ISTORIA SI EVOLUTIA FOTOGRAFIEI

Termenul de fotografie vine din grecescul “photos" – lumina si “graphein" – a desena.
Tehnica fotografica cuprinde modalitati variate de producere a unor imagini permanente pe suprafete sensibile prin actiunea fotochimica a luminii sau a unei alte forme de radiatie sau prin tehnici mult mai recente de captare a imaginilor prin mijloace electronice.
In societatea de azi fotografia joaca un rol foarte important ca mediu informational, ca o unealta in slujba stiintei si industriei, ca o forma de arta sau ca un hobby foarte raspandit. Este esentiala in afaceri si industrie, fiind folosita in publicitate, documentare, fotojurnalism si in multe alte domenii.
Cercetarile stiintifice, de la cercetarile in spatiu la cele subatomice se bazeaza pe fotografie. Istoria dezvoltarii fotografiei arata ca in secolul 19 fotografia era domeniul catorva profesionisti deoarece necesita aparate mari si placi fotografice de sticla, dar in primele decenii ale secolului 20, odata cu introducerea rolfilmului si a aparatului portabil, a captat atentia publicului larg.
In ziua de azi industria ofera fotografilor amatori si profesionisti o mare varietate de aparate si accesorii.
Lumina este esentiala in fotografie. Aproape toate formele de fotografie se bazeaza pe proprietatile unor cristale de argint, compusi chimici ai argintului si a unor halogeni (bromina, clorina sau iodina), sensibile la lumina. Aceste cristale se gasesc sub forma de emulsie (o pelicula fina gelatinoasa) care se afla in filmul fotografic.
Fotografia se bazeaza asadar pe principii fizice si chimice. Sensibilitatea la lumina a compusilor argintului este principalul principiu chimic utilizat. Principiile fizice care guverneaza sunt cele ale opticii si ale fizicii luminii. Termenul generic de lumina se refera la portiunea vizibila din spectrul radiatiilor electromagnetice, care includ unde radio, raze gamma, raze X, infra-rosii si ultra-violete. Pentru ochi unda cea mai lunga este rosu, iar cea mai scurta albastru.
Dar oare cum a aparut fotografia pentru ca mai apoi sa evolueze in ceea ce este in ziua de azi? Care este istoria de inceput a stiintei fotografice?
Dezvoltarea proceselor fotografice a inceput cu recunoasterea faptului ca anumite substante chimice isi schimba nuanta sau culoarea datorita expunerii la lumina. Dupa anii 1820 a inceput cercetarea pentru a reusi fixarea permanenta a imaginii obtinuta prin expunerea la lumina. Din acei ani si pana in ziua de azi oamenii de stiinta au rafinat si imbunatatit procedeele chimice si optice ale proceselor fotografice.
Primele incercari
Cea mai veche fotografie care s-a pastrat este datata din 1826 sau 1827 si este imaginea unei curti interioare vazuta de la fereastra sa de catre francezul Joseph Nicéphore Niepce. Poza a necesitat o expunere de 8 ore. Rezultatul obtinut a fost un pas enorm pentru cercetarea in domeniul fotografiei.
Incercari notabile de a captura imaginile sunt si cele ale britanicilor Thomas Wedgwood si Sir Humphry Davy la sfarsitul secolului 18. Din pacate, ei nu au reusit sa fixeze cu succes imaginile pe care le-au creat. Imaginea lui Niepce, desi bine fixata pe hartie, nu avea calitatea necesara care ar fi asigurat adoptarea acestei noi tehnici. A trebuit ca un alt om de stiinta, Louis Jacques Mandé Daguerre, care a devenit asociatul lui Niepce si a continuat sa lucreze indépendant dupa moartea acestuia, sa aduca aceste prime tentative la un nivel care sa asigure succesul la public. Daguerre a creat imagini simple direct pe support de metal.A facut experimentele in anii 1830, iar in 1839 a facut anuntul istoric al descoperirii procesului ce avea sa poarte numele sau. Acesta implica expunerea unei placi de cupru argintata, developarea imaginii in vapori de mercur si fixarea acesteia in solutie de sare. Imaginile rezultate erau foarte fragile la atingere si trebuiau sa fie protejate de o sticla, dar erau capabile sa pastreze si cel mai mic detaliu.
In aceeasi perioada, a anilor 1830, fizicianul britanic William Henry Fox Talbot facea propriile sale experiente. Primele succese le-a avut in 1835 si includeau imprimarea imaginii frunzelor unei plante facute cu aparatul sau de fotografiat in miniatura (supranumit si aparatul “ cursa de soareci "). Acestea erau imagini negative imprimate pe hartie, preparate cu solutii de saruri de argint, sensibile la lumina, fixate intai in saruri obisnuite si, mai apoi, la sugestia lui Sir John Herschel (renumitul astronom englez), in trisulfat de sodiu, cunoscut si ca “ hypo ".
Urmatorul pas important in cercetarea lui Talbot a fost descoperirea unei imagini “latente", produsul invisibil al unei expuneri scurte, care putea fi developat chimic.
Roll-Filmul
Urmatorul mare pas in dezvolatrea fotografiei a fost aparitia la sfarsitul anilor 1880 a roll-filmului. Meritul pentru aceasta descoperire ii revine americanului George Eastman. In 1884 Eastman a introdus roll-filmul, care permitea expuneri multiple, mult mai practic ca negativul pe sticla. Dezvoltarea tehnicii fotografice a continuat asadar prin cercetarile lui Eastman. Acest american, angajat timp de 14 ani al unei banci, a fost pasionat de fotografie, si a infiintat in iunie 1881 o companie care fabrica si distribuia in toata America placi fotografice pe baza de colodiu umed. Dar eastman avea o idee inovatoare, aceea de a schimba placile de sticla, fragile si incomode. La inceput a incercat cu o hartie tratata cu niste substante speciale. Mai apoi, cu ajutorul unui tanar chimist a scos primul suport pentru fotografie transparent, suplu, si aconstruit o noua masina adaptata la acesta. Suntem in anul 1888, an in care Eastman a ales numele de KODAK pentru inventia sa, ales astfel pentru ca se poate pronunta la fel in aproape toate limbile cunoscute. A fabricat un aparat usor de fotografiat si un film care permitea 100 de expuneri. Aceste poze erau facute de un amator, care apoi expedia aparatul la Rochester si primea inapoi pozele imprimate, ca si apartul sau incarcat cu un nou film, totul pentru un 10 dolari. Tot atunci Eastman a lansat sloganul publicitar al firmei sale, care a facut inconjurul lumii si nu a fost uitat nici la 100 de ani :"You press the button, we do the rest!". Succesul a fost imens. Era de ajuns sa apesi un singur buton, pentru ca sa devii magician. Fotografia nu mai era apnajul specialistilor, devenise accesibila oamenilor de rand.
La mai mult de 100 de ani de la acele evenimente, procedeul nu s-a schimbat, dar perfectionarile aduse au fost multiple. Sensibilitatea la culori a fost mult imbunatatita, placa devenind sensibila si razele ultraviolete, la infrarosii si la razele X. Lumina artificiala a permis fotografierea in timpul noptii si in camerele intunecoase, dar si marirea imaginilor.
Fotografia in culori
Dorinta publicului de a se bucura de fotografii in culori este evidentiata de frecventa cu care coloratul de mina era folosit la primele fotografii. In special aceasta metoda era folosita in cazul daguerreotipului. Daguerrotipistul londonez William Edward Kilburn a inregistrat cel mai mare succes in colorarea pozelor sale, dandu-le o tenta naturala.
In 1855 fizicianul englez James Clerk Maxwell a definit baza teoretica a fotografiei in culori. El a inteles principiul celor trei culori primare care sunt baza pentru toate culorile.
La inceputul sec 20 au avut loc multe experimente, pentru ca in 1904 fratii Auguste and Louis Lumicre au anuntat dezvoltarea unei tehnici. In 1907 si-au patentat descoperirea sub Autochrome plates.
Aceasta va ramane cel mai popular proces, suportand competitia a multor alti producatori pana in anul 1935, cand a aparut Kodachrome, care utiliza roll-filmul.
Fotografia digitala
Ultima etapa in dezvoltarea recenta a stiintei fotografice o realizeaza fotografia digitala. Camerele cu roll-film sunt aproape date uitarii de marea majoritate a consumatorilor, cu exceptia profesionistilor traditionalisti. Camerele digitale inregistreaza in memoria lor digitala fotografia, putand apoi sa fie transferata pe alte suporturi magnetice (calculator) sau pe hartie (la fel cum se intampla cu imaginile impregnate pe roll-film). Avantajele sunt nenumarate printre care poate cel mai important este spatiul incomparabil mai mare de pastrare a pozelor (nu mai depindem de cele 36 de pozitii ale unui roll-film).

SURSA 02

Fotografia (în l. greacă "a desena cu lumină"; cuvântul provine din photos = lumină şi graphê = a reprezenta grafic) este tehnica înregistrării unei imagini.
Istoric
Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
* Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
* Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
* A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.
De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenţiei a devenit statul francez.
Graţie daghereotipiei se obţine o matriţă a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă, după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenţie făcând să apară şi o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul.
George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.
Evoluţie
În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:
* reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii;
* mărirea stabilităţii imprimării;
* simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
- aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
- substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.
Fotografia color
Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.
În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.
În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.

SURSA 03

Prima fotografie permanenta a fost realizata in anul 1826 de un inventator francez – Joseph Nicephore Niepce – care a pornit de la o descoperire din anul 1724, apartinand lui Johann Heinrich Schultz: aceea conform careia clorura de argint se innegreste prin expunerea la lumina. Niepce si Louis Daguerre au rafinat acest proces. Daguerre a descoperit ca daca expune argintul la vapori de iod inainte de expunera la lumina, si apoi la vapori de mercur dupa ce fotografia a fost captata poate obtine o imagine latenta, iar scufundarea acesteia intr-o solutie de hiposulfit de sodiu o fixeaza. Aceste descoperiri au dus la aparitia faimosului dagherotip.
Dagherotipul avea insa neajunsurile sale, printre care extrema fragilitate a imaginii obtinute, si rigiditatea procesului in sine care nu permitea producerea unei copii. Prin urmare, inventatorii erau in cautarea unui sistem mai practic. Mai multe proceduri au fost introduse si folosite pe termen scurt in intervalul dintre prima imagine obtinuta de Niepce si introducerea procesului colodiu in 1848. Acesta consta in folosirea unor placi metalice tratate cu substanta fotosensibila, cu tipar realizat pe hartie de albumen, si a ramas metoda de baza in procesul de fotografiere pana in anul 1871 cand a fost introdus procesul pe baza de gelatina. Acesta din urma a ramas principala modalitate de obtinere a fotografiilor alb-negru pana in epoca contemporana, schimbandu-se progresiv doar filmul folosit – la inceput sticla si apoi o varietate de filme flexibile.
Fotografiile color sunt aproape la fel de vechi ca si cele alb-negru, primele exprimente fiind realizate de catre John Herschel (prin folosirea tehnicii Anthotype) in anul 1842, si metoda Lippmann din 1891. Fotografiile color au devenit insa populare in anul 1903 odata cu introducerea sistemului color Autochrome Lumiere, care ulterior a fost inlocuit de Kodachrome, Ilfochrome, si alte procese similare. Timp de mai multi ani, aceste procese au fost folosite exclusiv pentru obtinerea claritatii (la foto-proiectoare si alte asemenea mecanisme). Fotografiile color au castigat teren odata cu aparitia negativului Chromogenic, cel mai utilizat sistem in procesul C-41. Nevoile crescande ale industriei cinematografice au dus la introducerea unor sisteme special create in acest scop, cea mai cunoscuta si totodata rar intalnita azi fiind Technicolor.

Repere: fotografie , Eastman , Kodak , inventie , poze imprimate , stiinta fotografica , fotografie digitala , roll-film , Aristotel , film , Technicolor

Istoria si evolutia fotografiei