Mineralele

Mineralele au avut un loc important in evolutia omului si in extinderea civilizatiilor. Oamenii din epoca de piatra foloseau unelte primitive din cremene. Cu aproximativ 10. 000 de ani in urma, ei au deprins tehnica extractiei cuprului din minereurile sale naturale, si au inventat bronzul, un aliaj de cupru si staniu, care a marcat inceputul epocii de bronz. De la inceputul epocii de fier, cu 3. 300 de ani in urma, oamenii au gasit tot mai multe metode de folosire a materialelor gasite in scoarta terestra, si industria moderna continua sa depinda de exploatarea bogatiilor minerale ale pamantului. Este important sa stim ce sunt ele, cum s-au format si cum sa le deosebim atunci cand cautam zacaminte noi. Oamenii de stiinta au identificat circa 3. 000 de minerale, dintre care doar 100 sunt frecvente. Mineralele sunt definite ca substante anorganice (lipsite de viata). Ele de obicei sunt in stare solida, cu exceptia argintului viu, care este mercurul in starea sa naturala si este lichid.
Doua elemente, oxigenul si siliciul, reprezinta 74% din masa scoartei terestre. Alte sase elemente (aluminiul, fierul, calciul, sodiul, potasiul si magneziul) reprezinta alte 24, 27%. Luate la un loc, aceste opt elemente reprezinta aproape 99% din scoarta terestra.
Cele mai raspandite minerale sunt silicatii, combinatii chimice de oxigen si siliciu, adesea continand si unul sau mai multe din celelalte sase elemente frecvente. Slicatii frecventi includ cuartul, micele si grupul numit feldspati, toate trei, in proportii diferite, fiind principalele componente ale tipurilor variate de granit. Cuartul, format prin eroziune din granit, se acumuleaza adesea pe coasta si este principalul constituent al plajelor cu nisip.
Mineralele frecvente, precum feldspatii, cuartul si mica, sunt minerale care formeaza roci. Aceasta le deosebeste de mineralele care apar doar in cantitati mici. Calcita, mineralul care formeaza calcarul, este un alt mineral important format din roca eruptiva.
Datorita faptului ca exista atat de multe minerale in stare naturala, mineralogii au trebuit sa stabileasca o abordare sistematica a identificarii, bazata pe diferentele dintre proprietatile fizice si chimice ale fiecarui mineral. Proprietatile studiate pot fi simple, precum culoarea si durittea, pana la proprietati aflate prin analize complicate cu substante chimice.
Unele minerale, cum ar fi azuritul (albastr) si malachitul (verde) pot fi identificate pe baza culorii. Insa culoarea poate adesea sa introduca in eroare, deoarece multe minerale pot sa apara in culori foarte variate. Aceste variatii pot fi datorate impuritatilor, caldurii, luminii, iradiatiei si uzurii.
Prin zgaraierea unui mineral se produce o pulbere. Uneori culoarea acestei pulberi difera de cea a mineralului. De exemplu, pulberea mineralului negru hematite este rosu, pe cand pulberea magneziului, care este asemanator cu hematitul, este neagra.
Duritatea este o alta metoda de diferentiere a mineralelor. Mineralele sunt ordonate pe scara Mohs (numita dupa un mineralogy austriac) de la 1 la 10. Talcul, un mineral moale, este pe pozitia 1 pe aceasta scara, in timp ce diamantul, cea mai dura sustanta naturala, ocupa pozitia 10.

Sursa: www.minerals.ro

SURSA 03 referat.ro

Alte minereuri, cum ar fi cromitul (minereu de crom) se separa foartze repede si se sedimenteaza la baza magmei. Acolo ele formeaza depozite numite separatii magmatice.
Lichidul care ramane devine din ce in ce mai concentrat. O parete din el se strecoara in crapaturile noilor roci, formind cristale de dimensiuni mari, numite depozite petmatice. O alta parte se depoziteaza in crapaturile rocilor situate an imediata vecinatate. In final, riman doar lichidele numite generic solutii hidroternmale. Aceste solutii, adeseori bogate in elemente rare, se pot deplasa pe distante destul de mari inainte de a formsa depozite in cavitati si in fisuri, numite filoane sau vane.
Alte depozite de minereuri se formeaza prin actiunea raurilor, a marilor si a vanturilor, care erodeaza si indepartreaza fragmente de roci moi, cum ar fi rocile nisipoase sau argiloase. In asemenea zacaminte minereurile grele devin deseori concentrate si se comprima in roci dure, ca de exemplu gresia.
Fierul este uneori depozitat in roci subacvatice, formnd asa-numitele minereuri de fier. La tropice are loc uzn alt fel de actiune chimica cauzata de actiunea ploilor abundente care sterg rocile ce contin silicati de aluminiu. Silicatii sunt indepartati, creandu-se minereuri bogate in bauxita (minereu de aliminiu). Apa de ploaie acida dizolva alste metale vcare sunt redepozitate in roci, la o adancime mai mare.
Exploatarea zacamintelor metalifere pe vremuri se fpacea la intamplare. Astazi se utilizeazpa metode stiintifice. Hartile geologice prezinta zonwele cele mai atragatoare, determinate adeseori cu ajurtorul fotografiilor realizate din avion sau cu ajutorul satelitilor. Geologii interptreteza aceste harti si fotografii, afland informatii pretioase despre roci si despre structurile lor.