Hartie

Primele atestari documentare - anul 3000 i.C. Hartia, in diferitele forme ale evolutiei sale, a reprezentat din cele mai vechi timpuri un material de interes major. Tehnologia de fabricare a papyrus-urilor dateaza aproximativ din perioada anilor 3000 i.C. din zona egipteana. Fibrele batute, rezultate din tulpina plantei, erau asezate in cruce pe o suprafata plana, dupa care erau compactate prin batere, pana la obtinerea unei suprafete uniforme. Productia era initial un monopol al regilor egipteni si sirieni, necesarul crescand dupa cucerirea Egiptului de catre Alexandru cel Mare, in anul 332 i.C. Odata cu cresterea imperiului egiptean si, in paralel, a dezvoltarii artei si stiintelor la greci, acest material a inceput sa fie exportat si catre alte zone, fiind considerat un material foarte valoros. Pielea tabacita a inceput sa fie folosita ca mediu de comunicare in anii 1500 i.C., de asemenea in Egipt, fiind preferata ulterior papyrus-urilor pentru documente care trebuiau pastrate un timp indelungat. Deja in anii 200 i.C. romanii scriau, in functie de importanta documentului, pe papyrus, tablite din ceara sau piele tabacita.
Prima hartie - anul 105 d.C.
Prima mostra de hartie gasita dateaza din anii 140 i.C., fiind facuta din fibre de plante, in China imperiala. In anul 105 d.C. invatatul Tsai Lun a sugerat fabricarea ei dintr-un amestec ce continea mai multe materiale organice, fiind cunoscuta ca hartia stralucitului Tsai.
Reproducerile de lucrari tiparite au fost simplificate prin inventarea in China a procedeului care utiliza mici blocuri de lemn, pe care se aplica cerneala. Cele mai vechi dateaza din anii 713 si 742. In anul 610 calugarul japonez Doncho a adaugat in structura hartiei fibre de plante, asigurand astfel o distribuire mai echilibrata a fibrelor. Hartia japoneza era mai subtire, dar mai rezistenta decat pana atunci.
Hartia si bancnotele - anul 650 d.C.
Primele bancnote din hartie dateaza din anul 650, fiind emise sub imparatul Kao Tsung, dar nu au fost recunoscute ca mijloc de plata acceptat total decat in secolul al X-lea. Incepand cu anul 1300, bancnote din hartie au fost in circulatie in Persia, Vietnam si Japonia. Pentru a le creste securitatea, imparatii chinezi au dispus incorporarea de fibre de matase, insecticide si alte substante. Dupa anul 770 arabii au imbunatatit tehnologia de fabricare prin inlocuirea vechilor site din lemn cu site metalice, care permiteau incorporarea filigranului in hartie. Tot ca noutate, a fost introdus termenul de rizmar, care desemna o cantitate de 500 de coli, cantitate ramasa uzuala pana in prezent, cunoscuta ca top. In anul 1045, in Asia, au fost inventate literele movibile, care erau fixate pe o placa de fier. Tehnologia, precursoare tiparului inalt, a fost folosita si in Europa, dar numai incepand cu secolul XII.
Hartia in Europa - secolul XII
Hartia a inceput sa fie folosita in Europa dupa anul 1100, desi in Arabia era utilizata din anul 750. Tehnologia si cunostintele de fabricare au ajuns in Spania via Cairo si Maroc. In Spania crestina, productia de hartie a inceput in 1260, dar pielea tabacita a ramas in continuare materialul de baza pentru documente.
Primele dovezi despre producerea hartiei in alte tari europene dateaza din 1268 in Italia, 1390 in Germania (Chemnitz) si 1469 in Austria (St. Polten). Initial se aplica un filigran pe fiecare coala, pentru identificarea ulterioara a provenientei hartiei.
Prima masina de fabricat hartie - secolul XVIII
Prima masina de fabricare a hartiei a fost inventata in anul 1789 de un francez, Nicolas Louis Robert, din dorinta de a inlocui munca dificila, manuala, a muncitorilor. Capacitatea acestei masini era de 250-300 kg zilnic. Primele generatii de masini produceau doar doar 6 m/minut, fata de utilajele moderne din prezent, care produc pana la 2.000 m/minut. Consumul de hartie in secolul al XVII-lea era de numai 1-3 kg/cap de locuitor, fata de cel perezent, care se situeaza, in medie, intre 180-220 kg/cap de locuitor, in tarile dezvoltate."

Sursa: www.augusta-papier.ro 

SURSA 03 www.ecomagazin.ro

Fiecare dintre noi arunca aproximativ 250 de kilograme de hartie pe an. In continuare, relatarile unei femei a carei misiune este sa reduca aceasta cantitate si sa salveze padurile. Doi baloti de cutii de carton, un turn din 1500 de cataloage, reviste, rapoarte si copii xerox sau scoase la imprimanta, o gramada de 120 de rulouri de hartie igienica, doua pungi pline cu corespondenta si reclame si un strat gros de pungi de hartie deasupra caruia Mandy Haggith a pus sute de retete, bonuri si bilete de autobus. Satenii din Highland, Lochinver au fost socati cand au aflat ca cele 250 de kilograme de hartie reprezinta cantitatea pe care fiecare dintre ei o arunca anual. Majoritatea hartiilor de abia sunt folosite. Mandy Haggith afirma ” hartia vine si pleaca din viata noastra atat de repede incat de abia observam. Dar este infricosator sa te gandesti ca fiecare dintre noi consuma aproximativ 20 de tone de-a lungul vietii si ca inafara de cateva carti, aproape toata aceasta cantitate ajunge la gunoi”. Nimanui nu-i place sa se gandeasca la arbori taiati, de aceea, preferam sa credem ca toata hartia provine din reciclari sau paduri “sustentabile” de undeva din Suedia. Ei bine, nu este asa. La nivel global, 70% din cele 335 de milioane de tone de hartie consumate anual provin din resurse naturale. In Canada, 90% din productie provine din paduri milenare.
“Productia de hartie are efecte devastatoare. Lasand la o parte distrugerea padurilor, otravirea raurilor prin procesarea lemnului, decimarea comunitatilor si a faunei, dioxidul de carbon rezultat contribuie masiv la incalzirea globala. Conferinta privind schimarea climei organizata in Bali a determinat ca defrisarea este sursa a 20% din toate emisiile de dioxid de carbon, adica de trei ori mai mult decat cantitatea rezultata in urma traficului aerian. Si totul pentru fluturase cu reclame, reviste de moda pe care abia daca le rasfoim sau servetele pe care le lasam in urma noastra in cafenele.” Impresionati, locuitorii acestui sat englez s-au organziat intr-un Grup de reciclare si au determinat consiliul local sa creeze primul centru de colectare al hartiei. Aproape toti satenii sunt implicati intr-un fel sau altul. “Primul pas este sa le spui oamenilor ce se intampla iar apoi sa le arati ce pot face ei pentru a rezolva problema” afirma Haggith. Mandy Haggith este un activist pentru conservarea padurilor si coordonatorul European Environmental Paper Network (EEPN) ce a inceput aceasta campanie in 2006, dupa ce s-a intors dintr-o calatorie care a purtat-o prin cele mai grandioase paduri ale lumii pentru noua ei carte: Traseul hartiei (Paper Trails). Aceasta carte prezinta dezastrul lasat in urma de producerea celor 12,5 milioane de tone de hartie consumate de Marea Britanie in fiecare an. Desi aproximativ 42% din acea cantitate provine din reciclari, in general hartia nu este reciclata decat o data (poate fi refolosita de 10 ori). “Am vizitat multe paduri la inceputul activitatii mele si voiam sa vad daca s-a schimbat ceva. In majoritatea cazurilor, situatia se inrautatise”, spune ea. Ea povesteste cum, in Indonezia, a stat la marginea unei paduri ruinate, sub razele arzatoare ale soarelui din Sumatra. Inaintea ei se intindeau sute de hectare de pamant uscat si fara viata. Langa ea, Pak Jafri, liderul tribului dintr-un sat apropiat i-a aratat locul unde oamenii sai culesesera ierburi si dealul de unde adunasera miere. Toate acestea s-au intamplat inainte ca guvernul sa imprumute terenul unei companii multinationale producatoare de hartie care a taiat padurea pentru a planta salcami, arborii ideali pentru hartie de xerox. Acelasi lucru se intampla si in Malaezia, Vietnam si Tailanda, singura exceptie fiind China. Desi folosesc multa cherestea in constructii, majoritatea hartiei folosita de chinezi provine din reciclari. Haggith a vizitat si marile fabrici de hartie din Finlanda care este cea mai mare producatoare dar in acelasi timp si cea mai mare consumatoare de hartie din Europa. Desi au controale foarte stricte in ceea ce priveste poluarea si paduri imense de pin pentru fabricarea hartiei, finlandezii risca sa ramana fara lemn si importa masiv din Rusia. “Nu Amazonul ci Rusia si Canada detin impreuna 50% din padurile lumii. Dar in timp ce padurile din Amazon se pot regenera cu usurinta, celor din partea de nord le trebuie in jur de 200 de ani”, afirma Haggith.
Haggith a vizitat si Lacul Baikal, ce contine 25% din apa dulce a lumii, insa tot aici exista o fabrica producatoare de pasta de hartie. Aceasta fabrica a deversat in ultimii 40 de ani cloruri toxice in apa lacului, contaminand calitatea apei si speciile unice de vietati. “Cel mai mult ma dezamagit insa situatia din Canada. Desi este o tara extrem de bogata, 90% din defrisari se realizeaza in paduri vechi de sute de ani. Acum un deceniu am militat impotriva construirii unui drum in padurea Clayoquat Sound de pe Insula Vancouver care contine cedrii rosi si molizi si este un adapost important pentru ursi si lupi. Desi acest proiect a fost interzis, am aflat ca interdictia se intindea pe o perioada de doar zece ani. Cand m-am intors acolo am vazut cum camioanele cu copacii taiati trec pe langa mine.”
Haggith crede ca fiecare dintre noi are puterea sa schimbe ceva. Iata cateva sfaturi prin care poti si tu sa salvezi padurile noastre:
-nu lua cu tine servetele din cafenele;
-nu printa decat documentele de care ai cu adevarat nevoie si foloseste ambele parti a unei foi de hartie;
-asigura-te ca orice hartie cumperi provine din reciclari;
-refoloseste pungile de hartie sau orice chitante de care nu mai ai nevoie;
-nu mai cumpara atat de multe reviste si imparte-le cu prietenii tai;
-trimite inapoi expeditorului orice cataloage nedorite;
-refoloseste plicurile si creaza-ti singur cartile de vizita;
-roaga-l pe seful tau sa cumpere hartie reciclata;
-citeste cu atentie instructiunile oricarui produs si nu bifa casuta cu ” mai multe informatii”.