Anunturi Gratuite

Masacrul de la Odessa

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Masacrul de la Odessa

Supliciul celor 120.000 de evrei din Odessa a rivalizat cu cel din lagarul de pe Bug. În ciuda propagandei romanesti, evreii - in numar de 90.000 pana la 120.000 cand Odessa a fost capturata - nu erau favoritii regimului sovietic. În timpul asediului antisemitismul a sporit, mai ales in mediile clasei muncitoare, atingand apogeul in ajunul evacuarii Odessei. La mijlocul lunii septembrie, dupa ce avioane germane lansasera fluturasi cu propaganda antisemita deasupra orasului, tineri huligani au organizat in unele districte mitinguri antievreiesti, scandand vechiul slogan tarist: “Bateti pe evrei si salvati Rusia." Divizia 10 infanterie, care a intrat in oras pe 16 octombrie 1941, a primit ordinul de a-i aduna “toti barbatii evrei intre 15-50 ani si pe evreii care au fugit din Basarabia la Odessa" S-au comis cateva omoruri langa port, fiind vorba de victime care nu reusisera sa se imbarce in ultimele vapoare ce parasisera Odessa. Pe 17 octombrie, autoritatile militare romane au ordonat efectuarea unui recensamant, fiind fixate mai multe centre de inregistrare si verificare in oras. La 18 octombrie, soldatii romani au inceput sa ia ostatici, in special evrei. Unii dintre acestia au fot tarati afara din case, in timp ce altii au fost retinuti la punctele de control. Închisoarea municipala s-a transformat intr-un mare lagar pentru evrei. Din 18 octombrie 1941 pana la mijlocul lui martie 1942, militarii romani din Odessa, ajutati de jandarmi si politie, au ucis cel putin 25.000 de evrei si au deportat peste 35.000. În seara de 22 octombrie, sectorul central si partea dreapta a locatiei Comandamentului trupelor romane in Odessa a explodat, omorand saisprezece ofiteri romani (inclusiv pe comandantul militar al orasului, generalul Ion Glogojanu), patru ofiteri germani de marina, patruzeci si sase de membri ai fortelor armate romane si mai multi civili. Comandamentul Diviziei 10 fusese anterior cartierul general al NKVD (politia secreta sovietica). Existasera avertismente, inca din luna septembrie, conform carora "unitatile comuniste in retragere au minat anumite cladiri si locuri, au instalat mecanisme de sabotaj in anumite obiecte, si chiar in jucarii" De indata ce a aflat de dezastru, Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, seful Marelui Stat Major si comandant al Armatei a 4-a "sa ia masuri drastice de pedepsire". În acea noapte, Iacobici a telegrafiat la Cabinetul militar al lui Antonescu ca incepuse actiunea ordonata: "Ca represalii si pentru a da un exemplu populatiei s-au luat masuri a spanzura in pietele publice un numar de evrei si comunisti suspecti" În acea noapte, Iacobici l-a trimis la Odessa pe generalul Nicolae Macici, comandant al corpului doi de armata din cadrul Armatei a 4-a. Loctiitorul generalului Tataranu, colonelul Stanculescu, i-a trimis lui Trestioreanu Ordinul Secret nr.302826 al lui Antonescu, cerand "suprimarea celor aproximativ 18.000 evrei in piete" din ghetouri si in fiecare sector de regiment – suprimarea a cel putin 100 de evrei prin spanzuratoare. La amiaza, Stanculescu i-a telegrafiat din nou lui Tataranu, raportandu-i despre masurile punitive: Represiunea s-a executat in interiorul orasului prin impuscare si spanzurare si afisarea unor placarde pentru prevenirea tuturor celor ce se vor deda la acte teroriste... iar executarea evreilor din ghetouri este in curs pentru efectivul raportat.... Evreii au fost incolonati si condusi in acele locuri de catre armata, jandarmerie si politie (care venise din Romania). Cele mai multe executii au fost comise in vecinatatea Dalnic-ului sau in drumul spre Dalnic; zeci de mii de evrei fusesera adusi acolo in acest scop. Cu toate ca germanii se oferisera sa trimita la fata locului un batalion SS ca sa ajute la "dezactivarea minelor" si curatarea Odessei "de evrei si bolsevici", autoritatile romane au decis sa actioneze singure. Cei executati, inclusiv ostatici si localnici care nu ascultasera ordinele, nu beneficiasera de nici o judecata si au fost spanzurati de balcoanele de pe strazile principale. Dupa explozie, lungi siruri de evrei au fost spanzurati pe stalpii de electricitate ale troleibuzelor. Circa 10.000 evrei deja arestati au fost bagati in puscarie si nu executati imediat. Generalul Iacobici s-a grabit sa trimita Cabinetului Militar un raport asupra situatiei, care detalia actiunile represive efectuate: "actiunea de represiune s-a executat in interiorul orasului, prin impuscare si spanzurare, si afisarea de placarde pentru avertizarea celor ce vor mai indrazni si incerca astfel de terorism". Pana a doua zi dimineata, sute de cadavre de evrei atarnau in pietele orasului si la intersectii. Carnagiul nu s-a oprit aici. Cel putin 25.000 evrei au fost manati de jandarmi pe camp. Unul dintre supravietuitorii acestui episod, pe atunci o fetita de saisprezece ani, a povestit ca acel convoi din care ea facea parte era atat de intins, incat nu-i putea zari "inceputul si capatul." Timp de doua saptamani, deportatii au fost obligati sa marsaluiasca spre lagarul de la Bogdanovca. Odata ajunsi acolo, aproape toti au fost lichidati. Circa 22.000 de evrei de toate varstele au fost inghesuiti in noua magazii (baraci), operatie care a continuat si dupa caderea noptii, pe 23 octombrie. Masacrul a avut loc dupa cum urmeaza: Una dupa alta magaziile au fost ciuruite cu foc de mitraliera si pusca, udate cu gazolina si incendiate, cu exceptia ultimei care a fost aruncata in aer. Haosul si imaginile oribile care au urmat nu pot fi descrise: oameni raniti arzand de vii, femei cu parul in flacari iesind afara prin acoperis sau prin gaurile din baracile aprinse, in incercarea nebuneasca de a se salva. Dar magaziile erau inconjurate pe toate laturile de soldati, cu armele atintite. Primisera ordinul sa nu lase sa scape nici un civil. Oroarea era atat de mare incat a socat profund pe toata lumea, soldati si ofiteri. Camioane transportand gazolina si kerosen erau parcate in afara magaziilor. Aceste cladiri au fost rapid incendiate, una dupa alta, deoarece soldatii trebuiau protejati. Dupa aceea, trupele s-au retras la circa 50 de metri si au inconjurat perimetrul spre a preveni evadarile. Un ofiter roman a descris ceea ce vazuse: "Cand focul a izbucnit, unii dintre cei aflati in magazie, usor raniti sau inca nevatamati, au incercat sa scape sarind pe fereastra sau iesind prin acoperis. Soldatii primisera ordinul sa impuste imediat pe oricine s-ar incumeta sa faca asta. În incercarea de a scapa de agonia focului, unii s-au aratat la geamuri si le-au cerut, prin semne, soldatilor sa-i impuste, aratand catre capete si inimi. Dar cand au vazut armele indreptate catre ei, au disparut de la geamuri pentru un moment, reaparand insa dupa cateva secunde si facandu-le iar semne soldatilor. Apoi s-au intors cu spatele la fereastra spre a nu vedea soldatii tragand in ei. Operatia a continuat de-a lungul noptii, iar chipurile vizibile in lumina flacarilor erau si mai inspaimantatoare. În acest timp, cei care apareau la geamuri erau goi, deoarece isi smulsesera hainele arzande. Cateva femei si-au aruncat copiii pe fereastra." Una dintre magazii a fost aleasa spre a indeplini dorinta expresa a lui Antonescu de a arunca in aer o cladire intesata cu evrei. Explozia s-a produs pe 25 octombrie 1941, la ora 5.45 p.m., exact momentul cand cladirea Cartierul General al armatei romane din Odessa explodase cu cateva zile in urma. Forta deflagratiei a imprastiat bucati din corpuri in tot perimetrul din jurul magaziei. Deleanu, Niculescu-Coca, capitanul Radu Ionescu si Balaceanu i-au impuscat cu totii pe evreii care incercau sa scape si chiar au aruncat grenade de mana sovietice in magazii. Unii soldati ingroziti si chiar si ofiteri au facut tot ce puteau spre a nu impusca flacarile umane. "Cei mai multi dintre ofiterii ce erau la fata locului erau impresionati la lacrimi de ceea ce erau nevoiti sa faca si unii dintre ei abandonau pozitia, eschivandu-se sau chiar ascunzandu-se printre alti soldati aflati acolo fara misiune." Sursele germane – un ofiter din Abwehr a vizitat Odessa la finele lunii octombrie si a pregatit un raport detaliat asupra exploziei cartierului general militar roman – confirma obiectivul si natura operatiunii romanesti din Odessa. Totusi, sursele au pus accentul pe actiunea de minare a agentilor sovietici, insistand mai putin pe represaliile romanesti contra evreilor. Catre sfarsitul lui noiembrie, romanii au dus prizonierii de razboi la Dalnic pentru a sapa gropi in apropierea magaziilor, pentru a scoate cu carlige cadavrele si sa le ingroape". Dupa eliberarea Odessei, Comitetul regional al Partidului Comunist, Obkom, a raportat ca in cele noua gropi erau acolo "peste 22.000 de cadavre, printre care si cadavre de copii care au murit sufocati. Parte din cadavre aveau semne de gloante, membre sfartecate si cranii sfaramate". La 13 februarie 1942, colonelul Matei Velcescu raporta ca 31.114 evrei au fost evacuati cu trenul la Berezovca. Acesti evrei au fost impuscati de unitati de exterminare germane in cooperare cu jandarmii romani, iar corpurile lor au fost arse de germani. Per total, 35.000 evrei din 40.000 au fost deportati, dupa cum afirma dr. Tataranu in aprilie 1942. Conform lui Vidrascu, 20-20% dintre deportati au murit prin inghet inainte si in timpul deportarilor. Cifra ar fi putut fi mult mai mica daca jandarmii lacomi si alti oficiali nu le-ar fi luat evreilor tot ceea ce aveau, hainele si mai ales paltoanele (in special cele facute din piele sau tesatura fina). Jandarmii si soldatii care au adus evreii la Sortirovka se refereau la trenurile deportarii ca la un "tren -dric". Un ofiter roman care a calatorit cu acest tren pe 18 ianuarie (intr-un vagon special pentru militari) si-a insemnat aceste amintiri: "Era o iarna cumplita, cum numai in Rusia se poate intalni. Zapada calatoare se inalta in vazduh, lasand pamantul gol-golut si negru, pentru ca in clipa urmatoare sa astupe tot ce era pe jos. Dune de zapada se mutau din loc in loc iar promovarea ingrosa in flori de gheata firele de telefon, ramuri si barbile trecatorilor. Vant nebun, nouri bosumflati si grabiti scuturau cerul Odessei... Era in amurg... 1.200 de femei, copii, batrani din Odessa sunt ridicati intre baionete, de nemti, si adusi in coloana la gara... Batrani cu barbile albe de promoroaca femei batrane si tinere cu si fara copii in brate, copii de toate varstele, pe jos, pe sanii, in brate, infasurati in plapumi, in paltoane... Pe trei sanii trase de femei erau adusi cinci mosnegi, care au uitat sa moara acasa... Pentru evrei erau destinate 10 vagoane de marfa. Deci 120 de oameni de vagon. Iar pe vagoane era scris: "8 cai sau 40 oameni". Au incaput totusi cate 120. Iar cand usile "laterale" au fost trase, prin ferestrele cu zabrele ieseau nori de abur ca la etuve. În timpul imbarcarii un batran si trei femei au incetat din viata. Cadavrele au fost totusi urcate in tren... si in noaptea sura o boccea se desprinsese de pe platforma unui vagon... Legatura se prabusi brusc in sunet de piatra lovita, pe caldaramul peronului, iar din ea sarira cateva cioburi. Erau bucati de copil inghetat care cazuse din bratele mamei. Iar mama innebunita urla pe platforma si-si sfasia cu unghiile obrajii... Trenul s-a pus apoi in miscare. Spre moarte. Era trenul dric" Au mai fost si alte pogromuri (la Iasi, la Dorohoi, in timpul rebeliunii legionare in Bucuresti), dar cred ca povestirea acestor orori a fost suficienta pentru a demonstra ca folosindu-se de numele lui Dumnezeu, orice grup de oameni poate savarsi atrocitati de neimaginat. Oamenii aceia au murit pentru ca singura lor "vina" a fost aceea de a se naste cu alta religie. Sa nu uitam cuvintele celui numit de catre urmasi " Sf. Ioan Gura de Aur", cuvinte care sunt dintre cele mai anti-semite din istorie si au servit ca argumente si justificari pentru pogromurile care au urmat periodic in Europa secolelor viitoare. "Evreii isi sacrifica copiii Satanei...sunt mai rai decat bestiile salbatice. Sinagoga este o casa de prostitutie, o vizuina de ticalosi, un templu de diavoli idolatrii...un loc de intalnire al asasinilor lui Cristos, o casa rau famata, un abis al pierzaniei" "Evreii au cazut in conditia celui mai josnic animal. Orgiile si betia i-au adus la nivelul porcilor si a caprei in calduri. Ei stiu doar un singur lucru: sa-si satisfaca burtile, sa se imbete, sa ucida ..." "Evreii sunt intotdeauna degenerati pentru uciderea odioasa a lui Cristos. Pentru aceasta nu exista rascumparare, iertare ..." "Ii urasc pe Evrei pentru ca au incalcat Legea... Este datoria tuturor crestinilor sa-i urasca pe Evrei…"

Sursa: www.tlp.ro

Supliciul celor 120.000 de evrei din Odessa a rivalizat cu cel din lagarul de pe Bug. În ciuda propagandei romanesti, evreii - in numar de 90.000 pana la 120.000 cand Odessa a fost capturata - nu erau favoritii regimului sovietic. În timpul asediului antisemitismul a sporit, mai ales in mediile clasei muncitoare, atingand apogeul in ajunul evacuarii Odessei. La mijlocul lunii septembrie, dupa ce avioane germane lansasera fluturasi cu propaganda antisemita deasupra orasului, tineri huligani au organizat in unele districte mitinguri antievreiesti, scandand vechiul slogan tarist: “Bateti pe evrei si salvati Rusia." Divizia 10 infanterie, care a intrat in oras pe 16 octombrie 1941, a primit ordinul de a-i aduna “toti barbatii evrei intre 15-50 ani si pe evreii care au fugit din Basarabia la Odessa" S-au comis cateva omoruri langa port, fiind vorba de victime care nu reusisera sa se imbarce in ultimele vapoare ce parasisera Odessa. Pe 17 octombrie, autoritatile militare romane au ordonat efectuarea unui recensamant, fiind fixate mai multe centre de inregistrare si verificare in oras. La 18 octombrie, soldatii romani au inceput sa ia ostatici, in special evrei. Unii dintre acestia au fot tarati afara din case, in timp ce altii au fost retinuti la punctele de control. Închisoarea municipala s-a transformat intr-un mare lagar pentru evrei. Din 18 octombrie 1941 pana la mijlocul lui martie 1942, militarii romani din Odessa, ajutati de jandarmi si politie, au ucis cel putin 25.000 de evrei si au deportat peste 35.000. În seara de 22 octombrie, sectorul central si partea dreapta a locatiei Comandamentului trupelor romane in Odessa a explodat, omorand saisprezece ofiteri romani (inclusiv pe comandantul militar al orasului, generalul Ion Glogojanu), patru ofiteri germani de marina, patruzeci si sase de membri ai fortelor armate romane si mai multi civili. Comandamentul Diviziei 10 fusese anterior cartierul general al NKVD (politia secreta sovietica). Existasera avertismente, inca din luna septembrie, conform carora "unitatile comuniste in retragere au minat anumite cladiri si locuri, au instalat mecanisme de sabotaj in anumite obiecte, si chiar in jucarii" De indata ce a aflat de dezastru, Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, seful Marelui Stat Major si comandant al Armatei a 4-a "sa ia masuri drastice de pedepsire". În acea noapte, Iacobici a telegrafiat la Cabinetul militar al lui Antonescu ca incepuse actiunea ordonata: "Ca represalii si pentru a da un exemplu populatiei s-au luat masuri a spanzura in pietele publice un numar de evrei si comunisti suspecti" În acea noapte, Iacobici l-a trimis la Odessa pe generalul Nicolae Macici, comandant al corpului doi de armata din cadrul Armatei a 4-a. Loctiitorul generalului Tataranu, colonelul Stanculescu, i-a trimis lui Trestioreanu Ordinul Secret nr.302826 al lui Antonescu, cerand "suprimarea celor aproximativ 18.000 evrei in piete" din ghetouri si in fiecare sector de regiment – suprimarea a cel putin 100 de evrei prin spanzuratoare. La amiaza, Stanculescu i-a telegrafiat din nou lui Tataranu, raportandu-i despre masurile punitive: Represiunea s-a executat in interiorul orasului prin impuscare si spanzurare si afisarea unor placarde pentru prevenirea tuturor celor ce se vor deda la acte teroriste... iar executarea evreilor din ghetouri este in curs pentru efectivul raportat.... Evreii au fost incolonati si condusi in acele locuri de catre armata, jandarmerie si politie (care venise din Romania). Cele mai multe executii au fost comise in vecinatatea Dalnic-ului sau in drumul spre Dalnic; zeci de mii de evrei fusesera adusi acolo in acest scop. Cu toate ca germanii se oferisera sa trimita la fata locului un batalion SS ca sa ajute la "dezactivarea minelor" si curatarea Odessei "de evrei si bolsevici", autoritatile romane au decis sa actioneze singure. Cei executati, inclusiv ostatici si localnici care nu ascultasera ordinele, nu beneficiasera de nici o judecata si au fost spanzurati de balcoanele de pe strazile principale. Dupa explozie, lungi siruri de evrei au fost spanzurati pe stalpii de electricitate ale troleibuzelor. Circa 10.000 evrei deja arestati au fost bagati in puscarie si nu executati imediat. Generalul Iacobici s-a grabit sa trimita Cabinetului Militar un raport asupra situatiei, care detalia actiunile represive efectuate: "actiunea de represiune s-a executat in interiorul orasului, prin impuscare si spanzurare, si afisarea de placarde pentru avertizarea celor ce vor mai indrazni si incerca astfel de terorism". Pana a doua zi dimineata, sute de cadavre de evrei atarnau in pietele orasului si la intersectii. Carnagiul nu s-a oprit aici. Cel putin 25.000 evrei au fost manati de jandarmi pe camp. Unul dintre supravietuitorii acestui episod, pe atunci o fetita de saisprezece ani, a povestit ca acel convoi din care ea facea parte era atat de intins, incat nu-i putea zari "inceputul si capatul." Timp de doua saptamani, deportatii au fost obligati sa marsaluiasca spre lagarul de la Bogdanovca. Odata ajunsi acolo, aproape toti au fost lichidati. Circa 22.000 de evrei de toate varstele au fost inghesuiti in noua magazii (baraci), operatie care a continuat si dupa caderea noptii, pe 23 octombrie. Masacrul a avut loc dupa cum urmeaza: Una dupa alta magaziile au fost ciuruite cu foc de mitraliera si pusca, udate cu gazolina si incendiate, cu exceptia ultimei care a fost aruncata in aer. Haosul si imaginile oribile care au urmat nu pot fi descrise: oameni raniti arzand de vii, femei cu parul in flacari iesind afara prin acoperis sau prin gaurile din baracile aprinse, in incercarea nebuneasca de a se salva. Dar magaziile erau inconjurate pe toate laturile de soldati, cu armele atintite. Primisera ordinul sa nu lase sa scape nici un civil. Oroarea era atat de mare incat a socat profund pe toata lumea, soldati si ofiteri. Camioane transportand gazolina si kerosen erau parcate in afara magaziilor. Aceste cladiri au fost rapid incendiate, una dupa alta, deoarece soldatii trebuiau protejati. Dupa aceea, trupele s-au retras la circa 50 de metri si au inconjurat perimetrul spre a preveni evadarile. Un ofiter roman a descris ceea ce vazuse: "Cand focul a izbucnit, unii dintre cei aflati in magazie, usor raniti sau inca nevatamati, au incercat sa scape sarind pe fereastra sau iesind prin acoperis. Soldatii primisera ordinul sa impuste imediat pe oricine s-ar incumeta sa faca asta. În incercarea de a scapa de agonia focului, unii s-au aratat la geamuri si le-au cerut, prin semne, soldatilor sa-i impuste, aratand catre capete si inimi. Dar cand au vazut armele indreptate catre ei, au disparut de la geamuri pentru un moment, reaparand insa dupa cateva secunde si facandu-le iar semne soldatilor. Apoi s-au intors cu spatele la fereastra spre a nu vedea soldatii tragand in ei. Operatia a continuat de-a lungul noptii, iar chipurile vizibile in lumina flacarilor erau si mai inspaimantatoare. În acest timp, cei care apareau la geamuri erau goi, deoarece isi smulsesera hainele arzande. Cateva femei si-au aruncat copiii pe fereastra." Una dintre magazii a fost aleasa spre a indeplini dorinta expresa a lui Antonescu de a arunca in aer o cladire intesata cu evrei. Explozia s-a produs pe 25 octombrie 1941, la ora 5.45 p.m., exact momentul cand cladirea Cartierul General al armatei romane din Odessa explodase cu cateva zile in urma. Forta deflagratiei a imprastiat bucati din corpuri in tot perimetrul din jurul magaziei. Deleanu, Niculescu-Coca, capitanul Radu Ionescu si Balaceanu i-au impuscat cu totii pe evreii care incercau sa scape si chiar au aruncat grenade de mana sovietice in magazii. Unii soldati ingroziti si chiar si ofiteri au facut tot ce puteau spre a nu impusca flacarile umane. "Cei mai multi dintre ofiterii ce erau la fata locului erau impresionati la lacrimi de ceea ce erau nevoiti sa faca si unii dintre ei abandonau pozitia, eschivandu-se sau chiar ascunzandu-se printre alti soldati aflati acolo fara misiune." Sursele germane – un ofiter din Abwehr a vizitat Odessa la finele lunii octombrie si a pregatit un raport detaliat asupra exploziei cartierului general militar roman – confirma obiectivul si natura operatiunii romanesti din Odessa. Totusi, sursele au pus accentul pe actiunea de minare a agentilor sovietici, insistand mai putin pe represaliile romanesti contra evreilor. Catre sfarsitul lui noiembrie, romanii au dus prizonierii de razboi la Dalnic pentru a sapa gropi in apropierea magaziilor, pentru a scoate cu carlige cadavrele si sa le ingroape". Dupa eliberarea Odessei, Comitetul regional al Partidului Comunist, Obkom, a raportat ca in cele noua gropi erau acolo "peste 22.000 de cadavre, printre care si cadavre de copii care au murit sufocati. Parte din cadavre aveau semne de gloante, membre sfartecate si cranii sfaramate". La 13 februarie 1942, colonelul Matei Velcescu raporta ca 31.114 evrei au fost evacuati cu trenul la Berezovca. Acesti evrei au fost impuscati de unitati de exterminare germane in cooperare cu jandarmii romani, iar corpurile lor au fost arse de germani. Per total, 35.000 evrei din 40.000 au fost deportati, dupa cum afirma dr. Tataranu in aprilie 1942. Conform lui Vidrascu, 20-20% dintre deportati au murit prin inghet inainte si in timpul deportarilor. Cifra ar fi putut fi mult mai mica daca jandarmii lacomi si alti oficiali nu le-ar fi luat evreilor tot ceea ce aveau, hainele si mai ales paltoanele (in special cele facute din piele sau tesatura fina). Jandarmii si soldatii care au adus evreii la Sortirovka se refereau la trenurile deportarii ca la un "tren -dric". Un ofiter roman care a calatorit cu acest tren pe 18 ianuarie (intr-un vagon special pentru militari) si-a insemnat aceste amintiri: "Era o iarna cumplita, cum numai in Rusia se poate intalni. Zapada calatoare se inalta in vazduh, lasand pamantul gol-golut si negru, pentru ca in clipa urmatoare sa astupe tot ce era pe jos. Dune de zapada se mutau din loc in loc iar promovarea ingrosa in flori de gheata firele de telefon, ramuri si barbile trecatorilor. Vant nebun, nouri bosumflati si grabiti scuturau cerul Odessei... Era in amurg... 1.200 de femei, copii, batrani din Odessa sunt ridicati intre baionete, de nemti, si adusi in coloana la gara... Batrani cu barbile albe de promoroaca femei batrane si tinere cu si fara copii in brate, copii de toate varstele, pe jos, pe sanii, in brate, infasurati in plapumi, in paltoane... Pe trei sanii trase de femei erau adusi cinci mosnegi, care au uitat sa moara acasa... Pentru evrei erau destinate 10 vagoane de marfa. Deci 120 de oameni de vagon. Iar pe vagoane era scris: "8 cai sau 40 oameni". Au incaput totusi cate 120. Iar cand usile "laterale" au fost trase, prin ferestrele cu zabrele ieseau nori de abur ca la etuve. În timpul imbarcarii un batran si trei femei au incetat din viata. Cadavrele au fost totusi urcate in tren... si in noaptea sura o boccea se desprinsese de pe platforma unui vagon... Legatura se prabusi brusc in sunet de piatra lovita, pe caldaramul peronului, iar din ea sarira cateva cioburi. Erau bucati de copil inghetat care cazuse din bratele mamei. Iar mama innebunita urla pe platforma si-si sfasia cu unghiile obrajii... Trenul s-a pus apoi in miscare. Spre moarte. Era trenul dric" Au mai fost si alte pogromuri (la Iasi, la Dorohoi, in timpul rebeliunii legionare in Bucuresti), dar cred ca povestirea acestor orori a fost suficienta pentru a demonstra ca folosindu-se de numele lui Dumnezeu, orice grup de oameni poate savarsi atrocitati de neimaginat. Oamenii aceia au murit pentru ca singura lor "vina" a fost aceea de a se naste cu alta religie. Sa nu uitam cuvintele celui numit de catre urmasi " Sf. Ioan Gura de Aur", cuvinte care sunt dintre cele mai anti-semite din istorie si au servit ca argumente si justificari pentru pogromurile care au urmat periodic in Europa secolelor viitoare. "Evreii isi sacrifica copiii Satanei...sunt mai rai decat bestiile salbatice. Sinagoga este o casa de prostitutie, o vizuina de ticalosi, un templu de diavoli idolatrii...un loc de intalnire al asasinilor lui Cristos, o casa rau famata, un abis al pierzaniei" "Evreii au cazut in conditia celui mai josnic animal. Orgiile si betia i-au adus la nivelul porcilor si a caprei in calduri. Ei stiu doar un singur lucru: sa-si satisfaca burtile, sa se imbete, sa ucida ..." "Evreii sunt intotdeauna degenerati pentru uciderea odioasa a lui Cristos. Pentru aceasta nu exista rascumparare, iertare ..." "Ii urasc pe Evrei pentru ca au incalcat Legea... Este datoria tuturor crestinilor sa-i urasca pe Evrei…"

Sursa: www.tlp.ro

Publicitate

 
  Trimite opinia ta !     Total 2 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 1.00

Obtinuta din 2 voturi.

Enciclopedie
Giulgiul din Torino sau Sfantul Giulgiu ...
Giulgiul din Torino, sau Sfantul Giulgiu, este realizat dintr-o panza de in. Pe aceasta panza este imprimata imaginea corpului unui om care prezinta semne de agresiune fizica si in special de crucificare. Majoritatea oamenilor sustin ca ...
Batalia de la Austerlitz ...
A fost batalia in care Napoleon a obtinut una dintre cele mai mari victorii ale sale. Confruntarea a avut loc la aproximativ 20 km de orasul ceh Brno, Napoleon luptandu-se acolo cu armatele austriece si rusesti. El a dat dovada de ...
Revolutia franceza ...
Revolutia franceza a avut multiple cauze, de ordin politic, social, economic-financiar, intelectual.In plan politic, Franta era monarhie absolutisa, unde vointa regelui Ludovic al XVI-lea (1774-1793) era lege. Societatea continua sa fie ...
Iancu de Hunedoara ...
Iancu de Hunedoara (n. 1407 - d. 11 august 1456, Zemun) a fost o personalitate dominanta a istoriei romanesti din veacul al XV-lea. A fost voievod al Transilvaniei in 1441, guvernator al regatului Ungariei intre 1446-1453, apoi capitan ...
Drapelul Romaniei ...
Joi, 26 iunie, Ministerul Apararii, in colaborare cu Prefectura si Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, va organiza in Piata Tricolorului din fata Cercului Militar National o ceremonie dedicata Zilei Drapelului National, ...
Masacrul de la Otopeni ...
Pe 23 decembrie 1989, in zori, 40 de militari si 8 civili au fost ciuruiti de dispozitivele de aparare ale aeroportului, care i-au luat drept teroristi. Trei camioane pline cu militari ai unitatii din Campina au fost intampinate cu ...
Holocaustul ...
Holocaustul ( holo-īntreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial un ritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa īn īntregime. Īn zilele noastre cuvāntul face legatura mai ales cu exterminarea aproape ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Masacrul de la Odessa

Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro