Sarcoidoza

Sarcoidoza, cunoscuta si sub denumirea de Boala Boeck, reprezinta o boala rara de origine inflamatorie, caracterizata  de formarea unor noduli de inflamatie (granuloame), care pot sa apara practic in orice organ. Cauza sarcoidozei nu a fost clarificata pana in prezent, dar se presupune conditionarea factorilor de mediu si a unor factori genetici. Aproximativ jumatate din cazuri evolueaza asimptomatic. Tipologia simptomelor depinde de organul afectat. Cel mai frecvent sunt implicati plamanii, problema devenind vizibila la o radiografie. Sarcoidoza poate sa evolueze atat acut cat si cronic. Sarcoidoza acuta are un prognostic mai bun si se vindeca de cele mai multe ori fara tratament si fara complicatii. Prognosticul sarcoidozei cronice este grav. Bolnavii raspund de obicei bine la tratamentul cu glucocorticoizi. In unele cazuri nu poate fi evitata limitarea de durata a functiei pulmonare. Aproximativ 5 % din pacientii cu sarcoidoza mor.
Definitie
Sarcoidoza este o boala inflamatorie cronica, rara, care afecteaza in principal plamanii si ganglionii limfatici, dar se poate intalni in orice loc din organism.
Datorita faptului ca sarcoidoza se caracterizeaza in principal prin prezenta unor mici colectii numite granuloame, boala mai poarta denumirea de granulomatoza. Formatiunile nodulare constituite din tesut de granulatie se formeaza prin activarea sistemului imunitar.
In functie de mecanismul care determina activarea sistemului imunitar, se disting o varietate de noduli, a caror structura histologica difera: granulomul infectios din tuberculoza, granulomul reumatic, etc. Carcteristic pentru nodulii din sarcoidoza este faptul ca celulele epiteliale si celulele macrofage pot fi evidentiate, insa tesutul mort nu (lipseste necroza centrala). De aceea, acesti noduli mai poarta denumirea de granuloame fara cazeificare.
Prevalenta
Anual 10 pana la 40 de persoane  (din 100.000) se imbolnavesc de sarcoidoza. Boala apare cu predilectie in intervalul de varsta 20-40 de ani si afecteaza mai mult femeile decat barbatii. Incidenta bolii creste semnificativ in unele grupe populationale (de exemplu la afroamericani) sau in unele tari (Suedia sau Islanda), datorita unor factori genetici sau de mediu.

Sursa: www.paginamedicala.ro

SURSA 03 suplimente-naturiste.com

Sarcoidoza este o boala inflamatorie, posibil infectioasa, caracterizata prin formarea unor noduli inflamatori (granuloame) care pot sa apara in orice organ, dar cel mai adesea in plamani, ganglioni si piele.
Cauza bolii nu este cunoscuta, nu s-a identificat agentul cauzal. Boala poate aparea oriunde pe glob, la orice varsta si la ambele sexe, fiind mai frecventa intre 20-40 ani.
Cum se manifesta sarcoidoza?
Se poate intampla ca sarcoidoza sa nu dea niciun fel de manifestari si sa fie descoperita intamplator pe o radiografie pulmonara. Alteori apar:
* manifestari generale cum ar fi: febra, scadere in greutate, oboseala;
* daca sunt afectati plamanii apar tuse, sufocare, dureri toracice;
* daca sunt prinsi ganglionii ei se maresc (cel mai frecvent cei de la gat, de la subbrat, din torace);
* daca este afectata pielea pot aparea pe fata, brate, picioare, trunchi unele pete sau noduli rosu –violacei, durerosi;a
* afectarea articulatiilor se manifesta prin dureri si umflaturi mai ales la incheieturile mainilor si glezne;
* daca sunt afectati ochii apar tulburari de vedere, inrosirea ochilor, lacrimare;
* daca este afectata inima apar palpitatii, insuficienta cardiaca
* daca este afectat sistemul nervos apar dureri de cap, ameteli, tulburari de sensibilitate la maini si picioare.
Diagnosticul se pune pe baze clinice, de laborator si radiografia pulmonara. De multe ori este necesara o biopsie cutanata, pulmonara sau ganglionara (examinarea la microscop a unui fragment de tesut prelevat prin biopsie) pentru a confirma diagnosticul.
Cum se trateaza sarcoidoza?
Desi cauza sarcoidozei nu este cunoscuta si, de aceea, nu exista un tratament al cauzei, boala beneficiaza de un tratament eficient. Nu intotdeauna este, insa, nevoie de tratament, deoarece sarcoidoza se poate vindeca uneori fara medicatie. Aceasta vindecare apare in 6 luni pana la 2 ani, in peste jumatate din cazuri.
Cand se instituie tratament, medicamentele de tipul cortizonului sunt cele mai utilizate. Acestea sunt eficiente in ameliorarea simptomelor, dar au si efecte adverse (nedorite) importante. De aceea, monitorizarea (urmarirea) tratamentului va fi deopotriva responsabilitatea medicului si a pacientului care trebuie sa respecte toate indicatiile si controalele periodice. Orice modificare a starii generale sau aparitia altor simptome trebuie semnalata medicului curant.