna, a cerut-o in casatorie dupa mult timp de admiratie tainuita si au facut un cuplu excelent pe scena si in viata. Cezarina i-a devenit ceea ce numim azi impresar si consilier artistic, fiind si autoarea multor texte ale cantecelor sale.
Despre Gica Petrescu putem afrima ca a fost un privilegiat, traind pe vremea regilor, a regimului comunist si a celui postdecembrist, fara ca vreuna dintre oranduiri sa-i schimbe cursul vietii. Familia Ceausescu il admira foarte mult si il chema adesea sa cante la palat. Singura politica i-a fost insa muzica. A calatorit si peste granite, fara sa aiba oprelisti, iar dupa razboi a fost printre primii bucuresteni care aveau automobil, un mic Ford de patru cilindri, o masina cum sunt acelea din filmele de epoca. În 1987 a fost realizat un film despre viata lui Gica Petrescu, numit "Muzica e viata mea", regizat de Iulian Mihu, in care artistul joaca rolul propriei vieti, iar alaturi de el apar indragitii actori Stela Popescu si Alexandru Arsinel.
Daca ar fi sa il intalnesc pe Gica Petrescu i-as mai spune ceva: "Maestre, veti trai cat lumea prin melodiile de neuitat pe care le-ati cantat!".
La 5 mai 2003, presedintele Ion Iliescu l-a decorat pe artist cu "Steaua Romaniei in grad de Cavaler"

Sursa: www.taifasuri.ro

SURSA 03 lautari.ro

Nascut la 2 aprilie 1915, Gica Petrescu a fost si a ramas unul dintre simbolurile muzicii de petrecere. Si-a inceput cariera de artist la 18 ani intr-o formatie studenteasca, in Bucuresti. A fost remarcat de compozitorul Ion Vasilescu, care l-a ajutat sa debuteze la radio. Cariera de profisionist a intrat pe o traiectorie ascendenta, maestrul concertand la teatrele Alambra, Gioconda, Boema, Teatrul Constantin Tanase.
Maestrul Gica Petrescu a compus si a interpretat peste 1500 de melodii, dintre care multe au devenit slagare ale vremii. Nu putem trece cu vederea cateva melodii celebre, care ne bucura si ne inveselesc la mai orice petrecere: Casuta noastra, Trenule masina mica, Da-i cu spritul pan`la ziua, Sanie cu zurgalai sau Ionel, Ionelule. Artistul a incetat sa mai sustina spectacole o lunga perioada dupa moartea sotiei sale in 1989. Demn de lauda, Gica Petrescu a cantat live pana la varsta de 90 de ani cand s-a retras de pe scena artistica. Supranumit si Nemuritorul, marele artist a fost distins in nenumarate randuri cu onoruri si premii. Printre cele mai importante sunt premiul “Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III” acordat de Radiodifuziunea Romana si Ordinul National Steaua Romaniei acordat de Presedintele Ion Iliescu in anul 2003.
Retras in uitare, dupa o cariera stralucitoare, Gica Petrescu s-a stins din viata in 18 iulie 2006 la venerabila varsta de 91 de ani. A fost inmormantat la cimitirul Belu din capitala.