Ordinul Ornitischia

Ordinul Ornitischia Tipurile primitive de dinozauri ornistichieni includ putin cunoscutul Pisanosaurus din America de Sud si grupe din Jurasicul timpuriu ca Heterodontosaurus si Scutellosaurus. In timpul Jurasicului timpuriu ornitischienii se despartisera deja in mai multe ramuri majore. Prima din ele, cunoscuta sub numele de Thyreophora, include stegozaurii acoperiti cu placi si ankilozaurii cu armura si a existat din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu. O a doua ramura, Ornithopoda, include hadrozaurii si rudele lor iguanodontii, ca si ceratopsienii cu coarne si rudele lor pachicefalozaurii. Ornitopodele au existat de asemenea din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu. Dinozaurii ornitoschieni se disting prin centura pelviana asemanatoare cu cea a pasarilor si prin prezenta unui os numit predentar situat la capatul maxilarului inferior. Toti ornitischienii erau ierbivori, si predentarul pare sa fi avut rolul unui cioc cu care culegea vegetatia. De asemenea facea legatura intre cele doua jumatati ale maxilarului inferior si le permitea sa absoarba si sa transmita forta in timpul masticatiei. La dinozaurii cu cioc falcile prezinta mai multe duzini de dinti asezati in asa fel incat sa formeze o singura lama cornoasa folosita la mestecat. Ca si la toate celelalte vertebrate cu exceptia mamiferelor, dintii erau inlocuiti continuu in timpul vietii prin resorbirea radacinilor si cresterea simultana a unor coroane noi.

Sursa: www.robbybubble.ro

SURSA 03 clopotel.ro

1. Dinozauri blindati
In cretacic s-au dezvoltat specii ale acestor dinozauri, precum Ankilozaurii si Nodozaurii. Specific acestor categorii era o "armura" formata din pielea groasa pe suprafata careea erau infipti solzi ososi.
Nodozaurii au fost cei mai primitivi dinozauri blindati. Acestia aveau pielea foarte groasa si protuberante ascutite pe toata suprafata corpului. Exemplarul reprezentant al Nodozaurilor a fost Sauropelta. Cantarea 3 tone si avea o lungime de 7,5 metri. Pentru un animal de asemena dimensiuuni, care se deplasa foarte incet, era necesara o arma puternica de aparare. Astfel ca Sauropelta avea intregul corp acoperit cu solzi ososi. In cazul in care era in pericol se oprea si isi folosea aceasta arma, dar foarte putine carnivore indrazneau sa se apropie.
Tot in categoria Nodozaurilor intra si Panoplosaurus-ul care avea tepi care ii acopereau total umerii si apareau chiar si pe cap. Spre deosebire de Sauropelta, acesta ataca inamicul folosindu-si puternicii zimti, daca simtea pericolul in apropiere.
Corpul Ankilozaurilor avea chiar mai multe protuberante pe piele decat al Nodozaurilor. Acestea apareau chiar si pe pleoape. Pe langa acest blindaj impresionant Ankilozaurii mai aveau inca o arma de temut. Coada se termina cu o maciuca groasa si osoasa, care putea rani puternic chiar si un mare dinozaur carnivorz. Locul mai fragil al acestora ramanea abdomenul, unde tepii erau mai slab pronuntati.
Exemplarul cel mai important si cel mai mare dintre acestia era Ankylosaurus. Cantarea aproximativ 4 tone, avea ciocul fara dinti si bot, pe care il folosea doar la hranirea cu plante. Avand constitutia unui tanc nu facea parte din "preferintele" pentru victime ale dinozaurilor carnivori.
2. Dinozauri cap-de-piatra
Aceastia se deosebeau de alte specii de dinozauri prin forma rotunjita a capului. Acesta era protejat de o "casca" osoasa, care le foloseau la luptele in care se hotara care este mai puternic. In perioada de imperechere acesti dinozauri se loveau cap in cap iar cel mai puternic cucerea femela. Acestea din urma aveau capul mai moale.
Dinozaurii cap-de-piatra erau erbivori, traiau in cete si duceau o viata asemanatoare caprelor de munte din zilele noastre, harnindu-se cu fructe si frunze. Aveau membrele posterioare lungi si puternice, o coada lunga, iar membrele anterioare erau mici si se terminau cu cinci degete. Prezentau un simt olfactiv foarte dezvoltat. Deplasarea acestora se facea pe membrele posterioare, iar coada ajuta la mentinerea echilibrului.
Din aceasta categorie faceau parte doua familii de dinozauri: Homalocefalidele si Pachicefalozaurii.
Homalocefalidele se caracterizau prin solduri foarte late in comparatie cu alte specii, ceea ce a dus la ipoteza ca acestia nasteau pui vii, nerespectand tiparul clocirii oualelor. Modul in care se luptau masculii intre ei era asemanator cu cel al iguanelor marine din insulele Galapagos. Se pare ca soldurile late ar fi redus impactul in timpul luptei.
Pachicefalozaurii aveau protuberante la nivelul capului care se dezvoltau odata cu varsta, iar teasta acestora era mai bombata. Masura aproximativ o jumatate de metru, iar osul care o proteja atingea grosimea chiar de 25 cm.
Desi erau in general pasnici dinozaurii Stegoceras se infruntau pentru cucerirea femelelor.
3. Dinozauri cap-de-rata
Dinozaurii cap-de-rata mai sunt numiti si Hadrozauri. Acestia se remarca prin varietatea speciilor, fiind cei mai cunoscuti din toate grupurile de dinozauri. Multi dintre ei aveau o cresta ciudata, de diferite forme si aveau un cioc in partea din fata a capului care seamana cu botul ratelor, de unde le provine si numele. Ciocul acestora avea dinti numai in mandibula, fiindu-le necesari pentru a rumega iarba sau diferite plante (frunze, flori, seminte sau fructe) si care se inlocuiam dupa ce randul precedent se distrugea.
 Asemenea altor dinozauri erbivori, hadrozaurii aveau membrele anterioare scurte si pe cele posterioare lungi. Desi pasteau sprijinindu-se pe toate picioarele, cand fugeau de pradatori isi foloseau numai membrele posterioare. Le era specifica o elasticitate a gatului iesita din comun, fiind capabilli sa-si miste capul in jurul corpului fara sa se miste, acest lucru usurandu-le mult hranirea, ajungand mult mai repede si bine la frunze.
Forma capului si a crestelor difera nu numai intre specii;, ci chiar si intre masculii si femelele aceleiasi specii.
In interiorul acestor creste se formau unele alveole care aveau rol de ecou in accentuarea intensitatii sunetelor produse de Hadrozauri. Forma diferita a crestelor modifica sunetele produse, astfel ca fiecare dinozaur in parte avea un sunet propriu. Acestia traiau in cete, iar forma crestelor si specificitatea sunetelor le erau folositoare in a se recunoaste unii pe altii sau in a-si gasi alte perechi. Resturile descoperite ale cuiburilor Hadrozaurilor demonstreaza ca acestia cloceau in grup si chiar ingrijeau cuiburile altor femele in acelasi timp cu al lor.
4. Dinozauri cu corn
Acestia se mai numeau si Ceratopieni si aveau un veritabil blindaj format din coarne dispuse pe bot sau la nivelul spancenelor. Din varful capului pornea un " prapur", care se curba spre varf si protejau gatul si umerii dinozaurilor. Dinozaurii se deplasau in cete si se hraneau cu plante, folosindu-se de ciocul lor puternic si fara dinti.
Au fost doua grupuri din categoria dinozaurilor cu corn:
- unul al celor cu gatul lung si cu prapur
- altul al celor cu gatul scurt si cu prapur.
Din primul grup reprezentativ a fost Centrosaurus. Prapurul acestuia era dispus cu spini, si avea doua coarne la nivelul sprancenelor si unul in varf. Membrele acestuia erau asemanatoare stalpilor, fiindu-le necesara aceasta forma pentru a-si putea mentine corpul.
Din grupul dinozaurilor cu gat lung, corn si prapur cel mai important era Chasmosaurus. Acesta se caracteriza cu un cap din care se desprindeau doua coarne curbate situate la nivelul sprancenelor si unul singur in varful botului. Pentru a-l proteja cat mai bine prapurul osos era foarte mare si se intindea de la cap pana peste gat si umeri. Acesta era prevazut pe margini cu cu spini si colturi, astfel ca - cu o asemenea dotare - nu indrazneau prea multe animale sa il atace.
5. Iguanodoni
Iguanodonii ("dinti de iguana") s-au dezvoltat in perioada jurasica. Au fost animale foarte mari, erbivore, oase si picioare mari si puternice, care aveau la capat copite. Deplasarea se realiza foarte lent si isi petreceau timpul mai mult in toate cele patru labe pascand iarba de jos. Doar rar se ridicau in membrele posterioare pentru a ajunge la frunzele copacilor mai inalti.
Iguanodonul a fost al doilea dinozaur descoperit de Gideon Mantel in Anglia in anul 1809. Acesta l-a denumit asa pentru ca a observat ca dintii acestuia semanau cu ai soparlelor iguana din zilele noaste, inainte chiar de a fi iventat termenul "dinozaur". Acesta cantarea 5 tone si masura aproximativ 5 metri. Capul lunguiet se termina cu un cioc care nu avea dinti, folosindu-i la ruperea hranei, iar rumegarea acesteia se realiza cu ajutorul dintilor situati in maxilare in partea posterioara cavitatii bucale. Fiecare dintre membrele mai scurte avea cinci degete care se departau in momentul in care animalele se sprijineau pe ele in timpul mersului. Degetul mare era inlocuit cu o gheara incovoiata spre palma, folosita probabil pentru infascarea hranei. Dovezile arata ca Iguanodonii se deplasau in cete.
Un Iguanodon mai neobisnuit era reprezentat de Ouranosaurus, care avea spatele de la umeri pana la jumatatea cozii acoperit cu solzi ososi, doua creste osoase pe cap si un bot plat. Creste asemanatoare au fost intalnite si la o alta specie de Iguanodon, numita Muttaburrasaurus. Acesta este unul dintre foarte putinii dinozauri ale caror urme au fost gasite in Australia.
6. Stegosauri
Caracteristice pentru Stegosauri au fost 2 siruri de creste osoase care se aflau pe spatele animalului. Acestia erau ierbivori si nu aveau alta arma de aparare. Cand erau atacati loveau cu coada, neputandu-se deplasa decat foarte greu si numai in patru labe.
Cel mai cunoscut exemplar al acestei categorii il reprezinta Stegosaurus-ul. Acesta masura aproximativ 9 metri, avea membrele posterioare mai lungi decat cele anterioare (deci toata greutatea trunchiului era suportata de membrele anterioare). Oarecum ciudata era dimensiunea capului (care avea diametrul de aproximativ 40 de cm) si a creierului, care nu era mai mare decat o nuca.
Crestele osoase ale acestuia erau foarte ascutite si se situau perpendicular pe spatele animalului si pararele intre ele, intinzandu-se de la cap pana la coada. Nu se stie exact cum erau acestea asezate, desi s-au gasit mai multe schelete bine pastrate.
In privinta rolului pe care il indeplineau au fost elaborate doua ipoteze, si anume: unii cercetatori sunt de parere ca il protejau de atacul carnivorilor pe cand altii au pus problema termoreglarii. Se pare ca aceste creste erau acoperite cu piele vascularizata puternic, iar cand razale soarelui ajungeau pe aceste creste Stegosaurus-ul se incalzea. Daca nu mai erau in bataia soarelui acestea emanau caldura, scazand astfel temperatura corpului dinozaurului.