Anunturi Gratuite

Nicolae Balcescu, viata si activitatea

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Nicolae Balcescu, viata si activitatea
Nicolae Balcescu s-a nascut la Bucuresti, la 29 iunie 1819 intr-o familie fara avere. Tatal sau moare in 1825 cand Nicolae avea varsta de 6 ani. La varsta de 7 ani, Nicolae incepe sa invete limba greaca acasa. In 1832, la 12 ani il gasim pe bancile colegiului Sf. Sava, unde isi arata pentru prima data vocatia pentru studiul documentelor.
In 1838 se inroleaza in armata, primind gradul de iuncher. Aici initiaza un curs pentru a-i invata pe ostasi scrisul, aritmetica si geografia.
In octombrie 1840 Nicolae Balcescu este arestat sub acuzatia de complot impotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alaturi de Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu si altii. Judecarea acestora s-a facut cu dovezi false si uzand de mijloace infame. Rolul lui Balcescu in acest complot nu a fost unul principal. El primeste doar 3 ani de inchisoare, din cauza ca era minor (certificatul sau de nastere era gresit, data nasterii fiind 1821, in loc de 1819). Pedeapsa va fi ispasita la Margineni, unde sanatatea sa va fi afectata de conditiile din inchisoare.
In anul 1843 este eliberat. Tot in acest an Balcescu infiinteaza impreuna cu Ghica si Tell societatea ‘‘Fratia’’, o societate secreta cu program revolutionar, acoperita de societati literare.
In 1844 debuteaza in literatura cu opera “Puterea armata si arta militara de la intemeierea principatului Roman pana acum", care a avut un mare succes. In paralel cu activitatea literara, Balcescu face calatorii in Moldova si Transilvania, in scopul unor schimburi de idei cu revolutionarii de acolo. In 1845 este ales secretar la Asociatia Literara a Tinerilor Bucuresteni.
In anul 1846, de frica unui conflict cu autoritatile din cauza articolelor sale in revista “Magazin", pleaca in Europa. Balcescu strabate Europa si se stabileste la Paris in 1846 unde infiinteaza “Societatea Studentilor Romani". Tot acum si aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu, motivand astfel aspiratiile revolutionarilor din acea vreme.
In 1847, la indemnul medicilor pleaca in Italia urmand sa revina inapoi in Franta odata cu izbucnirea revolutiei din 1848 (el ii trimite lui Vasile Alecsandri o bucata de catifea din tronul regelui Ludovik Philip). In aceasta situatie el convoaca la 20 martie o adunare a moldo-romanilor in care se hotaraste intoarcerea acestora acasa si declansarea revolutiei in Principatele Romane. Desi Balcescu a dorit izbucnirea revolutiei cat mai repede, respectiv 11 aprilie, el a fost combatut de fratii Bratianu, care au dorit asteptarea consimtamantului lui Lamartin.
El este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea si improprietarirea taranilor. In timpul celor 3 luni de putere, Balcescu, devine ministru de Externe apoi secretar, insa nu reuseste sa-si impuna punctele de vedere. El va sustine votul universal, va infiinta comisia pentru propaganda, dupa model francez si ziarul zilnic “Nationalul".
Dupa infrangerea revolutiei, Balcescu ca mai toti conducatorii revolutiei, se va refugia in strainatate. El se va duce in Transilvania pentru a urmari revolutia transilvana la fata locului.
Spre sfarsitul lui 1848, merge la Constantinopol, unde constata ca idealurile revolutiei esuasera. Organizeaza impreuna cu Ion Ghica o legiune de voluntari romani, care sa lupte alaturi de trupele maghiare de eliberare. El ajunge cu legiunea in Medahia, insa maghiarii sunt suspiciosi iar revolutia lor este infranta inainte sa intervina si legiunea romana.
Balcescu reuseste sa scape cu greu din Transilvania si ajunge la Paris in 1849. Aici el incearca unirea emigrantilor romani divizati din cauza problemelor de principiu si a unor chestiuni personale. Elanul revolutionarilor se stingea incet-incet. Spre sfarsitul anului 1850 si inceputul anului 1851, Balcescu se retrage din viata politica si continua munca la monografia lui Mihai Viteazu. Starea sanatatii sale se deterioreza in continuare. Se stabileste langa Paris, la Ville d’Avray, in speranta insanatosirii, care nu se produce insa. In primavara lui 1852 porneste spre tara, in dorinta revederii pamantului natal. In luna august il gasim la Constantinopol, de unde se imbarca spre Galati, dar nu e lasat sa debarce, chiar si cu interventia cumnatului sau, Scarlat Geanolu la domnul tarii. La 22 septembrie se afla din nou la Constantinopol, in pragul mortii. Sfatuit de medici, se indreapta spre Italia si se stabileste la Palermo, unde moare, la 29 noiembrie 1853,intr-o camera modesta a hotelului Trinacria, in mizerie si saracie.
Nicolae Balcescu s-a nascut la Bucuresti, la 29 iunie 1819 intr-o familie fara avere. Tatal sau moare in 1825 cand Nicolae avea varsta de 6 ani. La varsta de 7 ani, Nicolae incepe sa invete limba greaca acasa. In 1832, la 12 ani il gasim pe bancile colegiului Sf. Sava, unde isi arata pentru prima data vocatia pentru studiul documentelor.
In 1838 se inroleaza in armata, primind gradul de iuncher. Aici initiaza un curs pentru a-i invata pe ostasi scrisul, aritmetica si geografia.
In octombrie 1840 Nicolae Balcescu este arestat sub acuzatia de complot impotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica, alaturi de Dumitru Filipescu, Eftimie Murgu si altii. Judecarea acestora s-a facut cu dovezi false si uzand de mijloace infame. Rolul lui Balcescu in acest complot nu a fost unul principal. El primeste doar 3 ani de inchisoare, din cauza ca era minor (certificatul sau de nastere era gresit, data nasterii fiind 1821, in loc de 1819). Pedeapsa va fi ispasita la Margineni, unde sanatatea sa va fi afectata de conditiile din inchisoare.
In anul 1843 este eliberat. Tot in acest an Balcescu infiinteaza impreuna cu Ghica si Tell societatea ‘‘Fratia’’, o societate secreta cu program revolutionar, acoperita de societati literare.
In 1844 debuteaza in literatura cu opera “Puterea armata si arta militara de la intemeierea principatului Roman pana acum", care a avut un mare succes. In paralel cu activitatea literara, Balcescu face calatorii in Moldova si Transilvania, in scopul unor schimburi de idei cu revolutionarii de acolo. In 1845 este ales secretar la Asociatia Literara a Tinerilor Bucuresteni.
In anul 1846, de frica unui conflict cu autoritatile din cauza articolelor sale in revista “Magazin", pleaca in Europa. Balcescu strabate Europa si se stabileste la Paris in 1846 unde infiinteaza “Societatea Studentilor Romani". Tot acum si aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu, motivand astfel aspiratiile revolutionarilor din acea vreme.
In 1847, la indemnul medicilor pleaca in Italia urmand sa revina inapoi in Franta odata cu izbucnirea revolutiei din 1848 (el ii trimite lui Vasile Alecsandri o bucata de catifea din tronul regelui Ludovik Philip). In aceasta situatie el convoaca la 20 martie o adunare a moldo-romanilor in care se hotaraste intoarcerea acestora acasa si declansarea revolutiei in Principatele Romane. Desi Balcescu a dorit izbucnirea revolutiei cat mai repede, respectiv 11 aprilie, el a fost combatut de fratii Bratianu, care au dorit asteptarea consimtamantului lui Lamartin.
El este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea si improprietarirea taranilor. In timpul celor 3 luni de putere, Balcescu, devine ministru de Externe apoi secretar, insa nu reuseste sa-si impuna punctele de vedere. El va sustine votul universal, va infiinta comisia pentru propaganda, dupa model francez si ziarul zilnic “Nationalul".
Dupa infrangerea revolutiei, Balcescu ca mai toti conducatorii revolutiei, se va refugia in strainatate. El se va duce in Transilvania pentru a urmari revolutia transilvana la fata locului.
Spre sfarsitul lui 1848, merge la Constantinopol, unde constata ca idealurile revolutiei esuasera. Organizeaza impreuna cu Ion Ghica o legiune de voluntari romani, care sa lupte alaturi de trupele maghiare de eliberare. El ajunge cu legiunea in Medahia, insa maghiarii sunt suspiciosi iar revolutia lor este infranta inainte sa intervina si legiunea romana.
Balcescu reuseste sa scape cu greu din Transilvania si ajunge la Paris in 1849. Aici el incearca unirea emigrantilor romani divizati din cauza problemelor de principiu si a unor chestiuni personale. Elanul revolutionarilor se stingea incet-incet. Spre sfarsitul anului 1850 si inceputul anului 1851, Balcescu se retrage din viata politica si continua munca la monografia lui Mihai Viteazu. Starea sanatatii sale se deterioreza in continuare. Se stabileste langa Paris, la Ville d’Avray, in speranta insanatosirii, care nu se produce insa. In primavara lui 1852 porneste spre tara, in dorinta revederii pamantului natal. In luna august il gasim la Constantinopol, de unde se imbarca spre Galati, dar nu e lasat sa debarce, chiar si cu interventia cumnatului sau, Scarlat Geanolu la domnul tarii. La 22 septembrie se afla din nou la Constantinopol, in pragul mortii. Sfatuit de medici, se indreapta spre Italia si se stabileste la Palermo, unde moare, la 29 noiembrie 1853,intr-o camera modesta a hotelului Trinacria, in mizerie si saracie.
Publicitate

SURSA 03

Nicolae Bălcescu (n. 29 iunie 1819, Bucureşti - d. 29 noiembrie 1852, Palermo) a fost un istoric, scriitor şi revoluţionar român.
Viaţa şi activitatea
Născut în Bucureşti, într-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre şi al "serdăresei" Zinca Petreasca-Bălcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originară din Bălceşti, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu. Tatăl lui Nicolae Bălcescu a murit în anul 1824. Nicolae Bălcescu avea doi fraţi: Costache şi Barbu, precum şi două surori: Sevasta şi Marghioala. Într-un alt document se mai pomeneşte şi de o altă soră: Eleni.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, între alţii, pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naţionalul, la conspiraţia Filipescu, care este descoperită şi este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica şi venirea lui Bibescu. Mitiţă Filipescu este ţinut doi ani, cu picioarele în apă.
După ce este eliberat înfiinţează împreună cu Ion Ghica şi Christian Tell o altă organizaţie secretă denumită Frăţia, călătoreşte prin toate teritoriile locuite de români: Ţara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum şi prin Franţa şi Italia şi studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, la o revistă istorică numită Magazin istoric pentru Dacia, care a apărut începând cu 1844. În Franţa se va implica în revoluţia din februarie 1848, dar inspirat de această revoluţie se întoarce la Bucureşti pentru a participa la revoluţia din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe şi secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluţionari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea ţăranilor şi vot universal.
Fiind arestat pe 13 septembrie 1848 de autorităţile Imperiului Otoman care au înăbuşit revoluţia, reuşeşte să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autorităţile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena şi ajunge în Constantinopol. Apoi, la Debreţin, se întâlneşte cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluţiei maghiare, pentru un aranjament între revoluţionarii români şi maghiari. Lajos Kossuth îi face lui Bălcescu o impresie bună. În 1849 se găseşte la Pesta, încercând să negocieze un acord româno-maghiar cu revoluţionarii unguri, dar după ce acesta este semnat, revoluţia maghiară este înfrîntă.
Ca istoric, marea sa operă a fost "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul", pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă manuscris şi publicată de Alexandru Odobescu. Se exilează la Paris, unde încearcă să coaguleze forţele revoluţionare europene aflate în exil, pentru întemeierea unei confederaţii europene. Cu un paşaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, "au nom de Sa Majesté l'Empreur des Ottomans", în primăvara lui 1852, pleacă la Constantinopol, de aici, la Galaţi şi încearcă să pătrundă în Ţara Românească, însă autorităţile nu-i permit, deşi era bolnav şi voia să o vadă pe mama sa, care era în vârstă şi bolnavă. Medicii îi sfătuiesc să se stabilească în Italia, unde clima e mult mai blândă. Trece prin Malta, Napoli şi se stabileşte la Palermo, în Sicilia, la hotelul "Alla Trinacria". Moare la Palermo de tuberculoză la vârsta de 33 de ani. În anul 1977, Cantemir Riscutia a făcut parte dintr-o delegaţie română plecată la Palermo pentru a descoperi locul în care se spunea ca ar fi înmormântat Bălcescu. Totul pornise de la mărturia unui marinar, care credea ca trupul românului mort în exil se afla în galeria de mumii a călugărilor capuccini. Riscuţia a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trăsăturilor lui Nicolae Bălcescu. Într-un final, au aflat că românul fusese înmormântat într-un osuar de onoare al capuccinilor, loc sigilat în urma unei epidemii de holeră. Trupul lui Nicolae Bălcescu nu a mai fost scos la lumină.
Ideologia comunistă românească, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx, îl considera pe Nicolae Bălcescu drept un înaintaş al acesteia. De aceea, pe biletele bancare româneşti, de 100 de lei, ediţiile 1952 şi 1966, a fost gravată imaginea lui Nicolae Bălcescu. Peste 10 localităţi rurale, precum şi străzi din România comunistă au primit numele lui Nicolae Bălcescu, în memoria revoluţionarului paşoptist.
Iată un exemplu de caracterizare făcută de către ideologia comunistă lui Nicolae Bălcescu: „Nicolae Bălcescu este figura cea mai luminoasă a revoluţiei de la 1848. E tipul revoluţionarului care, înţelegând mersul istoriei, şi-a dat seama că adevărata revoluţie trebuie să se sprijine pe forţa poporului, să-i exprime năzuinţele şi drepturile. Bolnav de ftizie, având de îndurat lipsurile şi greutăţile exilului, în preajma ultimei sale călătorii spre ţărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde îşi va da sfârşitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret cu fruntea vastă de gânditor, dominată de focul privirii, cu ochii mari, pătrunzători, care exprimă o adâncă viaţă interioară.
Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci şi admiraţia pictorului pentru adevăratul conducător al revoluţiei de la 1848. Lucrat cu măiestrie, portretul exprimă personalitatea vastă de gânditor şi de luptător al lui Nicolae Bălcescu şi se înscrie în galeria portretelor psihologice de seamă din istoria picturii noastre.”
Cronologie
* 29 iunie 1819 - Se naşte la Bucureşti Nicolae Bălcescu, fiul pitarului Barbu sin Petre căpitanul şi al Zincăi Bălcescu. Fiul ia numele mamei, tatăl murind de timpuriu. Urmează Colegiul de la Sf. Sava, având profesori pe Florin Aaron şi pe Heliade Rădulescu; portretul lui Bălcescu la adolescenţă i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale.
* 1838 - După colegiul Sf. Sava este iuncher în oştirea română.
* 1840 - Împreună cu Bolliac şi Eftimie Murgu, participă la conspiraţia lui D. Filipescu, dar aceasta eşuând, urmează o detenţie la mănăstirea Mărgineni, unde sănătatea i se zdruncină.
* 1843 - Împreună cu Ion Ghica şi cu Cristian Tell întemeiază societatea secretă Frăţia, care avea în vedere pregătirea mişcărilor revoluţionare de la 1848.
- Ia fiinţă la Bucureşti Societatea literară care avea legături directe cu Frăţia.
* 1844 - Apare în Propăşirea, revista lui Kogălniceanu şi a lui Alecsandri, prima scriere istorică, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Prinţipatului Valahiei şi până acum, pe care Iorga o consideră „un minunat capitol de istorie, care n-ar sta tocmai rău nici sub condeiul unui istoric de azi“. În Propăşirea apare studiul lui Bălcescu Comentarii asupra bătăliei de la Câmpia Rigăi sau Coşovo.
* 1845 - 1847 - Îşi desfăşoară activitatea Asociaţia literară, al cărei comitet era alcătuit din C.G. Filipescu, Şt. Golescu, Iancu Văcărescu şi I. Voinescu II, între membrii căreia se afla şi Nicolae Bălcescu.
- Se înfiinţează la Paris Societatea studenţilor români al cărei preşedinte era Ion Ghica; Bălcescu a fost membru al acesteia.
* 1845 - Împreună cu August Treboniu Laurian editează revista Magazin istoric pentru Dacia, unde apar tipărite pentru prima oară cronici munteneşti şi moldoveneşti. Aici Bălcescu publică biografii istorice: Ioan Tăutu, Miron Costin, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino.
- Sub îngrijirea lui Bălcescu şi a lui Laurian apare primul volum din Cronicarii Ţării Româneşti.
* 1846 - Tot în Magazin... Bălcescu publică Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri.
- N. Bălcescu începe redactarea operei sale capitale, Românii supt Mihai Voievod Viteazul.
* 1847 - Face o călătorie de studii în Franţa şi în Italia.
* 1848, februarie - Participă la revoluţia din Paris
- Apare Poporul suveran, revistă condusă de Dimitrie Bolintineanu, prin care se promovau ideile mişcării revoluţionae de la 1848. Aici, Bălcescu publică articolele Despre împroprietărirea ţăranilor şi Drepturile românilor către Înalta Poartă.
- iunie - septembrie - Nicolae Bălcescu este fruntaşul mişcării revoluţionare din Ţara Românească; aceasta fiind înfrântă, Bălcescu este exilat la Paris; apoi, agravându-i-se boala de plămâni, se stabileşte pe mici perioade de timp în diverse localităţi din Franţa şi Italia.
* 1849 - Împreună cu Ştefan Golescu şi cu Ion Brătianu, Nicolae Bălcescu face parte din comitetul periodicului La Tribune des Peuples, editat de scriitorul polonez Adam Mickiewicz.
* 1850 - Apare la Paris studiul Question economique des Principautés Danubiennes
- Tot la Paris, sub conducerea lui Bălcescu şi a mai multor exilaţi, apare România viitoare, într-un singur număr; aici, au fost publicate câteva opere importante ale literaturii române Cântarea României, de Alecu Russo (versiune franceză), Mersul revoluţiei în istoria românilor, de Nicolae Bălcescu şi La o pasere trecătoare, de D. Bolintineanu.
* 1851 - Se înfiinţează la Paris, sub îndrumarea lui Bălcescu, Junimea română, societate politică şi culturală a tinerilor; printre aceştia se numără şi Al. I. Odobescu, un împătimit admirator al lui Bălcescu.
* 1852 - Moare la Palermo Nicolae Bălcescu, întemeietor al istoriografiei moderne, principalul animator al revoluţiei de la 1848, un patriot ardent, martir al neamului.
A murit la Palermo, dar nu a fost îngropat la groapa săracilor cum s-a scris, ci transportat la mânăstirea Capucinilor, specializată în mumificări. Mumia lui se poate vedea şi astăzi în galeria acelei mânăstiri, cu menţiunea: "Nicolae Bălcescu, prim ministru al Valachiei".
* 1861 - 1863 - Apare postum, în Revista română a lui Odobescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.
* 1877 - Al. I. Odobescu îngrijeşte editarea în volum a celei mai importante scrieri a lui Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul.


 
  Trimite opinia ta !     Total 1 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 10.00

Obtinuta din 1 voturi.

Enciclopedie
John Keats ...
John Keats ( 1795 - 1821 ) , poet englez , ultimul mare poet romantic englez . Aduce in poezia sa cultul antichitatii si interesul pentru lumea medievala , folclorica si mitologica : Endymion , 1818 ; The Eve of Saint Agnes , 1819 - ...
Spiru Haret ...
Ne-am obisnuit sa spunem ca o mare personalitate a culturii universale intra, prin opera sa, in lumea nemuritorilor. Bibliotecile ii pastreaza cartile, istoria ii consemneaza opera. Putini sunt cei care isi gasesc insa imortalizarea in ...
Sigmund Freud ...
Copilaria, anii de studii 1856 - 6 mai: Se naste Sigismund Freud (isi va schimba prenumele in Sigmund la 22 de ani). Conform obiceiului, primeste si un prenume evreiesc: Schlomo. Locul de nastere este Freiberg, in Moravia, astazi Pribor ...
Nicolae Titulescu ...
Profesor universitar de drept civil, figura marcanta a diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Nascut la 4 martie 1882 in familia unui distins avocat din Craiova. Si-a petrecut copilaria la tara, pe mosia ...
Demi Moore ...
Nascuta Demetria Guynes in Roswell, New Mexico pe 11 noiembrie 1962, Demi Moore a avut o copilarie tulburata. La varsta de saisprezece ani abandoneaza scoala si alege o cariera de model. Pe cand avea 18 ani se casatoreste cu rocker-ul ...
George Calinescu ...
S-a nascut la 19 iunie 1899 la Bucuresti. Copilaria o petrece la Botosani si la Iasi, apoi urmeaza cursurile liceului "Gh. Lazar" din Bucuresti, ultimul an la Liceul Internat din Iasi, iar bacalaureatul il sustine la Liceul "Mihai ...
Fanus Neagu ...
Regretatul scriitor, scenarist si publicist Fanus Neagu figureaza, ca nominalizat, alaturi de criticul literar Gabriel Dimisianu, pentru Premiul National de Literatura, care va fi decernat de Uniunea Scriitorilor din Romania (USR), in ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Vanzari auto  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Nicolae Balcescu, viata si activitatea

Administrare Ipedia.ro
web design by © ClausDesign
  Toate drepturile transferate catre Starlight LTD, Amsterdam, Weesperstraat, Holland

copyright-footer

2007 - 2014 Ipedia.ro