Rembrandt van Rijn

"Singurul pictor care si-a putut permite sa amestece noroiul cu stralucirea ochilor, focul cu cenusa, sau sa faca culorile sa straluceasca proaspat, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis" (Élie Faure), Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a nascut pe 15 iulie 1606 la Leiden . De origine olandeza, acesta a fost considerat unul din cei mai importanti pictori din istoria artei. Rembrandt este autorul a cca. 300 gravuri, 600 picturi, si peste 2000 desene, find un adevarat maestru al tehnicii de clar-obscur. Rembrandt a fost singurul fiu al morarului Harmen Gerritzoon van Rijn si al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck care a invatat sa scrie si sa citeasca intr-o scoala latina. Studiile si le continue inscriindu-se in 1620 la Universitatea din Leiden, la care renunta insa dupa numai cateva luni, fiindca vrea sa devina pictor. Astfel ca incepe studii de pictura in atelierul lui Jacob van Swanenburgh, unde invata tehnica picturii trei ani. Recunoscandu-i talentul, parintii il trimit la Amsterdam in anul 1624, unde se perfectioneaza in atelierul lui Pieterzoon Lastman, al carui stil de a picta era influentat de Caravaggio. Rembrandt descopera aici tehnica clar-obscurului si preia modul de reprezentare a starilor sufletesti la figurile infatisate si stilul narativ, in numai 6 luni cat ramane in acest atelier.
Rembrandt isi deschide un atelier propriu la Leiden, in care se pregatesc numerosi tineri. In anul 1613 se muta si ramane stabilit la Amsterdam, marele oras olandez putandu-i oferi conditiile necesare pentru a-si pune in aplicare talentul la nivelul de care era capabil. Isi formeaza si aici un atelier si obtine o prima comanda importanta, "Lectia de anatomie a doctorului Tulp", cu ajutorul caruia isi face intrarea in cercul marilor pictori olandezi. Din acest moment comenzile se succed continuu, venind mai ales din partea familiilor bogate din Amsterdam, care preferau portretele.
In 1634 o ia de sotie pe Saskia van Uylenburgh, patrunzand astfel in cercurile marei burghezii din Amsterdam si intrand in posesia a 40.000 de florini.
In ianuarie 1639 Rembrandt se muta din nou - cu sotia de data asta - instalandu-si atelierul in interiorul acestei locuinte. Locul plin de viata din aceasta regiune a influentat paleta de culori a maestrului.
Rembrandt impreuna cu sotia sa sunt extrem de afectati de moartea primilor trei copii ai lor. In 1641 se naste Titus care este foarte sanatos, dar Saskia se imbolnaveste de tuberculoza si moare la 14 iunie 1642. ca o ironie a soartei, in acelasi timp, Rembrandt ajunge in culmea gloriei, terminand tabloul "Rondul de noapte".
Ramas fara mama copilului sau, Rembrandt angajeaza o educatoare pentru Titus, Hendrickje Stoffels care, in 1646, devine iubita pictorului, din nou foarte indragostit, dar acestia - desi traiesc impreuna - nu se casatoresc niciodata. Justitia ecleziastica ii acuza de imoralitate, si un proces incepe, proces care, in final, determina ruinarea artistului in 1656. Continua totusi sa picteze, desi operele ii sunt imprastiate, colectia sa de arta fiind licitata si vanduta.
Hendickje moare in 1663, iar trei ani mai tarziu - timp in care si-a ingrijit tatal - Titus paraseste si el aceasta lume.
Rembrandt inceteaza din viata la data de 14 octombrie 1669, fiind inmormantat in Westerkerk, alaturi de Saskia, Henrickje si Titus.

Sursa: www.clopotel.ro

SURSA 03 pictori.artspace.ro

Spre sfarsitul vietii
Odata cu anii 1640 i-a murit mama. In 1642 i-a murit sotia Saskia, dupa un an de boala urmand nasterii lui Titus, unicul lor copil care a supravietuit. Alti 3 copii murisera in frageda pruncie.
Pe langa toate aceste lovituri situatia financiara a lui Rembrandt, subrezita deja de cumpararea acelei case mari, a devenit din ce in ce mai grea.
Faima sa de cel mai mare portretist din Amsterdam a avut de suferit. Rembrandt folosea din ce in ce mai mult clar – obscurul, interesandu-l din ce in ce mai putin efectele naturaliste, ceea ce a produs insatisfactie si a contribuit la declinul popularitatii sale de portretist.
In aceasta perioada incepea sa fie la moda stilul mai luminos si mai elegant al lui Van Dyck. Deziluzia si suferinta par sa fi avut insa un efect purificator asupra conceptiei sale de viata. A inceput sa priveasca omul si natura cu un ochi mai patrunzator, fara sa mai fie distras de stralucirea exterioara sau de dispunerea teatrala.
Dragostea puternica pentru fiul sau Titus, pe masura ce acesta crestea, isi gaseste expresia in scenele biblice din acesti ani. Il gasim pe Titus aparand in diverse ipostaze ca : Hristos tanar, Daniel sau Iosif tanar. Tot in aceasta perioada a invatat Rembrandt sa aprecieze farmecul simplu si caldura Hendrickje Stoffels, care a venit in casa lui prin 1645, la inceput ca slujnica, devenindu-i apoi tovarasa de viata.
Viata lui Rembrandt in ultimii ani, in deceniul al 6 si al 7, a cunoscut o ultima intorsatura spre rau. Ruina financiara era iminenta, in 1656 a trebuit sa treaca pe numele lui Titus casa mare pentru a salva mostenirea fiului sau care ii fusese incredintata.
Fiul sau si Hendrickje si-au unit fortele pentru a-l apara de creditori. Cei doi au devenit asociati in negustoria de tablouri si obiecte de arta mai tarziu facandu-l pe Rembrandt angajatul lor.
Acesta urma sa le cedeze tot ce picta in schimbul intretinerii si sub acest subterfugiu batranul pictor era capabil sa salveze cel putin ceea ce castiga prin munca sa. Chiar si dupa falimentul financiar pasiunea de colecţionar a lui Rembrandt a ramas vie. Testamentul Saskiei nu ii permitea artistului sa se recasatoreasca decat cu riscul pierderii micului venit ce il aducea proprietatea ei. Astfel Hendrickje nu s-a bucurat niciodata de situatia unei sotii legitime.
Moartea ei in 1663 a fost una din cele mai cumplite lovituri pentru Rembrandt. Titus devenit major in 1665 a continuat sa se ingrijeasca de tatal sau si sa conduca afacerile. In februarie 1668 s-a casatorit cu Magdalena van Loo, fiica unui argintar. La numai cateva luni dupa aceasta Titus a murit, iar Rembrandt a ramas singur in ultimul an de viata cu tanara-i fiica, Cornelia, pe care i-o nascuse Hendrickje.
Rembrandt a murit la 8 octombrie 1669, la Westerkerk din Amsterdam a fost ingropat.
Portretistica lui Rembrandt
Domeniul portretisticii era cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVII-lea, fapt valabil pentru Olanda democrata, mai mult decat pentru Spania, Franta sau Anglia, unde Curtea oferea artistilor cele mai multe comenzi pentru ca in orasele olandeze aproape fiecare cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei sale; apoi mai era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate locurilor publice, ca primariile, casele breslelor.