Sateliti de televiziune

Televiziunea prin satelit se foloseste de sateliti situati pe orbite eliptice (cu un tur complet de circa 12 ore) sau geostationare, dotati cu antene parabolice mari (diametrul de 9-12 m), pentru un semnal mai curat. Programele TV transmise prin satelit sunt receptionate de o serie de statii de sol si distribuite prin emitatoare si translatoare pentru acoperirea unui anumit teritoriu sau sunt receptionate direct de catre telespectatori folosind antene individuale. Statiile de sol folosesc emitatoare cu putere de cca 5-10 kW, antene parabolice de cca 20-25 m si sunt dotate cu aparatura necesara de urmarire a evolutiei satelitilor. De obicei uplink-ul si downlink-ul sunt facute in benzi de frecventa diferite (C sau Ku), pentru evitarea interferentelor.
Satelitii care folosesc banda C au in jur de 24 de canale de receptare-emitere cu o latime de banda de 36-50 Mbit/s, air cei in banda Ku au pana la 32 de canale receptie-emitere. Pentru evitarea interferentei, satelitii geostationari trebuie sa aiba o distanta intre ei de 2 grade sau de 1 grad, pentru cei cu banda C, respectiv banda Ku. Asta inseamna ca exista un numar limita de sateliti geostationari pentru fiecare banda, obtinut prin impartirea celor 360° ale Pamantului la 2, respectiv la 1.
Satelitii destinati in special televiziunii sunt impartiti in doua categorii:
- sateliti DBS (Direct Broadcast Satellite). Acestia sunt utilizati in servicii
de tip DTH (Direct To Home), adica transmisiunea se face direct catre echipamentul folosit de utilizator. Receptia canalelor TV prin satelit in locuinte folosind antena parabolica se face prin acest serviciu.
Satelitii folosesc antene parabolice mici, cu diametre de 40-60 cm si polarizare circulara, iar frecventele sunt cele din partea superioara a benzii Ku. Cateva companii furnizoare de servicii DTH sunt: Sky Digital
(Marea Britanie), Premiere (Germania), DirecTV (SUA).
- sateliti FSS (Fixed Service Satellite). Acestia opereaza in banda C si portiunile joase ale benzii Ku si folosesc antene parabolice mai mari, cu polarizare lineara, dar cu putere mai mica. Satelitii FSS acopera aproape toate tipurile de servicii de telecomunicatii: transmisiuni catre statii de radio sau televiziune, transmisiuni telefonice sau de date, transmisiuni video in direct, gazduiri de videoconferinte sau invatamant la distanta, transmisiuni catre furnizorii de televiziune prin cablu. Prin serviciul TVRO (Television Receive Only), satelitii FSS reusesc sa furnizeze servicii DTH mai ieftine decat cele ale satelitilor DBS.
Inca un concept des folosit este cel de canal free-to-air, adica acel canal de televiziune care nu are nici un cost de receptare. In Romania de exemplu, astfel de canale free-to-air sunt: Antena 3,
Pro TV, Prima TV, TVR international, Realitatea TV, B1TV etc.
Constelatii de sateliti de televiziune mai importante poarta urmatoarele nume: Intelsat, Americom, Sirius, HotBird, Astra, Arabsat, Spaceway, PanAmSat, Amos.

Sursa: www.sateliti.pluto.ro

SURSA 03 scritube.com

Televiziunea prin satelit reprezinta o ramura industriala construita in jurul transmiterii de catre satelitii de televiziune a programelor TV catre receptorii fie antene parabolice , fie sisteme prin cablu , fie direct in casele oamenilor (DTH - “direct to home”) . Termenul de televiziune prin satelit este des folosit doar cu sensul de DTH . Transmiterea prin satelit a programelor de televiziune necesita folosirea satelitilor localizati pe orbita geostationala -; 35.880 Km. deasupra Pamantului -; unde satelitul are mereu aceasi pozitie relativa fata de suprafata Pamantului . Ca rezultat avem un contact permanent cu aparatele de receptie din zona de influenta a satelitului .
Dezvoltatrea televiziunii prin satelit a fost posibila datorita tehnicii avansate din domeniul satelitilor , a receptiei datelor transmise prin sateliti dorintei crescande a guvernelor sa controleze tele-comunicatia is transmisiunile prin satelit. Industria s-a dezvoltat mai intai in Statele Unite ale Americii, in jurul anilor 1970-1980, sub forma sistemelor de televiziune prin cablu. Ea a fost sustinuta de cererea telespectatorilor de a vedea imagin mai calitative decat cele oferite de furnizorii terestrii.
Desi unele camine din S.U.A. instalase antene parabolice de dimensiuni mari in gradinile lor, satelitii de televiziune DTH sub forma satelitilor de broadcasting direct ale caror frecvente alocate de guverne special pentru scopuri audiovizuale, nu functioneaza decat din anul 1994. In orice caz, in anul 1996 aparusera deja propuneri pentru noi alternative in domeniul telecomunicatiilor in general si al celor audiovizuale in special. Acest fapt se intampla deoarece digitalizarea permitea compresarea semnalelor si receptionarea a pana la 175 de canale. Succesul ei reflecta o superioritate a satelitilor DTH in fata cablului: satelitii acopera intreaga arie de transmisie chiar din prima zi, in timp ce retelele prin cablu sunt scumpe si nu sunt rapide.