Gogu Constantinescu

Inventator al unei noi stiinte – sonicitatea, Gogu Constantinescu este considerat pe drept cuvant savantul fara de care Aviatia britanica nu ar fi putut obtine suprematia aeriana asupra nemtilor, in Primul Razboi Mondial. Întaia aplicatie a sonicitatii pe care a realizat-o romanul a fost “mitraliera sonica" – a carei cadenta de tragere era sincronizata cu rotatia elicei – montata pe avioanele de lupta. Dar aceasta este doar o mica parte din contributia lui Gogu Constantinescu la stiinta moderna. Teoria sonicitatii – transmiterea de energie prin intermediul vibratiilor – a luat nastere prin stabilirea unei legaturi intre muzica si fizica, demonstrand ca muzica poate fi transpusa in formule matematice. Inventator prolific, cu peste 130 de brevete, munca lui Constantinescu este astazi, dupa aproape un secol, redescoperita de cercetatorii care incearca tratarea cancerului si a altor boli grave prin intermediul vibratiilor. Momente din viata unui mare inventator Fiul unui mare profesor de matematica si iubitor de muzica si al unei mame de origina alsaciana, refugiata la Timisoara, Gogu Constantinescu s-a nascut la Craiova, la 4 octombrie 1881. Bunicul din partea mamei era inginer. De la acestia, tanarul a mostenit talentul pentru matematica, muzica si inginerie. Pe toata durata copilariei si a adolescentei, s-a dovedit un spirit extrem de inventiv, abil si precoce. În vremea liceului, si-a transformat camera intr-un adevarat laborator pentru experimente fizico-chimice. Astfel, aici au prins viata o lampa electrica cu mercur, acumulatori si baterii, diverse motoare. Tot in perioada adolescentei a conceput un calculator, bazat pe un sistem mecanic, care putea realiza calcule cu pana la 30 de cifre. Cateva rotite se invarteau in jurul unei manivele. Ideea de la care a pornit era…sa-si ajute sora sa se se descurce mai bine la matematica. Din nefericire, Gogu va trebui ca de la numai 15 ani sa se descurce singur, tatal sau trecand in nefiinta in 1896. În 1899 isi ia Bacalaureatul si se inscrie la Şcoala de poduri si sosele, pe care o va termina ca sef de promotie 5 ani mai tarziu. Tenace, increzator in sine, pe timpul studentiei a infruntat cu succes rezistenta la schimbare a profesorilor sai, incercand sa demonstreze utilitatea unui nou material de constructie la acea vreme: betonul armat. Folosirea betonului armat esuase deja in Europa: in 1900, la Expozitia Universala de la Paris, in 1903 la Basel, in constructia unui important hotel. Totusi, tanarul inginer a publicat in 1904 un calcul teoretic privind betonul armat, iar in anul urmator, teoria de calcul ce a permis constructia primelor poduri in arc. În anii care au urmat, a proiectat numeroase constructii de beton armat, printre care Camera de Comert, Ministerul Lucrarilor Publice, Stadionul Sporturilor, moscheea din Constanta. La numai 25 de ani a fost chemat sa rezolve problemele grave care se ivisera la constructia Camerei Deputatilor, si a facut-o cu succes, dupa ce a invins criticile si neincrederea “specialistilor" privind folosirea betonului armat. Neincrederea era asa de mare incat, initial, deputatii au refuzat sa intre inauntru de teama prabusirii constructiei. Au trecut exact 100 de ani si constructia nu a cazut!Romania se afla in plina faza de dezvoltare a infrastructurii, dar ideile prea avansate pentru timpul sau ale inginerului Constantinescu erau refuzate sistematic de Guvern. Pentru a le pune in practica, el a demisionat din serviciul public si a infiintat o antrerpriza de constructii impreuna cu inginerul Tiberiu Eremia. Întrucat solutiile de constructie bazate pe beton armat reduceau costurile cu aproximativ 30% si se finalizau mult mai repede, firma celor doi ingineri a reusit sa castige o licitatie importanta privind constructia a 5 poduri. Desi utilajele cu care lucrau trebuiau importate, Gogu Constantinescu a preferat sa construiasca el insusi cateva, cum ar fi masinile de aer comprimat care functionau sub apa. Ne aflam inca in perioada in care se mai foloseau caii pentru tractiune – in tara noastra existau putine vehicule cu motor. Totusi, pentru dezvoltarea extractiei de petrol era nevoie de amenajarea soselei Bucuresti-Doftana, iar solutia gasita de Gogu Constantinescu semana foarte mult cu bitumul de azi. Peste piatra a turnat pacura fierbinte, aceasta fiind prima incercare de asfaltare a unei sosele. Tanarul avea un spirit neobosit, gasea solutii la problemele din orice domeniu cu care venea in contact. Cu aceeasi ocazie a dezvoltat si utilajele de forare, a abordat problema vehiculelor de transport, a motorizarii si sistemelor de transmisie. Mai tarziu, avea sa construiasca un motor cu injector, preluat ulterior de Bosch, si primul automobil fara cutie de viteze (1923). Ideile sale vor fi reluate mai tarziu de Ion Basgan, care va obtine brevetul pentru “forajul sonic" in 1933 in Romania si 1937 in S.U.A. Aplicarea acestei inventii a adus profituri uriase companiilor petroliere americane, iar urmasii lui Basgan se judeca si azi cu acestea pentru plata drepturilor legitime…
Fondarea unei noi stiinte: sonicitatea
O preocupare speciala a inventatorului Constantinescu au fost vibratiile si efectele acestora. Vibratiile locomotivelor pe calea ferata, vibratiile diferitelor masini si structuri erau nedorite, iar tehnicienii cautau sa le elimine. Solutia pe care o propunea romanul provenea din pasiunea acestuia pentru…muzica. cum el canta la pian inca de la varsta de 5 ani, a simtit efectul benefic al vibratiilor armonioase ale muzicii asupra organismului si psihicului uman. Constantinescu s-a gandit sa transpuna muzica in formule matematice. Aceasta inseamna ca, indiferent de forma de comunicare aleasa si de limbajul folosit, exista o cheie universala care le dezleaga. Un limbaj universal e tocmai una din dorintele de comunicare ale umanitatii, dorinta care a traversat secolele din vremurile mitologice. Muzicienii si fizicienii aveau o viziune diferita asupra acusticii si armoniei. Inginerul Constantinescu a unificat aceasta viziune intr-o noua stiinta – sonicitatea, demonstrand ca sunetele pot transmite energie dupa legi similare cu cele ale electricitatii. Aplicatiile sonicitatii sunt multiple (transporturi, industria energetica, foraje petroliere, medicina) si, la aproape 100 de ani de la fondarea teoriei, putem spune ca sunt insuficient exploatate.

Sursa: www.inventatori.ro

SURSA 03 art-zone.ro

Atunci cînd cunoscuta revistă britanică „The Graphic", din 16 ianuarie 1926, a publicat un tablou cu portretele celor mai de seamă savanţi şi inventatori ai omenirii, printre cele câteva chipuri se afla, la loc de cinste, -alături de Mărie Curie, A. Einstein, A. Edison, G. Marconi şi alţii - şi inventatorul român Gogu (George) Constantinescu, rămas în istoria ştiinţei şi tehnicii mondiale prin crearea sonicităţii, adică a ştiinţei care se ocupă de transmiterea energiei prin unde elastice în lichide şi utilizarea, la receptor, a acestei energii. Născut la Craiova, ca fiu al unui profesor şi autor de manuale de matematică, tînărul G. Constantinescu îşi dovedeşte talentele de inventator încă de mic, creînd, pentru sora sa, o maşină de învăţat-calculat şi organizîndu-şi acasă un veritabil atelier mecanic. Urmează liceul la Craiova şi apoi Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, absolvind-o în 1904 ca şef de promoţie. Avînd preocupări multiple, elaborează, printre altele, o teorie matematică a acordurilor muzicale, despre care, în 1919, prezintă o comunicare Academiei Române. Spiritul său novator se manifestase încă din timpul facultăţii, cînd lucrarea sa de diplomă fusese proiectul unui temerar pod de beton armat, care cu greu a fost acceptat de marele său profesor, inginerul Anghel Saligny, pe atunci neexistînd prescripţiuni pentru calculul podurilor de beton armat (tînărul a elaborat, pentru fundamentarea lucrărilor sale, o metodă proprie, elementară, de calcul al betonului armat). Dar, fără îndoială că principalul său merit rămîne crearea sonicităţii, o nouă ramură a mecanicii. Este vorba de posibilitatea de a transmite, în mod controlat, energie, sub forma unor unde ce se propagă prin lichidul din conducte, fiind utilizată la o distanţă oarecare de generateii. Prin analogie cu studiul curenţilor electrici alternativi, G. Constantinescu a realizat generatoare şi motoare sonice, utilaje miniere şi petrolifere, ciocane pneumatice care, la un moment dat, au avut aplicaţii dintre cele mai spectaculoase. Astfel, spre sfîrsitul primului război mondial, a conceput un sistem de comandă, bazat pe sonicitate, care permitea unei mitraliere, montate pe un avion, să tragă printre palele unei elici în rotaţie, cea dintîi armă perfect sincronizată de acest fel, care a făcut mari servicii Angliei, ţară a Antantei, cu care România era aliată. Tot lui G. Constantinescu i se datorează un convertor de cuplu, de fapt o cutie de viteze automată, care asigura, în bune condiţii, independenţa completă a motorului faţă de arborele transmiţător în ceea ce priveşte vitezele lor relative de rotaţie şi permitea astfel celui dintîi să-şi ajusteze automat efortul. Pe baza aceasta, au fost realizate automobile şi locomotive sonice. O maşină de integrat ecuaţii diferenţiale este de asemenea creaţia sa, bazată tot pe sonicitate, ca şi o serie de pompe de injecţie şi injectoare pentru motoare Diesel. Astăzi, cînd studiul electricităţii şi electronicii au realizat progrese remarcabile, aria aplicaţiilor posibile ale sonicităţii este desigur mai restrînsă. Dar convertorul de cuplu rămîne în istoria ştiinţelor tehnice ca una dintre primele realizări ale automaticii moderne în industrie, după cum aprecia pe drept cuvînt profesorul Aurel A. Beleş. Gogu Constantinescu a avut idei novatoare şi în domeniul betonului armat, ca şi al maşinilor matematice. Activitatea sa tehnică cuprinde construcţia, după concepţii proprii, a unor poduri de beton armat din România, printre care o serie de mari poduri peste Şiret. El a utilizat masiv betonul şi la unele construcţii monumentale ale epocii, cum ar fi, în Capitală: Palatul Bursei, Camera de Comerţ etc. A mai realizat, pentru prima dată în lume, construcţia unei bolţi din pînze subţiri de beton armat, la o construcţie din Constanţa. Gogu Constantinescu, autorul primei Teorii a Sonicităţii, (publicată în limba engleză, în 1918, la Londra) şi deţinător a peste 120 brevete de invenţii, a fost membru al Academiei Române (1920) şi membru de onoare al Academiei R.S.R. (1965), doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti, membru de onoare al Societăţii Inginerilor din Anglia. El a făcut parte „din clasa inventatorilor-descoperitori, a marilor creatori ai tehnicii, care au trebuit să creeze o ştiinţă nouă, pentru a face posibile invenţiile lor" (Remus Răduleţ). Cît despre preşedintele Societăţii Inginerilor din Anglia, el numea în 1959 opera lui G. Constantinescu „de-a dreptul fascinantă". In 1961, cînd a vizitat România, a declarat reporterului unui ziar: „Am găsit România în plin efort constructiv. Mă bucur din toată inima!"