Este un lucru dificil de explicat felul īn care interactioneaza īntre ele genele, mediul si alte influente, sau masura īn care un anumit factor poate "influenta" o finalitate, īnsa fara sa o cauzeze, si felul īn care intervine si credinta omului. Scenariul de mai jos este prescurtat si ipotetic, dar se bazeaza pe viata unor persoane reale, ilustrānd felul īn care diversi factori influenteaza comportamentul. De mentionat ca scenariul de mai jos este doar unul dintre modurile de dezvoltare care pot conduce la homosexualitate, fiind īnsa un scenariu comun. Īn realitate, "drumul" fiecarui om catre exprimarea sexuala este individual, avānd īn comun cu altii anumite portiuni ale acestui drum. (1) Scenariul nostru īncepe la nastere. Baiatul (de exemplu) care poate ajunge īntr-o zi sa se lupte cu homosexualitatea se naste cu anumite caracteristici care sunt oarecum mai comune la homosexuali decāt la ansamblul populatiei. Unele dintre aceste trasaturi pot fi mostenite (genetice), īn timp ce altele pot fi cauzate de "mediul intrauterin" (hormoni). Aceasta īnseamna ca un tānar fara aceste trasaturi va avea mai putine sanse sa devina homosexual, comparativ cu cineva care le are.
Care sunt aceste trasaturi? Daca am putea sa le identificam cu precizie, multe dintre ele ar aparea ca "daruri" si nu ca "probleme". De pilda, o fire sensibila, o inclinatie foarte creativa, un anumit simt estetic. Unele dintre ele, cum este o sensibilitate sporita, poate fi legata - sau poate fi chiar - o caracteristica fiziologica generatoare de probleme, asa cum ar fi o reactie de angoasa peste medie la un anumit stimul.
Nimeni nu stie cu precizie care sunt aceste caracteristici mostenibile; īn prezent avem numai supozitii. Daca am putea studia homosexualitatea īntr-o maniera corespunzatoare (neinfluentati de agendele politice) am putea clarifica acesti factori - asa cum facem īn domenii mai putin "sensibile". Īn orice caz, īn mod clar nu exista nici o dovada ca homosexualitatea comportamentala este mostenita.
(2) De la o vārsta timpurie, anumite caracteristici posibil mostenite īl fac pe baiat sa fie "diferit". El este timid si nu se simte īn largul lui alaturi ce tovarasii lui "duri". Poate este mai interesat de arta sau literatura - asta pur si simplu pentru ca este istet. Īnsa cānd mai tārziu se va gāndi la copilaria lui, i se va parea dificil sa separe care anume dintre aceste diferente comportamentale provin dintr-un temperament mostenit si care provin din urmatorul factor, si anume:
(3) Din varii motive, el īnregistreaza o "nepotrivire" nefericita īntre ce avea nevoie si īsi dorea si ceea ce i-a oferit tatal lui. Poate majoritatea vor fi de acord ca tatal sau era o fire rece si distanta: poate ca nevoile sale erau atāt de unice, īncāt tatal sau, o fire obisnuita, nu a stiut sa gaseasca drumul catre inima fiului sau. Sau poate ca tatalui sau chiar nu i-a placut sensibilitatea fiului. Īn orice caz, absenta unei legaturi apropiate, calde si pozitive cu tatal sau īl va face pe baiat sa se retraga īntr-o anumita dezamagire, o "detasare defensiva" īn scopul de a se proteja pe sine.
Din pacate, aceasta distantare de tatal sau si de modelul "masculin" de care avea nevoie īl face si mai putin capabil sa se relationeze cu colegii sai. Putem asemana aceasta situatie cu baiatul caruia īi moare tatal cel iubitor, dar care este mai putin vulnerabil la o viitoare homosexualitate. Explicatia diferentei consta īn faptul ca la baiatul pre-homosexual de vina este nu absenta tatalui - literal sau psihologic - ci o aparare psihologica fata de un tata īn mod contant dezamagitor. De fapt, un tānar care nu-si construieste aceasta aparare (datorita unei terapii timpurii, pentru ca exista o alta figura masculina īn viata sa, sau datorita temperamentului) e mult mai putin probabil sa devina homosexual.
O dinamica complementara legata de mama baiatului are si ea sanse sa joace un anumit rol. Īntrucāt oamenii au tendinta sa se casatoreasca cu parteneri cu "nevroze omoloage", e posibil ca baiatul sa se vada implicat īntr-o relatie problematica cu ambii parinti.
Indiferent de motiv, cānd la maturitate baiatul ajuns homosexual acum īsi aminteste de copilarie, va afirma: "De la īnceput eram diferit. Niciodata nu m-am simtit bine īmpreuna cu baietii de vārsta mea, fiind īn largul meu īn preajma fetelor." Asemenea amintiri īl vor face mai tārziu sa-si considere homosexualitatea atāt de convingatoare, ca si cum aceasta era "preprogramata" de la īnceput.
(4) Desi s-a detasat "defensiv" de tatal sau, baiatul īnca tānjeste īn inima lui dupa caldura, dragoste si dupa o īmbratisare din partea tatalui - lucruri pe nu le-a avut sau nu le-a putut avea. La īnceput, el dezvolta un atasament intens, non-sexual fata de baiatii mai mari pe care īi admira - traind īntr-un fel, de la distanta, aceeasi experienta a dorintei si lipsei. Odata cu pubertatea apar si impulsurile sexuale - care īn special la baieti se pot lega de orice obiect - si se combina cu o deja intensa nevoie de intimitate si caldura masculina. Baiatul īncepe sa aiba accese homosexuale. Ulterior īsi va aminti: "Primele mele impulsuri sexuale erau īndreptate nu catre fete, ci catre baieti. Fetele nu ma interesau deloc."
Interventia psihoterapeutica īn acest moment sau mai devreme poate avea succes īn a preveni formarea unei homosexualitati ulterioare. Aceasta interventie urmareste pe de-o parte ajutarea baiatului sa-si schimbe modelele de dezvoltare efeminate (derivate din "refuzul" de a se identifica cu tatal cel respins), pe de alta parte - mai important - urmareste sa-l īnvete pe tatal sau - daca va īnvata - cum sa se implice mai mult īn relatia cu fiul sau.
(5) Pe masura ce se maturizeaza (īn special īn societatea noastra, unde experientele sexuale extra-conjugale sunt laudate si chiar īncurajate) tānarul - acum adolescent - īncepe sa se implice īn activitati homosexuale. Sau, alternativ, nevoia sa de apropiere cu cineva de acelasi sex poate fi exploatata de un baiat/barbat mai īn vārsta, care a fost interesat de el sexual īnca de cānd era copil. (De mentionat studiile care indica o incidenta ridicata a abuzurilor sexuale īn copilaria barbatilor homosexuali.) Sau, din contra, el poate evita aceste activitati, din teama sau rusine, īn ciuda atractiei catre asa ceva. Īn orice caz, dorintele sale, acum sexualizate, nu pot fi negate, indiferent de cāt de mult li se opune el. Ar fi incorect din partea noastra sa consideram, īn acest punct, ca aceste dorinte sunt o simpla chestiune de "alegere".
Īntr-adevar, el īsi aminteste ca a petrecut luni si ani de zile īncercānd sa nege existenta lor sau sa li se opuna fara succes. Ne putem imagina usor cāt de suparat va fi el mai tārziu - pe buna dreptate - cānd cineva voit sau involuntar īl va acuza ca "a ales" sa fie homosexual. Cānd va cauta ajutor, va auzi unul dintre cele doua mesaje, ambele speriindu-l: "Homosexualii sunt rai si tu esti rau pentru ca ai ales sa fii homosexual. Nu e locul tau aici; vei ajunge īn Iad;" sau "Homosexualitatea este īnnascuta si nu se poate schimba. Asa te-ai nascut. Lasa balta gāndul ca te vei casatori, vei avea copii si te vei aseza la casa ta. Dumnezeu te-a facut asa si te-a predestinat pentru o viata de homosexual. Cauta sa te obisnuiesti cu asta."
(6) La un moment dat, el cedeaza īn fata profundei sale nevoi de dragoste si īncepe sa se implice voluntar īn experiente homosexuale. Poate spre oroarea sa, el va constata ca aceste dorinte vechi, adānci si dureroase sunt temporar - sau pentru prima data - usurate.
Desi poate resimti si un conflict intens, el nu poate tagadui ca usurarea este imensa. Aceasta senzatie temporara de confort este atāt de profunda - depasind cu mult simpla placere sexuala pe care oricine o resimte si īntr-o situatie mai putin īncarcata - īncāt experienta este repetata. Oricāt de mult se opune el, el se simte mānat sa repete experienta. Si cu cāt o face mai des, cu atāt aceasta se īnradacineaza mai mult si el o va repeta din nou, chiar daca deseori cu un feedback emotional tot mai mic.
(7) De asemenea, el va descoperi, la fel ca oricine altcineva, ca orgasmul sexual este un puternic mijloc de eliberare a stresului de orice fel.

Sursa: www.alexcurbet.wordpress.com

SURSA 03 wikipedia.org

Homosexualitatea este o orientare sexuală caracterizată de atracţia estetică, romantică sau sexuală către cineva de acelaşi sex. Termenul homosexual se referă la ambele sexe: bărbaţii cu inclinaţie exclusiv homosexuală sunt numiţi homosexuali (sau gay), în timp ce termenul lesbiană are în vedere femeile. În secolele trecute bărbaţii care făceau dragoste cu tineri sau alţi bărbaţi se numeau sodomiţi dar în ultimii ani termenul gay din limba engleză se foloseşte din ce în ce mai mult deoarece nu se limitează la aspectele sexuale ale acestor relaţii complexe.
Etimologie
Termenul homosexual are o etimologie neobişnuită, părţile lui componente provenind din limbi diferite: prefixul grec homo- si radicalul latin sexualis.
În Grecia, această inadvertenţă lingvistică a fost rezolvată prin adoptarea unui cuvânt în întregime grecesc (h)omofilofil (ομοφυλόφιλος), constând din trei elemente:
* prefixul homo- (όμο), care înseamnă acelaşi;
* partea mediană -filo- (φυλο), care înseamnă sex sau gen (sexul masculin şi sexul feminin);
* sufixul -file (φιλώ) care, în greaca veche, înseamnă a iubi.
Deci, cuvântul (h)omofilofil înseamnă cel ce iubeşte pe cel de acelaşi sex.
Incidenţa şi prevalenţa orientării spre acelaşi sex
Estimările prevalenţei homosexualităţii variază mult, şi sunt complicate de definiţia homosexualităţii care, deşi destul de clară pentru psihologi, poate varia în publicul larg. Cele mai multe estimări privind numărul de homosexuali variază între 4% şi chiar 8%, în ţările cu o tradiţie în tolerarea minorităţilor sexuale, lucru ce contribuie la creşterea procentului prin imigraţie. Majoritatea societăţilor au în general un procent de 10-15% din populaţie cu orientări homosexuale sau bisexuale, aceste cifre referindu-se mai ales la societăţile sub influenţa religiilor "abrahamice," adică creştinismul, islamismul şi iudaismul. Ţările în afara acestor influenţe pot avea o rată de bisexualitate apropiată de 100% (vorbind de sexul bărbătesc) atunci când relaţiile între bărbaţi şi băieţi fac parte din cultura locală, precum în prezent în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, şi în trecut în Asia centrală, Japonia, China, Grecia şi în toate ţăriile musulmane, fie din Europa, precum în Turcia, Albania, şi Bosnia, fie din Asia sau Africa.
Orientarea spre acelaşi sex ca un terminus la un continuum bisexual
Unii oameni care se declară în general ca fiind heterosexuali pot avea o uşoară sau ocazională atracţie spre membrii propriului lor sex. În schimb, mulţi care se identifică ca "gay" sau care sunt atraşi în special de cei de propriul lor sex, au practicat activităţi heterosexuale sau chiar au avut relaţii îndelungate de natură heterosexuală. Această practică poate fi un aspect al unei vieţi ascunse sau poate fi descrisă ca o comportare bisexuală, dar este clar că sexualitatea unei persoane nu poate fi întotdeauna descrisă fidel. Această trăsătură a sexualităţii a fost prima dată teoretizată de către Kinsey.
Gay este un termen folosit începând cu a doua jumătate a secolului XX, spre a defini comunităţile homosexuale. Termenul "gay" provine din engleză şi înseamnă "vesel" (una dintre caracteristicile paradelor gay este explozia de culori şi exuberanţă). Este folosit din ce în ce mai des, datorită faptului că îi defineşte pe homosexuali din punct de vedere non-medical, non-clinic şi le recunoaşte existenţa şi din punct de vedere cultural şi social, nu numai sexual. Astăzi, gay înseamnă tot ce este legat de comunitatea homosexuală (stil gay, filme gay, experienţe gay, cărţi gay, pictură gay etc).
Istorie
Identitatea modernă gay este în mare parte un produs al emancipării începand cu secolul XIX cât şi al mişcărilor sociale pornite în New York în anul 1969 de la incidentul răscoalei Stonewall, sau din anii 1950 în diverse ţări europene, mai ales [Olanda]. În anii 1940, comunitatea gay olandeză a fost recunoscută oficial, iar în anii 1960 aduc cu ei primele măsuri afirmative pentru diminuarea discriminării în Olanda şi pentru acceptare şi toleranţă (faimosul pachet de legi Hollandisjh Homojfilia). În anii 1980 se oficiază în Olanda primele parteneriate homosexuale, iar în 1997 această ţară devine prima din lume care să legalizeze căsătoriile homosexuale.
Aspecte sociale, religioase şi legale
Atitudinile sociale legate de relaţiile afectuoase şi sexuale între parteneri de acelaşi sex au variat de-a lungul secolelor şi au mers mână în mână cu atitudinile dictate de religie. Ele au variat de la obligaţia legală în unele state din Grecia antică de a forma legături pederastice la integrarea prin instituţii sociale întâlnită în Japonia şi la triburile din America de Nord; de la trecerea sub tăcere (toleranţa) din ţările musulmane la percepţia relaţiilor ca o slăbiciune, precum în Italia în timpul Renaşterii, şi până la pedeapsa cu închisoare sau chiar cu moartea, din ţările din Europa de nord începând de la sfârşitul Evului Mediu până în secolul XX.
Atitudinea de astăzi a religiilor spre homosexualitate variază. Doctrinele religiilor abrahamice sunt interpretate de grupurile mai conservatoare ca văzând toate aceste relaţii ca un păcat. În acele societăţi guvernate de interpretări fundamentaliste ale religiilor, aceste relaţii sunt considerate precum perversiuni şi sunt ilegale. În unele jurisdicţii, precum în Arabia Saudită şi alte ţări musulmane ele sunt încă pedepsite cu moartea. În contrast, Budismul, Şintoismul şi alte religii consideră că în general sexualitatea se poate îmbina cu aspiraţiile spirituale şi ordinea socială, dar nu fac distincţie între obiectele dorinţei.
Începând cu secolul XIX, majoritatea ţărilor care adoptaseră Codul Napoleonic nu aveau interdicţii specifice contra actelor homosexuale, în timp ce ţările folosind legi bazate pe modelul englez aveau legi împotriva sodomiei, inclusiv pedeapsa cu moartea, aplicată până la sfârşitul secolului XIX.
Începând cu secolul XX, mişcări de eliberare sexuală, inspirate de mişcările pentru dobândirea drepturilor civile, împreună cu publicarea de studii ştiinţifice în acest domeniu, au dus la schimbări în atitudinile sociale şi în statutul legal al acestui tip de relaţii. În momentul de faţă, legalizarea relaţiilor între adulţi şi obţinerea uniunilor legale indiferent de sex este unul din scopurile principale ale organizaţiilor care promovează drepturile minorităţilor sexuale. În ultimii ani mai multe ţări au abrogat legile contra sodomiei sau care interziceau serviciul militar homosexualilor, votând chiar legi în favoarea uniunilor legale.
În Bulgaria relaţiile sexuale între oameni de acelaşi sex au fost legalizate în 1951, în Ungaria şi Cehoslovacia în 1961. În Anglia şi Wales relaţiile homosexuale au fost legalizate în 1967, pentru bărbaţi peste 21 de ani. Scoţia a urmat in 1980, şi Irlanda de Nord în 1982. Vârsta legală a fost scăzută în 1994 de la 21 la 18, şi din nou în 2000 la 16 în Marea Britanie. Această ultimă schimbare a fost făcută cu scopul de a i se da acelaşi tratament ca şi vârstei legale pentru acte sexuale între persoane de sex opus. Cu toate acestea, de abia în 2003 au fost legile contra tuturor activităţilor sexuale între persoane de acelaşi sex abrogate. De asemenea, şi în Statele Unite, nu mai devreme decât în 2003 Curtea Supremă a abrogat toate legile contra „sodomiei”. În China nu există nici o lege impotriva relaţiilor homosexuale, dar participanţii sunt deseori condamnaţi ca "derbedei", fapt ce poate duce la puşcărie şi la "re-educare." În Japonia nu există legi împotriva acestor relaţii.