Pedeapsa penala este o masura de constringere statala, stabilita de legea penala, aplicata de judecata in numele statului persoanelor care au comis infractiuni, pricinuinduli-se anumite lipsuri limitandu-li-se drepturile. Pedepsa penala este cea mai aspra masura a constringerii de stat pentru infractiunea comisa. Ea are un sir de trasaturi specifice:
1.este o masura de constringere, stabilita de legea penala;
2.se aplica numai de judecata;
3.se aplica in numele statului;
4.are caracter public;
5.se aplica numai persoanelor vinovate de comiterea unei infractiuni concrete;
6.exprima o apreciere moral-politica negativa si o apreciere juridica a faptelor infractorului si a persoanei care le-a comis;
7.pricinuieste condamnatului anumite lipsuri sau limiteaza drepturile lui;
8.este o consecinta juridica a fiecarei infractiuni comise;
9.creeaza vinovatului antecedente penale. Pedeapsa are drept scop corectarea si reeducarea condamnatilor in spiritul atitudinii constiente fata de munca, respectarii stricte a legilor, prevenirea savirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatului, cit si din partea altor persoane. Pedeapsa este principalul mijloc de realizare prin constringere a ordinii de drept penal.Daca a fost incalcata ordinea legala (de drept) si este exclusa o alta modalitate de a o restabili, ramine doar ca organele de drept ale statului sa intervina imediat si sa aplice pedepsa, dupa care va urma executarea ei. Numai astfel poate avea loc reincadrarea in societate a infractorilor, transformarea constiintei lor inapoiate. Incadrata intr-un ansamblu de mijloace menite sa apere ordinea de drept, pedeapsa, in calitate de o ultima masura, devine indispensabila de fiecare data, cind ordinea de drept este grav incalcata. In acest caz, pedepsa trebuie sa contribuie la asigurarea apararii sociale, lacurmara activitatii infractionala si sa-i creeze infractorului asemenea imposibilitatica el sa nu mai comita noi infractiuni.
Pedeapsa penala este o masura de constringere statala, stabilita de legea penala, aplicata de judecata in numele statului persoanelor care au comis infractiuni, pricinuinduli-se anumite lipsuri limitandu-li-se drepturile. Pedepsa penala este cea mai aspra masura a constringerii de stat pentru infractiunea comisa. Ea are un sir de trasaturi specifice:
1.este o masura de constringere, stabilita de legea penala;
2.se aplica numai de judecata;
3.se aplica in numele statului;
4.are caracter public;
5.se aplica numai persoanelor vinovate de comiterea unei infractiuni concrete;
6.exprima o apreciere moral-politica negativa si o apreciere juridica a faptelor infractorului si a persoanei care le-a comis;
7.pricinuieste condamnatului anumite lipsuri sau limiteaza drepturile lui;
8.este o consecinta juridica a fiecarei infractiuni comise;
9.creeaza vinovatului antecedente penale. Pedeapsa are drept scop corectarea si reeducarea condamnatilor in spiritul atitudinii constiente fata de munca, respectarii stricte a legilor, prevenirea savirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatului, cit si din partea altor persoane. Pedeapsa este principalul mijloc de realizare prin constringere a ordinii de drept penal.Daca a fost incalcata ordinea legala (de drept) si este exclusa o alta modalitate de a o restabili, ramine doar ca organele de drept ale statului sa intervina imediat si sa aplice pedepsa, dupa care va urma executarea ei. Numai astfel poate avea loc reincadrarea in societate a infractorilor, transformarea constiintei lor inapoiate. Incadrata intr-un ansamblu de mijloace menite sa apere ordinea de drept, pedeapsa, in calitate de o ultima masura, devine indispensabila de fiecare data, cind ordinea de drept este grav incalcata. In acest caz, pedepsa trebuie sa contribuie la asigurarea apararii sociale, lacurmara activitatii infractionala si sa-i creeze infractorului asemenea imposibilitatica el sa nu mai comita noi infractiuni.
SURSA 03
Constringerea este esenta (caracterul specific, natura) pedepsei, preventia speciala si generala -; scopurile de baza ale ei, iar corectarea si reeducarea -; metodele, caile de realizare a scopurilor pedepsei. Trebuie mentionat ca educarea unui cetatean constient al societatii nu este o functie proprie dreptului penal si cu atit mai mult a pedepsei. Educarea apare ca mijloc de prevenire a infactiunii.
Intrucat pedepsa constituie mijlocul prin care sint sanctionate incalcarile legii penale, scopul ei trebuie sa coincida cu scopul acestei legi, si anume, apararea valorilor sociale impotriva infractiunilor.
Prin aplicarea pedepsei se urmareste prevenirea savirsirii de noi infractiuni, in primul rind, de catre cel condamnat (preventia speciala), iar, pe de alta parte, de catre alte persoane (preventia generala).
Preventia speciala constituie, fara indoiala, scopul direct al pedepsei. Acest lucru incepe sa se realizeze chiar in momentul in care instanta stabileste pedepsa pentru infractor, facandu-l, inainte de toate, sa inteleaga ca legea penala este o realitate si cine savirseste fapte penale este, in mod inevitabil, pedepsit. Condamnatul este apoi reeducat in timpul executarii pedepsei ce i s-a aplicat. De cele mai multe ori insusi faptul ca cei condamnati au simtit afectele pedepsei si au suportat privetiunile legate de aceasta, constituie suficiente motive ca acestia sa aiba ulterior o conduita corecta sis a nu mai savirseasca infractiuni.
Preventia generala se realizeaza in raport cu alte persoane decit cele care au savarsit infractiuni. Exista si oameni care se abtin de a savarsi infractiuni nu din cauza ca simt repulsie fata de astfel de fapte, ci din teama de a fi pedepsiti, de frica de pedeapsa. Trebuie insa subliniat ca amenintarea cu pedepsa prevazuta de lege nu ar fi eficienta, daca ea , pedeapsa, n-ar fi aplicata in mod efectiv fata de acele persoane care savarsesc infractiuni.