Istoria prajiturilor

Arta culinara romaneasca, in ceea ce priveste dulciurile nu are o traditie indelungata. Intr-o tara in care clima a facut ca sute de ani sa se cultive meiul, graul si orzul si in care relieful a permis dezvoltarea pastoritului era firesc ca alimentatia de baza a populatiei autohtone sa fie, invariabil, alcatuita din fierturi si turte coapte pe piatra incinsa sau uscate la soare, insotite de lapte si, la nevoie, indulcita cu miere. Dupa cucerirea Daciei de catre romani, multi istorici considera ca obiceiurile alimentare ale dacilor le-au invins pe cele ale cuceritorilor. Cu siguranta insa ca in Dacia au patruns odata cu romanii si unele feluri de mancare, cum ar fi placinta cu diverse umpluturi, coapta probabil in test. - Indiferent de influente, documentele dovedesc insa ca meiul a fost cereala preferata a romanului pana in urma cu 200 de ani, cand a fost inlocuit de porumb, care a castigat treptat, teren, devenind din secolul al XVII-lea hrana de baza a romanului.
- Asa s-a nascut probabil si combinatia, destul de reusita de altfel, dintre mamaliguta si chiselita de prune sau de visine.
- Pentru ca zaharul apare tarziu in istoria civilizatiei umane, locuitorii teritoriilor romanesti foloseau ca si grecii si romanii, mierea si nectarul florilor ca indulcitor.
- Cam din secolul al XVI-lea zaharul devine indispensabil si patrunderea influentei orientale la noi (araba, turca, armeneasca, bizantina, turca) a schimbat obiceiurile alimentare ale populatiei autohtone si a venit si vremea dulciurilor parfumate si indulcite cu zahar, ca baclavaua si sarailia.
- Cofetarii romani au aparut in jurul anului 1700, ca urmasi ai genovezilor de la Caffa, care stiau sa pregateasca: "confetii", "confetiones",etc
- In 1774 exista in Bucuresti un cofetar vestit Gheorghe Cofetarul, iar prin 1823 exista cofetareasa Paraschiva. Traind si adaptandu-se Orientului turcesc, cele mai multe dulciuri pe care acestia le vor face vor fi "baclavale, prajituri zaharica albe, rosii, galbene" si sarailiile zacute in "ghiulsui" (apa de trandafiri) (N.Iorga-Istoria industriilor la romani).
- Pentru mestesugul lor cofetarii, "catastiful potensorilor din 1832, in numar de cincisprezece", aduceau de peste hotare "coji de lamaie, portocale, de naramze", "chitre pentru dulceata" si zahar "maruntu praf" (C. C. Giurescu).

Sursa: www.ardei-iute.ro

SURSA 03 culinar.ro

Reteta prajiturii "Battenberg"dateaza din anul 1884, cand s-a servit pentru prima data la nunta nepoatei reginei Victoria ,printesa Victoria de Hessee-Darmstadt cu printul Louis de Battenberg.
Prajitura"Battenberg", galbena si roz, acoperita de martipan, a fost special creata pentru nunta nepoatei reginei Victoria, dar, pe urma, a devenit prajitura favorita a britanicilor, mai ales acompaniata de o ceasca de ceai.
Printii Battenberg, dupa cel de-al doilea razboi mondial, si-au luat cetatenia engleza si si-au schimbat numele in Mountbatten (Battenberg era nume german). Actualul sot al reginei Elisabeta a II-a, printul Filip, isi are originea in familia Mountbatten.
Originalitatea acestui desert britanic consta in aspectul ei. Atunci cand este taiat, dispunerea celor doua culori seamana cu modelul unei table de sah. Cele doua sectiuni colorate se obtin prin colorarea aluatului jumatate in galben si jumatate in roz si se lipesc apoi cu gem, glazura sau crema, pentru a forma o singura prajitura.pentru a pastra traditia, se acopera in final cu martipan. Cele doua culori pot diferi insa, iar in locul martipanului se foloseste, deseori, o pasta de migdale. Oricum, unii critici sustin ca acest model bicolor a fost creat pentru a imita efectul marmorat al multor prajituri germane.