Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord NATO

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o alianta politico-militara stabilita in 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat in Washington pe 4 aprilie, 1949. Pe 17 martie, 1948 Benelux, Franta, si Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la intelegerea NATO. URSS si statele aliate ei au format Pactul de la Varsovia in 1955 pentru a contrabalansa NATO. Ambele organizatii au fost forte oponente in razboiul rece. Dupa caderea Cortinei de Fier in 1989, Pactul de la Varsovia s-a dezintegrat. NATO si-a vazut primul angajament militar in Razboiul din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 saptamani impotriva statului Serbia si Montenegru incepand cu 24 martie si terminand cu 11 iunie, 1999. Trei foste tari comuniste, Ungaria, Republica Ceha si Polonia, s-au alaturat NATO in 1999 dupa ce au fost invitate pe 8 iulie, 1997. La intalnirea la varf de la Praga (Republica Ceha) din 21 noiembrie - 22 noiembrie, 2002 sapte tari au fost invitate spre a incepe negocierile de aderare cu alianta: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria si Romania. Tarile invitate s-au alaturat NATO in 2004. Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat ca nu indeplinesc criteriile economice, politice si militare si ca vor trebui sa astepte. Croatia a facut o cerere abia in 2002 si este abia la inceputul procesului. Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militara franceza in 1966 pentru a-si dezvolta propriul program de descurajare nucleara, a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Franta la Bruxelles, Belgia pana la 16 octombrie, 1967. În timp ce centrala politica este amplasata in Bruxelles, centrala militara si cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), sunt localizate la sud de Bruxelles in orasul Mons. Pe 13 septembrie 2001, NATO a invocat, pentru prima data in istoria sa, un articol din carta sa prin care se intelege ca orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac impotriva intregii aliante. Asta a venit ca un raspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Mai jos este pasajul din Articolul V al Tratatului, care declara: Partile convin ca un atac armat impotriva uneia sau mai multora dintre ele, in Europa sau in America de Nord, va fi considerat un atac impotriva tuturor si, in consecinta, sunt de acord ca, daca are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, in exercitarea dreptului la auto-aparare individuala sau colectiva recunoscut prin Articolul 51 din Carta Natunilor Unite, va sprijini Partea sau Partile atacate prin efectuarea imediata, individual sau de comun acord cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate, pentru restabilirea si mentinerea securitatii zonei nord-atlantice. Pe 10 februarie 2003 NATO a infruntat o criza serioasa deoarece Franta si Belgia au impiedicat procedura de aprobare tacita in privinta momentului la care s-ar lua masuri protective pentru Turcia in cazul unui posibil razboi cu Irakul. Germania nu si-a folosit dreptul de veto, insa a spus ca sustinea vetoul. Pe 16 aprilie 2003, NATO a fost de acord sa preia comanda Fortei Internationale de Asistenta pentru Securitate (ISAF) in Afganistan in august acelasi an. Decizia a venit dupa cererea Germaniei si Olandei, cele doua natiuni care conduceau ISAF la momentul intelegerii. Ea a fost aprobata unanim de catre toti cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oara in istoria organizatiei cand a avut loc o misiune in afara zonei atlantice. Canada a fost in original criticata pentru ca i-a luat-o inainte ISAFei. De-a lungul istoriei, NATO a avut 11 secretari generali. În prezent, secretarul general al NATO este Jaap de Hoop Scheffer care activeaza in aceasta functie din 2004.

Sursa: www.optdolari.blogspot.com 

SURSA 03 info-ghid.com

Pentru a intelege rolul Aliantei Nord Atlantice, este bine sa aruncam o privire in trecut. Pe 4 aprilie 1949 a fost semnat la Washington Tratatul Atlanticului de Nord, ca raspuns la amenintarea URSS-ului cu un atac impotriva aliatilor europeni ai SUA. Era evident ca in acea perioada, URSS ducea o politica agresiva de expansiune comunista in Europa de Est. Iar Statele Unite s-au grabit sa puna bazele unei aliante politico-militare ca o reactie tacita la adresa actiunii URSS-ului. Deci, NATO a fost creata ca o alianta a statelor nord-americane si europene de vest pentru apararea Europei. Douasprezece sunt statele membre fondatoare NATO: Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franta, Belgia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Italia, Norvegia, Danemarca si Islanda. In cadrul Aliantei se hotaraste ca puterea politica sa fie incredintata unui european si cea militara unui general american, iar rolul NATO este sa mentina pacea intre popoare si sa apere libertatea si civilizatia individuala a statelor. Anul 1952 marcheaza aderarea a inca doua tari, Grecia si Turcia. Intrarea Turciei in NATO este momentul prin care portile Aliantei Nord Atlantice se deschid si in partea de Est si Sud-Est a Europei. In acelasi an URSS vrea sa devina stat membru NATO, insa cererea ii este respinsa. Un an marcant in istoria Organizatiei Tratatului Aliantei de Nord este 1955 cand, dupa ce Germania de Vest i se alatura, URSS si tarile aliate ei formeaza Pactul de la Varsovia, pentru combaterea Aliantei Nord Atlantice. Ambele organizatii devin forte oponente in Razboiul Rece. Urmeaza apoi un alt moment important pentru Europa: generalul de Gaulle nu este de acord cu faptul ca americanii detin comanda militara. Dupa mai multe dispute, Franta decide sa se retraga, iar Alianta este nevoita sa mute sediul Cartierului General de la Paris la Bruxelles, unde este si in prezent. Dupa caderea Cortinei de fier in 1989 s-au auzit voci care cereau desfiintarea Aliantei Nord Atlantice. Insa, conflictele din tarile sovietice si din Balcani au reprezentat un motiv in plus prin care se demonstra necesitatea organizatiei internationale NATO. In 1999, cu ocazia Razboiului din Kosovo, NATO porneste o campanie de 11 saptamani impotriva statului Serbia si Muntenegru, moment ce declanseaza multe polemici in lumea socio-politica. In acelasi an, trei tari, foste membre ale aliantei intocmite de URSS in timpul Razboiului Rece, au aderat la Organizatia Tratatului Nord Atlantic. Este vorba de Polonia, Cehia si Ungaria, iar in 2004 tarile baltice (Estonia, Lituania si Letonia), Romania, Slovacia, Slovenia si Bulgaria au fost admise in NATO. Treptat, treptat numarul statelor membre NATO ajunge la 26 si sigur nu se va opri aici. Evenimentele din 11 septembrie 2001 nu puteau sa ramana fara reactii din partea Aliantei Nord Atlantice. Iar marturie este actiunea fortelor Coalitiei in Afganistan, poate cea mai importanta operatiune din istoria organizatiei. In ultimii ani, preocuparile NATO aduc in prim plan protejarea rutelor strategice de transport a energiei spre Europa, lucru dezbatut cu ocazia summit-ului de la Riga din 2006, si instalarea unui scut antiracheta in Europa de Est. Ultima dintre ele, precum si aderarea unor state care au facut parte din fostul URSS (Ucraina si Georgia) au determinat o reactie viguroasa a Rusiei si au facut ca membrii traditionali, ca Germania, sa puna la indoiala necesitatea Aliantei Nord Atlantice.