Gregor Mendel

Gregor Mendel in anul 1865, calugar la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si matematica la liceul din acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare a diferitelor soiuri de mazare.Gregor Mendel formuleaza acelesi conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita unei metode noi de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si conducerea experientelor, cat si in analiza, interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite. In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite intre ele printr-un nr. mic de carctere , ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamntul fiecarui caracter in pocesul de transmitere ereditara. Metoda de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata in evidenta unele aspecte statistice importante ale rezultatelor obtinute, sa intuiasca legitatiile transmiterii caracterelor si chiar sa formuleze unele ipoteze cu privire la procesele celulare care explica mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea perioada cunostintele despre celula erau neinsemnate.
Gregor Mendel utilizeaza in experientele sale un material de cercetare verificat si studiat in mod temeinic, precum si un numar foarte mare de indivizi pe care ii urmareste timp de 5-6 generatii. Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor Mendel sa formuleze unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor, cunoscute, in general, sub denumirea de legile mendeliene ale ereditatii.
Aceste legi sunt urmatoarele:
- legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie;
- legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la hibrizii din generatia a doua;
- legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii independente a caracterelor.
Eperientele hibridologice care au servit la demonstrarea si enunterea acestot trei legi mendeliene ale ereditatii s-au bazat pe analiza unei singure perechi de caractere alelomorfe (monohibridare) sau pe anliza a doua perechi de caractere alelomorfe (dihibridare). In experientele sale de monohibridare, Gregor Mendel a urmarit fie culoarea boabelor de mazare, fie aspectul cortexului, fiee culoarea florilor s.a.m.d.
Pentru a putea studia trasmiterea in descendenta a culorii boabelor, Gregor Mendel a folosit la incrucisare doua soiuri de mazare – un sai cu boabe galbene si un sai co boabe verzi. Inainte de hibridare, fiecare dintre cele doua soiuri de mazare a fost verificat prin
autofecundare repetata timp de 5-6 generatii, pentru a se putea preciza cu exactitate daca cele doua caractere aleomorfe (culoare galbna si culoare verde) se transmit cu fidelitate in descendenta.
Utilizand polenizarea incrucisata a celor doua soiuri de mazare, Gregor Mendel conatat ca toti hibrizii din prima generatie aveau toti hibrizii numai de culoare galbena. Deci hibrizii F1 au manifestat fenotipie numai o singura culoare prezenta la genitori, pe care Gregor Mendel o considera dominanta. Culoarea verde, prezenta in generatia parentala si care nu manifesta fenotip la hibrizii F1, Gregor Mendel constata ca in generatia a doua se obtin atat hibrizi cu boabe galbene cat si hibrizi cu boabe verzi. Prelucrarea stilistica a rezultatelor obtinute duce la concluzia ca din totalul boabelor (8023) produse de hibrizii F2, aproximativ ľ (6022) erau galbene si Ľ (2001) erau verzi.

Sursa: www.ziuaveche.ro

SURSA 03 enational.ro

Mendel, prima persoana care a urmarit caracteristicile generatiilor succesive ale unui obiect care traieste, nu a fost un om de stiinta care sa intoarca lumea pe dos. Mai degraba, el a fost un calugar Augustinian care a predat stiinta elevilor de liceu. El a fost al doilea copil al lui Anton si Rosine Mendel, fermieri in Brunn, Moravia. Performantele stralucitoare ale lui Mendel la scoala in timpul adolescentei au incurajat familia sa sa suporte cursa sa catre o educatie mai ridicata, dar finantele lor erau limitate, deci Mendel a intrat intr-o manastire Augustiniana continuandu-si educatia si incepandu-si cariera ca profesor. 11994fpp88xgf8z
Atractia lui Mendel catre cercetare era bazata pe dragostea sa pentru natura. El nu era interesat numai in plante, ci si in meteorologie si teorii ale evolutiei. Mendel se intreba des cum obtin plantele caracteristici atipice. Intr-una din frecventele sale in jurul manastirii, el a gasit o varietate atipica a unei plante ornamentale. El a luat-o si a plantat-o langa o varietate tipica. El le-a crescut una langa alta ca sa vada daca vreo aproximare a trasaturilor va trece la urmatoarea generatie. Acest experiment urmarit sa „suporte sau sa arate observatiile lui Lamarck in legatura cu influenta mediului inconjurator asupra plantelor”. Acest test simplu a dat nastere ideii de ereditate.
El a vazut ca trasaturile erau mostenite in parti numerice fixe. Apoi el a venit cu ideea de dominatie si discriminare si a inceput sa o testeze pe mazare. A durat sapte ani sa incruciseze si sa noteze plantele-aproape o mie ca sa dovedeasca legile mostenirii! Din studiile sale, Mendel a scos mai multe legi de baza ale ereditatii: factorii ereditari nu se combina, dar se transmit intacti, fiecare generatie de parinti transmite numai jumatate din informatia ereditara; si urmasi diferiti ai acelorasi parinti primesc factori ereditari diferiti. Munca lui Mendel adevenit fundatia geneticii moderne.
Impactul teoriei genetice nu mai este pusa sub semnul intrebarii in mintea nimanui. Multe boli sunt cunoscute ca fiind mostenite, si arborele genealogice sunt urmarite pentru a determina probabilitatea mostenirii unei boli ereditare. Plantele sunt acum modificate in laboratoare pentru a se elimina caracteristicile nedorite. Rezultatule practice ale muncii lui Mendel nu a schimbat numai modul in care privim lumea, de asemenea a schimbat si modul in care traim in ea.
Gregor Mendel a experimentat in mod deosebit la mazare (Pisum Sativum), planta care se reproduce prin autopolenizare (autogamie). Pentru aceste cercetari el a ales 22 de soiuri care aveau caractere distincte (bob galben-bob verde, plante inalte-plante pitice, etc) si constante, dand nastere unei descendente omogene. La aceste soiuri, el a efectuat numeroase hibridari prin polenizarea artificiala incrucisata a plantelor. Spre deosebire de alti cercetatori, Mandel s-a oprit asupra unor „cupluri” de caractere opuse:de exemplu, mazare cu bobul neted si mazare cu bobul zbarcit.
 Pentru a evita „amestecul” polenului strain, Mendel a impachetat in hartie fiecare mugure floral, realizand apoi polenizarea artificiala; de exemplu la varietatea cu bobul neted folosea polen de la varietatea cu bobul zbarcit. In prima generatie (F1) caracterul „zbarcit”, propriu unei jumatati dintre parinti, a disparut ca si cum n-ar fi existat.
Mendel a denumit caracterul „invingator” (neted) caracter dominant, iar pe cel „invins” (zbarcit), caracter recesiv. In primavara urmatoare a semanat aceste seminte, dar a lasat ca procesul sa se desfasoare normal, prin autofecundare.
Dupa coacerea pastailor, Mendel a gasit boabe de mazare netede si zbarcite intr-un raport de 3 neted: 1 zbarcit.
Gametii sunt singurele celule care asigura legatura intre generatiile succesive si de aceea, se poate presupune ca ei poarta mesajul ereditar, factorul ereditar: cum l-a denumit Mendel. Gametii indivizilor hibrizi (F1) nu au decat unul din cei doi factori ereditari, fie A, fie a. Gametii indivizilor hibrizi sunt puri din punct de vedere genetic(prima lege a lui Mendel).
Gena (factorul ereditar) este cea care determina caracterul (de exemplu, forma bobului); unele gene pot avea mai multe forme de manifestare pentru acelasi caracter; ele se numesc gene alele (de exemplu, zbarcit si neted pentru bob).
Mendel a luat doua varietati de mazare pure din ounct de vedere genetic:
- forma semintei: neteda sau zbarcita;
- culoarea semintei: galbena sau verde.
Dupa incrucisarea celor doua varietati cu seminte netede si galbene cu varietatea cu seminte zbarcite si verzi, in F1, a obtinut mazare care avea toate boabele netede si galbene.
Caracterul neted il domina pe cel zbarcit, iar caracterul galben il domina pe cel verde.
Mendel a semanat semintele din F1, a lasat plantele sa infloreasca si sa se autopolenizeze. In F2 a constat 4 tipuri de seminte (4 fenotipuri) in interiorul aceleiasi pastai :
- netede si galbene;
- netede si verzi;
- zbarcite si galbene;
- zbarcite si verzi;.
Fenotipul este ansamblul caracterul observabile, iar genotipul este ansamblul genelor raspunzatoare de aparitia fenotipului.
Individul homozigot este linia „pura” pentru caracterul luat in considerare si cel care produce o singura categorie de gameti.
Individul heterozigot este hibridul pentru caracterul luat in considerare si el produce doua categorii de gameti.
Disjunctia idependenta (segregarea) a factorilor ereditari (legea a doua a lui Mendel) face ca hibridul sa formeze 4 categorii de gameti „Sahul mendelian” arata ca se formeaza 4*4=16 combinatii posibile.
Fiecare combinatie corespunde statistic la 1/16 din populatia totala.
Daca cele doua alele sunt identice (AA , aa , BB, bb) individul este homozigot. Daca cele doua alele sunt diferite, individul este heterozigot.
Pentru specia umana „puritatea” genetica care s-ar obtine prin casatorii intre rude apropiate ar avea consecinte grave, chiar letale.