Napoleon Bonaparte

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte (nascut 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - decedat 5 mai 1821, in Insula Sfanta Elena) a fost cel mai important om politic si militar dupa Revolutia franceza.
Cariera sa a inceput in randurile armatei revolutionare, ajunge general la doar 24 de ani si devine unul dintre comandantii cei mai renumiti ai epocii. Înlaturand in 1800 Directoratul printr-o lovitura de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, in urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viata, cu dreptul de a-si alege succesorul. În 1804 este proclamat Împarat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai. În 1805 devine rege al Italiei iar in 1806, Protector al Confederatiei Rinului.
Dupa o dezastruasa campanie in Rusia, natiunile Europei se coalizeaza impotriva sa, silindu-l sa abdice in 1814 la Fontainebleau doar ca, dupa un scurt exil, sa revina in 1815, pentru "cele 100 de zile" de domnie, incheiate putin dupa infrangerea de la Waterloo. Exilat in insula Sfanta Elena din Atlanticul de sud, se stinge din viata in 1821 si este inmormantat pe insula. La 15 octombrie 1840 ramasitele Împaratului sunt exhumate si transferate la Domul Invalizilor din Paris.
În Ţarile Romane ale acelor vremuri, era cunoscut sub numele de "Bunaparte".
Ca militar s-a remarcat in campaniile din Italia, Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mai rasunatoare victorii ale sale se afla cele de la Arcole, Piramide, Marengo, Austerlitz, Jena, Friedland, Wagram.
Napoleon a revolutionat sistemul juridic, politic si economic din Franta, prin Codul civil si Codul Comercial. Codul civil francez, supranumit "Codul Napoleon" este inca in vigoare in Franta si constituie piatra de temelie a libertatilor civile contemporane, majoritatea statelor europene adoptand un cod civil dupa modelul francez in decursul secolului al XIX-lea.
Copilaria:
În anul 1768 conducatorii republicii Genova vindeau insula Corsica regelui Frantei, Ludovic al XV-lea. Cand primele trupe franceze au debarcat ca sa ocupe insula, corsicanii s-au ridicat la lupta pentru a-si apara libertatea. Sub conducerea lui Pasquale Paoli, ei au obtinut, initial, unele succese, dar sosindu-le intariri, francezii i-au infrant pe rasculati, in anul urmator, intr-o batalie sangeroasa (Ponte-Nuovo, 9 mai 1769). Capetenia invinsilor s-a refugiat in Anglia dar multi dintre locotenentii acestuia, intre care si tanarul Carlo-Maria Buonaparte, s-au raliat noilor stapanitori.
Carlo Maria Buonaparte, tatal lui Napoleon
În aceasta atmosfera de depresiune generala, dupa infrangerea suferita, s-a nascut al doilea fiu al lui Carlo-Maria Buonaparte si a Letitiei Buonaparte (nascuta Ramolino), la 15 august 1769, la Ajaccio, caruia parintii i-au dat numele, putin obisnuit, de Napolione. El isi va frantuzi, cu timpul, atat numele, cat si prenumele si va intra in istorie ca Napoleon Bonaparte. Numele i-a fost dat in cinstea unchiului sau Napoleone, care murise cu cateva saptamani inainte in batalia de la Ponte-Nuovo, iar Napoleon va spune mai tarziu Acest nume este inzestrat cu o virtute virila, poetica si rasunatoare. Dar, in cursul primilor sai ani, va fi numit Nabulio, sau cu pronuntia italiana, Nabulione. Din cauza caracterului certaret al copilului, familia sa il vor porecli Rabulione, adica "cel care se amesteca in toate".
Letitia Buonaparte a nascut in total treisprezece copii in nouasprezece ani, din care doar opt vor supravietui, opt copii care isi vor imparti intr-o zi tronuri si regate.
Letitia Bonaparte, mama lui Napoleon
În primul an al domniei lui Ludovic al XVI-lea, Nabulio, in varsta de cinci ani, este dat extern la un pension tinut de calugarite, la Ajaccio, o scoala mixta instalata intr-o veche cladire a iezuitilor. Se initiaza in tainele alfabetului, incepe sa silabiseasca in limba italiana si invata sa numere. Era deosebit de inzestrat pentru socoteli iar maicile uluite, l-au poreclit "Matematicianul", dar la educatia religioasa avea insa note foarte proaste. Înca de mic, Nabulio este fascinat de tot ceea ce inseamna a fi soldat, printre jucariile preferate se aflau o toba si o sabie de lemn, mananca paine neagra tocmai pentru a se obisnui cu traiul din armata, cel putin asa spune legenda.
Pregatirea militara:
Familia Bonaparte este tot saraca, iar Charles (Carlo) tot spera sa obtina burse pentru cei doi baieti, Joseph si Napoleone. Pentru a li se acorda aceasta favoare, trebuie sa faca dovada de noblete. Tatal viitorului imparat reuseste sa adune documentele menite sa dovedeasca ca este de neam nobil si poate chiar prezenta blazonul familiei: pe camp rosu, doua bare si doua stele de azur, totul sub o coroana de conte. D'Hozier de Sérigny, magistrat insarcinat cu rezolvarea problemelor referitoare la titlurile de noblete si la blazoane in Franta, se declara multumit, iar cei doi fii mai mari ai nobilului devin bursieri ai regelui. La recomandarea episcopului de Autun si frate al guvernatorului insulei Corsica, Alexandre de Marbeuf, printul de Montbarrey, ministru de razboi, il desemneaza pe Napoleone pentru a fi inscris intr-o scoala militara, lucru care se intampla curand.
Napoleone paraseste la 15 decembrie 1778 Corsica, insotit de tatal sau, fratele sau, Joseph, si abatele Varèse cu directia Autun, oras unde se afla scoala lui Joseph, urmand a se indrepta de acolo la Brienne. Napoleone ajunge in 15 mai 1779 la Scoala militara de la Brienne, infiintata doar cu doi ani in urma. Tanarul Napoleone, care avea pe atunci doar 9 ani, este plasat in clasa a saptea. Dorinta lui cea mai arzatoare era sa invete franceza corect, ii displac orele de latina dar se afirma talentul sau la matematica si citeste cu nesat toate cartile din biblioteca. Se imprieteneste cu Bourrienne, care va fi mai tarziu secretar al generalului si prim consulului Bonaparte.
Maresalul de Ségur, ministru de razboi, il insarcineaza pe inspectorul Reynaud des Monts sa-i primeasca la Şcoala militara de la Paris pe "toti bursierii scolilor mici care doresc sa mearga la artilerie, la geniu sau la marina si care s-au distins prin inteligenta, buna purtare si cunostintele lor de matematici". Elevul-cadet Buonaparte care tocmai a implinit 15 ani poseda toate calitatile si este acceptat impreuna cu alti patru colegi ai sai. La 30 octombrie 1784, Napoleone descopera Parisul. Ajuns la Şcoala militara de la Paris, nu se distinge in mod deosebit, desi bun la matematici, are note mai mici decat la Brienne. Tanarul cadet doreste sa intre in randurile marinei. La inceputul anului 1785, viitori aspiranti au fost anuntati anul acesta nu va avea loc examen pentru marina, astfel Napoleon alege artileria.
La 23 martie 1785, Buonaparte afla de moartea tatalui sau, survenita cu o luna inainte, la 24 februarie la Montpellier.
În septembrie incepe concursul de absolvire, la care participa elevii tuturor scolilor regale din Franta. La 28 septembrie se publica rezultatele: din 137 de candidati, 58 sunt admisi locotenenti-secunzi, din care 4 cadeti ai Şcolii militare din Paris. Napoleone de Buonaparte al 42-lea admis devine astfel la varsta de 16 ani si cincisprezece zile ofiter.
În luna urmatoare este numit, impreuna cu prietenul sau Alexandre des Mazis, la regimentul de la Fére, cu garnizoana la Valence. Aici isi indeplinea in mod constiincios serviciul, iar in orele libere citea, devora cartile. Într-o perioada de 4-5 ani a acumulat enorme cunostinte, avand o predilectie pentru studiile de istorie; toata viata avea sa fie un cititor pasionat si ca urmare va deveni un om caruia contemporanii i-au recunoscut eruditia.

Primele campanii:
În 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. În nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand prazi de razboi in valoare de milioane de franci, guvernului francez.
În 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei antice egiptene. În 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Apare un nou pericol pentru Franta - o noua coalitie : Austria, Rusia si Anglia.
Razboaiele de cucerire:
În aprilie 1803 Anglia, provocata de purtarea lui Napoleon, a declarat razboi Frantei, pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Angliei intr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. În 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat o parte din Republica Germana intr-un regat al Olandei pentru fratele sau Louis si din dintr-o parte a restului Germaniei a format Confederatia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807), Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
Între timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva marfurilor englezesti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .
În 1807 Napoleon a anexat Portugalia. În 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular, razboi ce a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
În 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile Illyriene (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei-Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a desfiintat Statele Papale.
A divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut in 1811, va fi mai usor acceptat.
În 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune.
Guvernarea Napoleoniana in Franta:
Bonaparte, s-a decis sa-si paraseasca armata si sa se reintoarca in Franta. În Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. În lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta in 1802 Napoleon devenind consul pe viata, iar in 1804 s-a numit imparat sub numele de Napoleon I. În 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei.
În Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri. Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.
Guvernarea Napoleoniana in Europa:
În toate noile regate create de imparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand Spania ).
Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Învatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

Moartea lui Napoleon:
Controversele asupra mortii imparatului Napoleon nu se mai termina... Specialisti in domeniul medicinei legale, istorici ai vietii si mortii lui Napoleon s-au dedicat inca din anul 1961 cercetarilor cauzei mortii acestui om de stat francez. Unii spun ca moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac si, in cele din urma, otravirii acestuia cu arsenic. Primele doua supozitii - eroare medicala sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal Kintz.
Ultimele experiente conduse de l'Institut de Medicine Legale de Strasbourg si l'Université de Luxembourg, demonstreaza in mod definitiv ca Napoleon a fost otravit, fiind victima unei intoxicatii cronice cu arsenic. In fiecare an, experti in toxicologia medico-legala se intrunesc in congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists (TIAFT) pentru a stabili cauza exacta. Toti oamenii de stiinta care apartin acestei asociatii activeaza in laboratoare ale politiei, spitale, tribunale, institute de medicina legala, laboratoare specializate in diverse domenii inrudite. Dupa congresele de la Helsinki (2000), Praga (2001), Paris (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a gazduit cel de-al 41-lea Simpozion international al asociatiei, intre 17-22 noiembrie 2003.
In prezentarea sustinuta la acest simpozion Dr. Pascal Kintz a facut cunoscute ultimele rezultate obtinute asupra chestiunii prezentei arsenicului in suvitele de par ale imparatului. Se mentioneaza in diverse publicatii oficiale ca "suvite de par apartinand lui Napoleon", au fost pastrate cu mare grija si gasite la diverse persoane din anturajul acestuia. Toxicologul francez sustine ca Napoleon a fost otravit cu arsenic in mod lent. El a ajuns la aceasta concluzie aprofundand analizele nu numai asupra interiorului firelor de par, ci si a invelisului capilar. Dr. Kintz crede ca otrava a atins maduva spinarii, pornind de la par. Otrava provenea din alimentele ingerate si a fost impinsa de fluxul sanguin.
Parul lui Napoleon prezenta o concentratie de substanta toxica de 7-38 de ori superioara dozei "admise". Detractorii acestei ipoteze resping afirmatia, sustinand ca arsenicul detectat era de origine exogena si nu a fost absorbita de imparat. Ei cred ca aceasta compozitie toxica era in mod normal utilizata in secolul XIX pentru conservarea parului. Alti cercetatori explica prezenta arsenicului in parul lui Napoleon prin folosirea produsului de catre vierii epocii. Acestia spalau butoaiele cu arsenic dupa care puneau strugurii la fermentat. Si aceasta supozitie a fost respinsa, considerandu-se ca obiceiul vierilor epocii de a curata butoaiele cu arsenic, nu era periculos pentru sanatatea omului, cu toate ca Napoleon era un cunoscut adept al vinului.
In anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator si colectionar al unor piese originale care au apartinut lui Napoléon a afirmat cu tarie in conferintele si interviurile acordate la televiziunea canadiana ca "Napoleon I Bonaparte a decedat datorita otravirii lente cu arsenic, si ca datorita noilor teste ADN, aceasta enigma ar putea fi elucidata". Ben Weider detine suvite din parul lui Napoleon si este dispus sa suporte toate cheltuielile exhumarii. "Ramane doar ca guvernul si istoricii francezi sa-si dea acordul". Specialistii Institutului medico-legal din Strasbourg confirma teza avansata de Ben Weider. Purtatorul de cuvant al lui Weider a declarat ca daca indoielile asupra mortii lui Napoleon persista, nu ramane decat sa se treaca la exhumarea imparatului.

Napoleon Bonaparte (nascut 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - decedat 5 mai 1821, in Insula Sfanta Elena) a fost cel mai important om politic si militar dupa Revolutia franceza.
Cariera sa a inceput in randurile armatei revolutionare, ajunge general la doar 24 de ani si devine unul dintre comandantii cei mai renumiti ai epocii. Înlaturand in 1800 Directoratul printr-o lovitura de stat, devine Prim Consul al Republicii Franceze. Apoi, in urma unui plebiscit, devine Consul unic pe viata, cu dreptul de a-si alege succesorul. În 1804 este proclamat Împarat al francezilor (1804-1814, 1815), printr-un senatus-consultus din 18 mai. În 1805 devine rege al Italiei iar in 1806, Protector al Confederatiei Rinului.
Dupa o dezastruasa campanie in Rusia, natiunile Europei se coalizeaza impotriva sa, silindu-l sa abdice in 1814 la Fontainebleau doar ca, dupa un scurt exil, sa revina in 1815, pentru "cele 100 de zile" de domnie, incheiate putin dupa infrangerea de la Waterloo. Exilat in insula Sfanta Elena din Atlanticul de sud, se stinge din viata in 1821 si este inmormantat pe insula. La 15 octombrie 1840 ramasitele Împaratului sunt exhumate si transferate la Domul Invalizilor din Paris.
În Ţarile Romane ale acelor vremuri, era cunoscut sub numele de "Bunaparte".
Ca militar s-a remarcat in campaniile din Italia, Egipt, Austria, Prusia, Rusia. Printre cele mai rasunatoare victorii ale sale se afla cele de la Arcole, Piramide, Marengo, Austerlitz, Jena, Friedland, Wagram.
Napoleon a revolutionat sistemul juridic, politic si economic din Franta, prin Codul civil si Codul Comercial. Codul civil francez, supranumit "Codul Napoleon" este inca in vigoare in Franta si constituie piatra de temelie a libertatilor civile contemporane, majoritatea statelor europene adoptand un cod civil dupa modelul francez in decursul secolului al XIX-lea.
Copilaria:
În anul 1768 conducatorii republicii Genova vindeau insula Corsica regelui Frantei, Ludovic al XV-lea. Cand primele trupe franceze au debarcat ca sa ocupe insula, corsicanii s-au ridicat la lupta pentru a-si apara libertatea. Sub conducerea lui Pasquale Paoli, ei au obtinut, initial, unele succese, dar sosindu-le intariri, francezii i-au infrant pe rasculati, in anul urmator, intr-o batalie sangeroasa (Ponte-Nuovo, 9 mai 1769). Capetenia invinsilor s-a refugiat in Anglia dar multi dintre locotenentii acestuia, intre care si tanarul Carlo-Maria Buonaparte, s-au raliat noilor stapanitori.
Carlo Maria Buonaparte, tatal lui Napoleon
În aceasta atmosfera de depresiune generala, dupa infrangerea suferita, s-a nascut al doilea fiu al lui Carlo-Maria Buonaparte si a Letitiei Buonaparte (nascuta Ramolino), la 15 august 1769, la Ajaccio, caruia parintii i-au dat numele, putin obisnuit, de Napolione. El isi va frantuzi, cu timpul, atat numele, cat si prenumele si va intra in istorie ca Napoleon Bonaparte. Numele i-a fost dat in cinstea unchiului sau Napoleone, care murise cu cateva saptamani inainte in batalia de la Ponte-Nuovo, iar Napoleon va spune mai tarziu Acest nume este inzestrat cu o virtute virila, poetica si rasunatoare. Dar, in cursul primilor sai ani, va fi numit Nabulio, sau cu pronuntia italiana, Nabulione. Din cauza caracterului certaret al copilului, familia sa il vor porecli Rabulione, adica "cel care se amesteca in toate".
Letitia Buonaparte a nascut in total treisprezece copii in nouasprezece ani, din care doar opt vor supravietui, opt copii care isi vor imparti intr-o zi tronuri si regate.
Letitia Bonaparte, mama lui Napoleon
În primul an al domniei lui Ludovic al XVI-lea, Nabulio, in varsta de cinci ani, este dat extern la un pension tinut de calugarite, la Ajaccio, o scoala mixta instalata intr-o veche cladire a iezuitilor. Se initiaza in tainele alfabetului, incepe sa silabiseasca in limba italiana si invata sa numere. Era deosebit de inzestrat pentru socoteli iar maicile uluite, l-au poreclit "Matematicianul", dar la educatia religioasa avea insa note foarte proaste. Înca de mic, Nabulio este fascinat de tot ceea ce inseamna a fi soldat, printre jucariile preferate se aflau o toba si o sabie de lemn, mananca paine neagra tocmai pentru a se obisnui cu traiul din armata, cel putin asa spune legenda.
Pregatirea militara:
Familia Bonaparte este tot saraca, iar Charles (Carlo) tot spera sa obtina burse pentru cei doi baieti, Joseph si Napoleone. Pentru a li se acorda aceasta favoare, trebuie sa faca dovada de noblete. Tatal viitorului imparat reuseste sa adune documentele menite sa dovedeasca ca este de neam nobil si poate chiar prezenta blazonul familiei: pe camp rosu, doua bare si doua stele de azur, totul sub o coroana de conte. D'Hozier de Sérigny, magistrat insarcinat cu rezolvarea problemelor referitoare la titlurile de noblete si la blazoane in Franta, se declara multumit, iar cei doi fii mai mari ai nobilului devin bursieri ai regelui. La recomandarea episcopului de Autun si frate al guvernatorului insulei Corsica, Alexandre de Marbeuf, printul de Montbarrey, ministru de razboi, il desemneaza pe Napoleone pentru a fi inscris intr-o scoala militara, lucru care se intampla curand.
Napoleone paraseste la 15 decembrie 1778 Corsica, insotit de tatal sau, fratele sau, Joseph, si abatele Varèse cu directia Autun, oras unde se afla scoala lui Joseph, urmand a se indrepta de acolo la Brienne. Napoleone ajunge in 15 mai 1779 la Scoala militara de la Brienne, infiintata doar cu doi ani in urma. Tanarul Napoleone, care avea pe atunci doar 9 ani, este plasat in clasa a saptea. Dorinta lui cea mai arzatoare era sa invete franceza corect, ii displac orele de latina dar se afirma talentul sau la matematica si citeste cu nesat toate cartile din biblioteca. Se imprieteneste cu Bourrienne, care va fi mai tarziu secretar al generalului si prim consulului Bonaparte.
Maresalul de Ségur, ministru de razboi, il insarcineaza pe inspectorul Reynaud des Monts sa-i primeasca la Şcoala militara de la Paris pe "toti bursierii scolilor mici care doresc sa mearga la artilerie, la geniu sau la marina si care s-au distins prin inteligenta, buna purtare si cunostintele lor de matematici". Elevul-cadet Buonaparte care tocmai a implinit 15 ani poseda toate calitatile si este acceptat impreuna cu alti patru colegi ai sai. La 30 octombrie 1784, Napoleone descopera Parisul. Ajuns la Şcoala militara de la Paris, nu se distinge in mod deosebit, desi bun la matematici, are note mai mici decat la Brienne. Tanarul cadet doreste sa intre in randurile marinei. La inceputul anului 1785, viitori aspiranti au fost anuntati anul acesta nu va avea loc examen pentru marina, astfel Napoleon alege artileria.
La 23 martie 1785, Buonaparte afla de moartea tatalui sau, survenita cu o luna inainte, la 24 februarie la Montpellier.
În septembrie incepe concursul de absolvire, la care participa elevii tuturor scolilor regale din Franta. La 28 septembrie se publica rezultatele: din 137 de candidati, 58 sunt admisi locotenenti-secunzi, din care 4 cadeti ai Şcolii militare din Paris. Napoleone de Buonaparte al 42-lea admis devine astfel la varsta de 16 ani si cincisprezece zile ofiter.
În luna urmatoare este numit, impreuna cu prietenul sau Alexandre des Mazis, la regimentul de la Fére, cu garnizoana la Valence. Aici isi indeplinea in mod constiincios serviciul, iar in orele libere citea, devora cartile. Într-o perioada de 4-5 ani a acumulat enorme cunostinte, avand o predilectie pentru studiile de istorie; toata viata avea sa fie un cititor pasionat si ca urmare va deveni un om caruia contemporanii i-au recunoscut eruditia.

Primele campanii:
În 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din cuceririle sale. În nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand prazi de razboi in valoare de milioane de franci, guvernului francez.
În 1798 pentru a riposta comertului britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile egiptene, abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.
Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei antice egiptene. În 1799 n-a reusit sa cucereasca Siria, dar a castigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.
Apare un nou pericol pentru Franta - o noua coalitie : Austria, Rusia si Anglia.
Razboaiele de cucerire:
În aprilie 1803 Anglia, provocata de purtarea lui Napoleon, a declarat razboi Frantei, pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Angliei intr-o noua coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2 decembrie 1805. În 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai mare Joseph rege, a transformat o parte din Republica Germana intr-un regat al Olandei pentru fratele sau Louis si din dintr-o parte a restului Germaniei a format Confederatia Rinului sub directa sa conducere.
Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata rusa la Friedland. La Tilist (iulie 1807), Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.
Între timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva marfurilor englezesti, cu scopul de a distruge ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .
În 1807 Napoleon a anexat Portugalia. În 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui. Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de Razboiul Peninsular, razboi ce a costat Franta 300.000 de victime si sume imense de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.
În 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile Illyriene (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei-Hertegovinei, Serbiei si Muntenegrului), si a desfiintat Statele Papale.
A divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a nascut in 1811, va fi mai usor acceptat.
În 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune.
Guvernarea Napoleoniana in Franta:
Bonaparte, s-a decis sa-si paraseasca armata si sa se reintoarca in Franta. În Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului. În lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, au preluat puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta in 1802 Napoleon devenind consul pe viata, iar in 1804 s-a numit imparat sub numele de Napoleon I. În 1800 si-a asigurat puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea a negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a Frantei.
În Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase coduri. Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea in fata legii si libertatea religiei.
Guvernarea Napoleoniana in Europa:
În toate noile regate create de imparat, Codul Napoleonian a fost impus ca lege, iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand Spania ).
Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul la vot universal pentru barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi civile. Sistemul administrativ si judiciar francez au fost deasemenea impuse. scolile au fost puse sub administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Învatamantul superior a fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si stiintelor. Numai dupa caderea lui Napoleon, oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

Moartea lui Napoleon:
Controversele asupra mortii imparatului Napoleon nu se mai termina... Specialisti in domeniul medicinei legale, istorici ai vietii si mortii lui Napoleon s-au dedicat inca din anul 1961 cercetarilor cauzei mortii acestui om de stat francez. Unii spun ca moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac si, in cele din urma, otravirii acestuia cu arsenic. Primele doua supozitii - eroare medicala sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal Kintz.
Ultimele experiente conduse de l'Institut de Medicine Legale de Strasbourg si l'Université de Luxembourg, demonstreaza in mod definitiv ca Napoleon a fost otravit, fiind victima unei intoxicatii cronice cu arsenic. In fiecare an, experti in toxicologia medico-legala se intrunesc in congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists (TIAFT) pentru a stabili cauza exacta. Toti oamenii de stiinta care apartin acestei asociatii activeaza in laboratoare ale politiei, spitale, tribunale, institute de medicina legala, laboratoare specializate in diverse domenii inrudite. Dupa congresele de la Helsinki (2000), Praga (2001), Paris (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a gazduit cel de-al 41-lea Simpozion international al asociatiei, intre 17-22 noiembrie 2003.
In prezentarea sustinuta la acest simpozion Dr. Pascal Kintz a facut cunoscute ultimele rezultate obtinute asupra chestiunii prezentei arsenicului in suvitele de par ale imparatului. Se mentioneaza in diverse publicatii oficiale ca "suvite de par apartinand lui Napoleon", au fost pastrate cu mare grija si gasite la diverse persoane din anturajul acestuia. Toxicologul francez sustine ca Napoleon a fost otravit cu arsenic in mod lent. El a ajuns la aceasta concluzie aprofundand analizele nu numai asupra interiorului firelor de par, ci si a invelisului capilar. Dr. Kintz crede ca otrava a atins maduva spinarii, pornind de la par. Otrava provenea din alimentele ingerate si a fost impinsa de fluxul sanguin.
Parul lui Napoleon prezenta o concentratie de substanta toxica de 7-38 de ori superioara dozei "admise". Detractorii acestei ipoteze resping afirmatia, sustinand ca arsenicul detectat era de origine exogena si nu a fost absorbita de imparat. Ei cred ca aceasta compozitie toxica era in mod normal utilizata in secolul XIX pentru conservarea parului. Alti cercetatori explica prezenta arsenicului in parul lui Napoleon prin folosirea produsului de catre vierii epocii. Acestia spalau butoaiele cu arsenic dupa care puneau strugurii la fermentat. Si aceasta supozitie a fost respinsa, considerandu-se ca obiceiul vierilor epocii de a curata butoaiele cu arsenic, nu era periculos pentru sanatatea omului, cu toate ca Napoleon era un cunoscut adept al vinului.
In anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator si colectionar al unor piese originale care au apartinut lui Napoléon a afirmat cu tarie in conferintele si interviurile acordate la televiziunea canadiana ca "Napoleon I Bonaparte a decedat datorita otravirii lente cu arsenic, si ca datorita noilor teste ADN, aceasta enigma ar putea fi elucidata". Ben Weider detine suvite din parul lui Napoleon si este dispus sa suporte toate cheltuielile exhumarii. "Ramane doar ca guvernul si istoricii francezi sa-si dea acordul". Specialistii Institutului medico-legal din Strasbourg confirma teza avansata de Ben Weider. Purtatorul de cuvant al lui Weider a declarat ca daca indoielile asupra mortii lui Napoleon persista, nu ramane decat sa se treaca la exhumarea imparatului.

Publicitate

 
  Trimite opinia ta !     Total 12 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 5.08

Obtinuta din 12 voturi.

Enciclopedie
Familia Romanov ...
In 17 iulie 1918,din ordinul dat de Partidul Bolsevic, imparatul Nicolae al II-lea si famila sa au fost asasinati la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia. Povestea asasinarii tarului Nicolae al II-lea al Rusiei a cutremurat, la vremea ...
Razboaiele balcanice ...
Balcani, termen cu care este desemnata Peninsula Balcanica, regiune la sud de raurile Kupa, Sava si Dunare, cuprinzand Albania, Bulgaria, Grecia, fosta Iugoslavie si Turcia europeana (Tracia). Infrangerea suferita in 378 d.Hr. la ...
Zidul Berlinului ...
Potrivit acordului dintre SUA, URSS si Marea Britanie, din 12 septembrie 1944, confirmat si dezvoltat de declaratia din 5 iunie 1945, fosta capitalã a Reichului a fost divizatã in patru sectoare - american, britanic, ...
Drapelul Romaniei ...
Joi, 26 iunie, Ministerul Apararii, in colaborare cu Prefectura si Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, va organiza in Piata Tricolorului din fata Cercului Militar National o ceremonie dedicata Zilei Drapelului National, ...
Lagarul Auschwitz ...
Auschwitz, infamuosul complex de lagare de exterminare conduse de nazisti in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, este situat in sudul Poloniei, in afara orasului Katowice, pe raul Vestula, la aproximativ 50km de Cracovia. Complexul ...
Caderea Constantinopolului ...
În cei aproape 1100 de ani de existenta ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de doua ori, in timpul Cruciadei a patra din 1204 si atunci cand bizantinii l-au recucerit ...
Napoleon Bonaparte ...
1769-1821) Napoleon Bonaparte s-a nascut la data de 15 august 1769, in Ajaccio - Corsica. Desi numele real era Napoleone Buonaparte in Corsica, in Franta a fost transformat in Napoleon Bonaparte. Primele lupte la care a participat au ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Napoleon Bonaparte

Administrare
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro