Racheta spatiala

Crearea Navetei Spatiale a reprezentat inceputul unei noi ere a explorarii spatiului.In trecut, navele spatiale erau folosite doar o singura data, insa Naveta, care decoleaza ca o racheta si se intoarce pe Pamant ca un planor, poate fi folosita de maximum 100 ori.Naveta a lansat si a reparat multi sateliti, cum ar fi Telescopul Spatial al Hubble, si a pus pe orbita laboratorul de la bord numit Spacelab. Principala piesa a Navetei Spatiala este o astronava numita Orbiter care are cam doua treimi din dimensiunea unui avion Boeing 747.Pentru a putea decola si calatori in spatiu, Orbiter este fixat pe rezervoare esterne uriase care sunt sursa de combustibil lichid pentru cele trei motoare principale.In plus, mai exista doua motoare auxiliare(SRB)care ard combustibil solid. Orbiter contine si combustibil lichid pentry propriile motoare de manevrare.In total au fost construite sase Orbiter: Enterprise (prototip), Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis si Endeavor.
Zborul inaugural al Columbiei din 12 aprilie 1981 a confirmat ca Naveta se poate intoarce in siguranta pe Pamant.
La 28 ianuarie 1986, la 73 secunde dupa lansare, Challenger a explodat.Endeavor a inlocuit naveta Challenger; zborurile au fost reluate la sfarsitul anului 1988.Navetele sunt in prezent folosite la asamblarea Statiei Orbitale Internationale.
STATIILE ORBITALE
Statiile orbitale sunt baze de cercetare pe orbite la aproximativ 320 km deasupra Pamantului.Sunt folosite la astronomie, observarea Pamantului si efectuarea unor experimente care necesita gravitatie zero sau expunere la vidul spatial.Astronautii pot petrece astfel multe luni in spatiu , acumuland experienta zborurilor spatiale de lunga durata care ar putea fi utile in viitor pentru explorarea Cosmosului.
Primele statii orbitale au fost construite de Uniunea Sovietica la sfarsitul anilor 1960, cand rusii si-au dat seama ca nu vor castiga cursa pentru cucerirea Lunii.Salyut (Salut) 1 , lansata in 1971, avea module de cercetare si de petrecere a timpului, panouri solare care generau electricitate si puncte de cuplare pentru capsula spatiala Soyuz (Uniune).In 1973, NASA a lansat o statie mai mica numita Skylab, insa constructia unei statii orbitale mari a fost amanata in mod repetat. Uniunea Sovietica a lansat Mirul (Pace) in 1985.
Mir are module separate de cercetare astronomica, biologica si de fabricare a materialelor.Statia a avut un succes deosebit, insa la sfarsitul anilor 1990 au aparut o serie de probleme.Rusia si SUA sunt in prezent parteneri ai constructiei noii Statii spatiale internaionale (ISS).
SONDE INTERPLANETARE
Incepand cu anii 1950, aeronavele-robot au parasit Pamantul pentru a explora alte lumi din Sistemul nostru Solar, precum si spatiul dintre acestea.Primele misiuni aveau ca scop simpla fotografiere a planetelor invecinate, Venus si Marte, insa cele ulterioare, mai ambitioase, plasau sonde pe orbita sau le trimiteau pe suprafata planetelor pentru a colecta date folosind diverse instrumente.
Primele sonde spatiale au fost lansate spre Luna in 1985 si 1959.Pe masura ce rachetele deveneau mai puternice, sondele erau din ce in ce mai capabile sa iasa din campul gravitational al Pamantului si sa zboare spre alte planete.NASA a ajuns in 1962 cu sonda Mariner2 langa Venus, in 1965 cu Mariner4 langa Marte.

Sursa: www.rachete.ablog.ro

SURSA 03 wikipedia.org

O rachetă este un vehicul, un proiectil ori o aeronavă a cărui forţă necesară deplasării este obţinută prin reacţiunea obiectului însuşi la ejectarea cu viteză ridicată a unor gaze realizate în urma arderii unui combustibil lichid sau gazos provenind dintr-un motor rachetă.
Principiile, respectiv legile fizicii după care o rachetă se deplasează sunt Principiul acţiunii şi reacţiunii, care reprezintă una din legile mecanicii clasice (cunoscute şi sub numele de Legile lui Newton) şi legea conservării impulsului.
Zborul
Generalităţi despre diferite tipuri de zbor
Spre deosebire de zborul animalelor, care se bazează cel mai adesea pe sustentaţia şi deplasarea în spaţiu cu ajutorul unei perechi de aripi (în cazul păsărilor, liliacului, singurul mamifer zburător, sau unor specii de insecte) sau a două perechi de aripi (în cazul altui grup de insecte), zborul mecanic poate fi de mai multe feluri.
Zborul ascensional, sau zborul baloanelor, se bazează pe variaţia densităţii medii a unui ansamblu format din obiectul care produce ascensiunea, balonul, (care este fie umplut cu aer cald sau cu un gaz uşor, hidrogen sau heliu) şi restul obiectelor necesare ascensiunii plus, eventual, călătorii. Zborul ascensional al baloanelor este realizat prin menţinerea unei densităţi medii a ansamblului constant mai mică decât densitatea medie a aerului înconjurător. Zborul planat al planoarelor, parapantelor (paragliderelor) sau al paraşutelor sunt variaţii ale zborului ascensional, fiind diferite cazuri aparte ale unui zbor descensional. În acest caz însă, densitatea medie a obiectelor acestei categorii este constant mai mare decât cea a aerului înconjurător, dar ele frânează căderea liberă prin diferite metode, realizând în final opusul zborului ascensional, un zbor descensional. Zborul ascensional sau descensional folosesc arareori un motor pentru propulsie, întrucât nu au nevoie de nici un tip de motor pentru sustentaţie.
Zborul de sustentaţie este specific aeronavelor mai grele decât aerul, avioane şi elicoptere, cu mijloace de propulsare la bord, motoare, indiferent de tipul motorului de propulsie, cu elice sau cu reacţie. În acest caz efectul combinat al propulsării cu cel de sustentaţiei produs de aripi, la avioane, respectiv de elicea orizontală, la helicoptere, realizează desprinderea de pământ şi zborul. Motoarele folosite la propulsarea zborului de sustentaţie folosesc un carburant aflat la bordul aeronavei care arde pe seama oxigenului (numit adeseori şi comburant) existent în aer.
Zborul rachetă
Zborul rachetă foloseşte un motor de propulsie, numit motor rachetă, care foloseşte energia degajată din arderea unui jet presurizat de carburant într-un contrajet, de asemenea presurizat, de comburant. Camera de ardere este de obicei o cavitate de o anumită formă volumică curbilinie (datorită efectelor de distorsiune a curgerii laminare şi nelaminare a gazelor nearse şi arse, combinate cu efectul Coandă) prevăzută cu un singur orificiu de ieşire, gura de ejectare, prin care gazele arse sunt evacuate. Ambele substanţe, atât carburantul, cât şi comburantul, trebuie să se găsească la bordul vehiculului.