Karl Marx

Karl Marx a fost un filozof german, economist si publicist. S-a nascut pe 5 mai 1818 in Germania, in orasul Trier. Tatal lui Karl Marx a fost avocat. Dupa ce a terminat liceul la Trier, Marx a studiat intai la universitatea din Bonn, iar apoi la cea din Berlin. La Berlin Marx s-a alaturat grupului "hegelienilor de stanga" care aveau tendinte revolutionare. Dupa absolvirea universitati, Karl Marx isi scrie teza de doctorat pe tema: "Deosebirea dintre filosofia naturi la Democrit si filosofia naturii la Epicur". In aceasta lucrare Marx se situa inca pe pozitii idealiste. Dupa ce si-a sustinut in mod stralucit teza si a primit diploma de doctor la facultatea de filosofie a universitatii din Jena, Karl Marx s-a intors la Bonn, de unde, in octombrie 1842, a plecat in Colonia, unde a devenit redactor-sef al "Gazetei Renane", organ al burgheziei radicale din Renania.
Senin caracterizeaza perioada activitatii lui Karl Marx la "Gazeta Renana" ca perioada cand incepe sa se contureze trecerea lui Marx de la idealism la materialism si de la democratismul revolutionar la comunism. La inceputul anului 1943 "Gazeta Renana", care, sub conducerea lui Marx promovase o linie revolutionar democratica si care aparuse tot timpul sub o cenzura foarte severa. A fost suprimata. In iunie 1843, Marx se casatoreste cu prietena sa din copilarie, Jenny von Westphalen.
La sfarsitul lui octombrie 1843 Karl Marx s-a mutat la Paris, unde a inceput sa scoata impreuna cu Arnold Ruge " Analele franco-germane". In aceasta revista au fost publicate articolele "Contributii la critica filosofiei hegeliene a dreptului" si " Cu privire la problema evreiasca", in care Marx trece definitiv de la idealism la materialism si de la democratismul revolutionar la comunism.
In septembrie 1844 a avut loc la Paris intalnirea dintre Marx si Engels, care a marcat inceputul luptei pe care au dus-o impreuna pentru cauza clasei muncitoare. Despre prietenia lor cu V.I. Lenin scria - "Proletariatul european poate afirma ca stiinta lui a fost creata de doi savanti si luptatori, ale caror legaturi pot fi asezate alaturi de cele mai miscatoare legende ale anticilor despre prietenie dintre oameni".
In 1845 Marx si Engels au scris cartea "Sfanta familie" care era indreptata impotriva conducatorilor tinerilor hegelieni - Bruno Baner & CO. si a jucat un important rol in aparitia marxismului. In cartea " Ideologia germana" Marx si Engels au expus noua lor teorie, deja inchegata, a comunismului stiintific.
La Paris, Marx se ocupa cu studierea economiei politice si a istoriei revolutiei franceze. In 1845, la cererea staruitoare a guvernului Prusiei, el este expulzat din Paris ca revolutionar periculos.
Se muta la Bruxelles.
Aici publica in 1847 opera sa "Mizeria filozofiei" indreptata impotriva carti anarhistului si socialistului mic burghez Preudhom "Filosofia Mizeriei". Tot aici, la Bruxelles,Karl Marx adera la o asociatie secretade propaganda "Liga Comunistilor" si pentru care au elaborat programul sub denumirea de "Manifest al Partidului Comunist" in februarie 1848 cu deviza " Proletari din toate tarile, uniti-va!" fata de care V.I. Lenin scria "Aceasta carte (cu Manifestul) valoreaza cat volume intregi; in spiritul ei traiestesi se misca pana in ziua de azi intregul proletariat organizat si luptator al lumi civilizate."

Sursa: www.referat.ro

SURSA 03 wattpad.com

Karl Marx (* 5 mai 1818, Trier/Germania - † 14 martie 1883, Londra/Marea Britanie) a fost un filozof german, economist şi publicist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului ştiinţific, teoretician şi lider al mişcării muncitoreşti. Cu toate criticile ce i se pot aduce, nu se poate ignora influenţa deosebit de importantă pe care a avut-o asupra istoriei politice din secolul al XX-lea. Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris şi a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist. Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist: "Istoria tuturor societăţilor cunoscute este istoria luptei de clasă". Marx a argumentat că sistemul capitalist, la fel ca şi sistemele socioeconomice precedente, produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere. Aşa cum capitalismul a înlocuit feudalismul, capitalismul va fi înlocuit de comunism, o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziţie în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului. Pe de altă parte, Marx argumentează că schimbările socioeconomice se produc prin intermediul activităţii revoluţionare organizate. În acest model capitalismul va lua sfârşit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaţionale. Ideiile lui Marx au început să exercite o influenţă majoră asupra mişcării muncitoreşti la scurt timp după moartea sa. Această influenţă a crescut impetuos odată cu victoria Revoluţiei din Octombrie din Rusia, revoluţie datorată bolsevicilor marxişti.
Influenţe asupra gândirii lui Marx
Marx a fost puternic influenţat de:
Metoda dialectică şi orientarea istorică a lui Friederich Hegel;
Economia politică clasică a lui Adam Smith şi David Ricardo;
Gândirea socialiştilor fancezi, în particular Jean-Jacques Rousseau, Henri de Saint-Simon şi Charles Fourier;
Filozofia materialistă timpurie germană, în particular Ludwig Feuerbach;
Solidaritatea cu clasa muncitoare a lui Friedrich Engels.
Marx s-a inspirat din dialectica lui Hegel, deşi i-a criticat vehement concepţia asupra filozofiei istoriei, descoperă materialismul şi critica religiei în lucrările lui Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon şi se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialişti.
Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat Materialismul istoric ca teorie ştiinţifică a analizei istorice a societăţii (Teze asupra lui Feuerbach, 1845; Ideologia germană, 1846; Mizeria filozofiei, 1847). Marx ia contact cu mişcarea muncitorească şi redactează împreună cu Friedrich Engels Manifestul partidului comunist (1848), care are ca motto celebrul apel: "Proletari din toată lumea, uniţi-vă !" Expulzat din Germania, apoi şi din Franţa, se refugiază la Londra în Marea Britanie unde îşi petrece timpul în special în sălile de lectură ale bibliotecii de la British Museum. Acolo înmagazinează cunoştinţe teoretice cu care îşi dezvoltă mai departe sistemul, având totuşi puţin contact cu clasa muncitoare, al cărei mentor avea să devină. Aici scrie Luptele de clasă în Franţa (1850), Bazele critice ale economiei politice (1858) şi începe redactarea lucrării sale fundamentale, Capitalul.
În 1864, Marx este principalul diriguitor al Primei Internaţionale Socialiste, căreia îi dă ca obiectiv abolirea capitalismului. Pentru Marx, istoria omenirii se bazează pe lupta de clasă: pentru a se elibera, proletariatul, victimă a exploatării capitaliste, trebuie să se organizeze la nivel internaţional, să cucerească puterea politică şi, în această fază de dictatură a proletariatului, să realizeze desfiinţarea claselor sociale, ceea ce, într-o fază superioară, va duce de la sine la dispariţia statului şi la întemeierea societăţii comuniste.
Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepţiilor politice, filozofice şi sociale ale lui Karl Marx, Friedrich Engels şi ale continuatorilor lor. Marxismul se bazează pe materialism şi pe socialism, el este în acelaşi timp teorie şi program al mişcărilor muncitoreşti organizate. Pentru marxişti, materialismul reprezintă baza teoretică, opusă idealismului, considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei. În doctrina marxistă, materialismul are două aspecte: unul dialectic, care exprimă legile generale ale lumii exterioare şi ale gândirii umane, un altul istoric, care afirmă că numai realitatea socială determină conştiinţa oamenilor. Dezvoltarea istorică a societăţii ar fi condiţionată de contradicţiile diverselor "moduri de producţie" (primitiv, sclavagist, feudal, capitalist) şi de "relaţiile de producţie", adică de raporturile dintre oameni în procesul de producţie. Aceste contradicţii se exprimă prin lupta de clasă, care este astfel motorul istoriei.
Marx a elaborat şi o teorie a valorii: valoarea este expresia cantităţii de muncă conţinută de un produs. "Plus-valoarea" reprezintă diferenţa dintre valoarea creată de muncitor în timpul muncii prestate şi salariul primit, şi reflectă astfel gradul exploatării capitaliste.
Moştenirea marxismului
Pe baza marxismului s-au dezvoltat mişcările muncitoreşti, unele cu caracter reformator de tipul social-democraţiei, altele cu caracter revoluţionar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deşi cu veleităţi ştiinţifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăţilor socialiste din Uniunea Sovietică şi ţările din răsăritul Europei (aşa zisul "Socialism real"), marxismul s-a dovedit a fi el însuşi o utopie falimentară, care a avut urmări catastrofale pentru economia statelor respective şi în conştiinţa oamenilor.
Karl Marx propune 3 criterii determinante pentru definirea unei clase sociale: 1. locul în cadrul raporturilor de producţie (rol în producţia, circulaţia şi distribuirea bogăţiilor) 2. participarea la antagonismele sociale (care se manifestă în lupta pentru puterea politică) 3. conştiinţa de clasă în "Manifestul…" el recunoaşte în primul rând rolul revoluţionar al burgheziei care a “scufundat fiorii sacri ai extazului religios, entuziasmul cavaleresc al mentalităţii mic-burgheze n apele îngheţate ale calculului egoist”
DESPRE PROBLEMA ROMANEASCA:
Sa vedem mai jos, ce scria Karl Marx, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluţionare” si a fost vădit preocupat şi entuziasmat de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei, in secolul al XIX-lea.
„Ruşii în Moldova şi Ţara Românească” - manuscrisul B 63 al lui Karl Marx
„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.
Aşa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb şi recunoaşte el însuşi că cei din Moldo – Valahia (n.n. a se înţelege basarabenii de azi din R. Moldova şi românii de peste Prut, din România) se numesc ei înşişi români. Simplu. Aceste însemnări ar trebui să fie pe înţelesul tuturor, mai ales al celor mai aprigi susţinători ai lui Karl Marx de la noi. Să nu fi citit oare comuniştii moldoveni de astăzi aceste lucruri, sau le-or fi trecut intenţionat cu vederea? Oricum, o pot face aici şi acum.
Continuăm. Din manuscrisul B 63 nu lipseşte nici evenimentul de la 1812. Iată ce însemna Karl Marx despre tratatul de la Bucureşti din 1812: Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…” După care, acelaşi Karl Marx nu uită să menţioneze ceva mai jos că aceste provincii „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”… După 1837, în manuscrisul lui Marx, intervine o nouă şi interesantă notiţă, care nu trebuie trecută cu vederea: „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.
Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ţinea în Basarabia o armată de 30.000 de oameni, iar la 1 august a aceluiaşi an, când o puternică armată rusă a trecut Prutul, în marşul ei spre Bucureşti, turcii au trimis o armată în frunte cu Suleiman Paşa, iar locuitorii Ţării Româneşti, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecţie la intrarea trupelor turceşti… Oare de ce?
Despre români în manuscrisul B 91 al lui Karl Marx
„Ţăranul român nutreşte pentru ‘muscal’ (moscovit) numai ură”.
Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicaţia? Iat-o în citatul care vine în continuare şi pe care îl reproduc întocmai: La 7 mai 1828, 150.000 ruşi se revarsă în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupaţiei turceşti, Rusia se înduioşa faţă de nenorocirile ţării; acum ruşii se dedau la groaznice excese. Niciodată – spune Saint Marc Girardin însuşi (în ale sale Souvenirs des voyages) – n-a avut loc o mai înspăimântătoare distrugere de vieţi. Un jaf enorm, hoţii de ale ofiţerilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupaţia rusă avea să se prelungească (avea să dureze 10 ani), până ce turcii vor fi plătit 125 mil. despăgubiri de război. (Ţarul Nicolae voia chiar să cumpere Principatele, preţuite la 36 mil.fr).
Este impresionant că aceste lucruri sunt afişate chiar de către cel care a scris şi a publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist şi a cărui sfaturi au fost păstrate cu sfinţenie de către comuniştii de mai târziu.