Sistemul respirator, functiile si componentele lui

Informatii
EnciclopedieUltimele InformatiiCele mai vizionate InformatiiCele mai comentate InformatiiInformatii MedicaleAdauga InformatieComentarii Informatii
Publicitate
Sistemul respirator, functiile si componentele lui

Sistemul respirator - Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamanii. Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari, iar in faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, incalzeste aerul inspirat. Mucusul, cat si firele de par din fosele nazale opresc inaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla in aerul inspirat. Faringele este organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece in interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este inlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior. Bronhiile, in numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund in plamani. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica in bronhii secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul drept. Plamanii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia toracica, deasupra diafragmei. Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamanul stang are doar doi lobi, intre cei doi plamani aflandu-se inima. În fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului. Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi. Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte subtire, in care se gaseste o pelicula de lichid. Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr-unloc numit hil, se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari, unde se ramifica in arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule care inconjoara sacii, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de fiecare plaman) si ies din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul stang. Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m patrati. Astfel, sangele si aerul se gasesc in contactpe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai capilarelor. Fiziologia sistemului respirator Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia, cuprinde, in principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara. Respiratia pulmonara Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii, neavand muschi, urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. În timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. În momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii isi micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul. Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.

SURSA 02

Caile aeriene sunt:
1. Fosele nazale- conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
-mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
-respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili.
Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele- are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,;la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dupa ce patrunde in plamani, se ramifica in .,lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole.Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare.

SURSA 03

• Rolul sistemului respirator este intretinerea vietii. Prin inspiratie ajunge in organism aer bogat in oxigen. Oxigenul ajunge la toate celulele corpului prin sistemul circulator. Fiecare celula are nevoie de o sursa continua de energie. Aceasta rezulta din arderea substantelor nutritive: proteine, grasimi, hidrocarburi. Arderea consta in reactia moleculelor acestor substante cu oxigenul inspirat. In urma arderii rezulta: energie, rezulta dioxid de carbon si apa. Dioxidul de carbon ajunge prin sange la plamani unde are loc schimbul cu moleculele de oxigen. Dioxidul de carbon este eliminat din organism prin expiratie. c3e22em
• inspiratia + expiratie = respiratie
• Din trahee se desprind bronhiile (tuburi de aer). Bronhiile se ramifica. Pe masura ce se ramifica ele devin tot mai subtiri ajungand la grosimea unui fir de par (bronhiole). Peretii bronhiilor si bronhiolelor contin benzi de muschi. La capetele bronhiolelor se afla saci alveolari (saci pentru aer). In acesti saci alveolari are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon. Bronhiile si bronhiolele produc mucus ce filtreaza praful, murdaria si germenii. Prin tuse acest mucus este eliminat (in cazul in care plamanii sunt sanatosi).
• In caz de bronsita bronhiile produc mult mai mult mucus decat este necesar => ingustarea cailor respiratorii si acumularea de mucus in exces. Prin tuse mucusul ajunge la suprafata sub forma de expectoratie (flegma).
• In caz de astm, muschii bronhiilor si bronhiolelor se contracta => cai respiratorii mai inguste => respiratia este ingreunata, ca un harait.
• In caz de pneumonie are loc o inflamatie dureroasa ale celor mai profunde parti ale plamanilor situate dupa bronhii si bronhiole.
• Cauzele bolilor aparatului respirator sunt foarte numeroase si, de cele mai multe ori, mai multe cauze la un loc determina imbolnavirea aparatului respirator. Una din cauzele principale este infectia. In mucoasa cailor aeriene pot sa se cuibareasca si sa se inmulteasca numerosi microbi. Exista microbi care sunt oaspeti obisnuiti ale cailor aeriene superioare care, in mod normal sunt inofensivi. In anumite imprejurari acestia pot provoca, insa, imbolnaviri.Un factor favorizant al acestor boli este raceala. Cand picioarele sunt reci si umede, aparatul de incalzire si umezire a aerului din nas se contracta; aerul ramane rece, uscat, microbii trec nestingheriti si astfel are loc inflamatia mucoasei nasului si a faringelui, adica banala rinofaringita, cu guturai si dureri in gat. Adesea se congestioneaza si mucoasa laringelui, aparand laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la stingerea vocii. Alti factori iritanti asupra mucoaselor respiratorii: praful, fumul, gaze iritante, toxice, vapori pot favoriza aparitia bolilor respiratorii.
• Deviatiile de sept, constiuie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat. Ele pot fi cauza unor afectiuni respiratorii.
• Focare de infectie existente in amigdale, sinusuri, alte boli infectioase din organism, surmenajul, alcoolul, tuberculoza, boli cronice de inima, de rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul, starile alergice, nutritia dezechilibrata, toate pot fi factori favorizanti ai bolilor respiratorii.
• Efizemul pulmonar este o boala caracterizata prin degenerarea tesutului elastic pulmonar, prin destinderea exagerata si scaderea puterii de contractie a alveolelor pulmonare, cu tulburari consecutive in ceea ce priveste reimprospatarea aerului din plamani si schimburile de gaze intre sange si aerul atmosferic. Plamanul este in permanenta "umflat". Boala are cauze variate: tabagism, bronsite, astm cronic, boli care astupa partial sau temporar caile aeriene, anumite profesiuni (suflatori in instrumente muzicale), varsta inaintata. Efizemul pulmonar este o boala care trebuie prevenita din timp pentru ca tesutul pulmonar sa nu ajunga sa-si piarda elasticitatea.

Sistemul respirator - Componentele sistemului respirator sunt caile respiratorii (cavitatea nazala, faringele, laringele, traheea, bronhia) si plamanii. Fosele nazale, care alcatuiesc cavitatea nazala, se deschid la exterior prin nari, iar in faringe prin doua orificii. Interiorul foselor nazale este captusit cu o mucoasa ale carei secretii mentin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizata, incalzeste aerul inspirat. Mucusul, cat si firele de par din fosele nazale opresc inaintarea prafului si a altor impuritati care se pot afla in aerul inspirat. Faringele este organul in care se incruciseaza calea respiratorie cu calea digestiva. Laringele este alcatuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezinta o proeminenta, numita “marul lui Adam". La intrarea in laringe se afla un capacel numit epiglota, care, la nevoie, astupa cavitatea laringelui numita glota. Laringele este si organul vorbirii, deoarece in interiorul sau se afla doua perechi de pliuri numite coarde vocale. Prin vibrarea coardelor inferioare se produc sunetele. Traheea este un tub lung de aproximativ 12cm, mentinut deschis datorita inelelor cartilaginoase din care este alcatuit; spre esofag, tesutul cartilaginos este inlocuit cu tesut moale, ce usureaza trecerea alimentelor prin aceast. Peretele intern al traheii este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se misca de jos in sus, antrnand astfel impuritatile spre exterior. Bronhiile, in numar de doua, sunt ramificatii ale traheii care patrund in plamani. Inelele cartilaginoase ale acestora sunt complecte, iar mucoasa lor contine, de asemenea, celule ciliate. Bronhiile se ramifica in bronhii secundare: doua in plamanul stang, trei in plamanul drept. Plamanii sunt doua organe buretoase elastice, de culoare roz, asezate in cutia toracica, deasupra diafragmei. Plamanul drept este alcatuit din trei lobi, iar plamanul stang are doar doi lobi, intre cei doi plamani aflandu-se inima. În fiecare lob patrunde cate o bronhie secundara, care se ramifica in tuburi din ce in ce mai mici, numite bronhiole. Acestea, cand ajung sa aiba 1mm in diametru, nu mai au inele cartilaginoase. Cele mai fine bronhiole se termina cu saci pulmonari, alcatuiti din mici umflaturi cu peretii foarte subtiri, numite alveole pulmonare. Alveola pulmonara este unitatea structurala si functionala a plamanului. Între sacii pulmonari se afla un tesut conjunctiv elastic. Plamanii nu au muschi. Suprafata lor este acoperita de doua foite, numite pleure. Una este lipita de plaman, cealalta de peretele intern al cavitatii toracice. Între ele se afla o cavitate foarte subtire, in care se gaseste o pelicula de lichid. Plamanii sunt foarte bine vascularizati de arterele si venele pulmonare. Arterele pulmonare patrund in plamani printr-unloc numit hil, se ramifica si insotesc bronhiile pana la sacii pulmonari, unde se ramifica in arteriole care se continua cu capilarele. Acestea se deschid in venule care inconjoara sacii, insotesc apoi bronhiolele, bronhiile, se unesc in venele pulmonare (cate doua de fiecare plaman) si ies din plaman tot prin hil. Ele se deschid in final, in atriul stang. Un plaman este, deci, alcatuit dintr-un mare numar de saci pulmonari. Suprafata acestora sete foarte mare datorita alveolelor, a caror suprafata totala atinge 200 m patrati. Astfel, sangele si aerul se gasesc in contactpe o mare suprafata. Ele sunt separate doar de peretii foarte subtiri ai alveolelor si ai capilarelor. Fiziologia sistemului respirator Functionarea sistemului respirator, prin care se asigura respiratia, cuprinde, in principal, respiratia pulmonara si respiratia celulara. Respiratia pulmonara Aceasta etapa a respiratiei cuprinde doua faze: patrunderea aerului in plamani (inspiratia); eliminarea aerului din plamani (expiratia), care dureaza mai mult decat inspiratia. Un om adult aflat in repaus executa 16 miscari respiratorii pe minut (ritmul respirator). Acest ritm este mai mare la femeie; el creste in timpul activitatii musculare, al exercitiilor fizice etc. Respiratiile normale sunt acte reflexe involuntare. Plamanii, neavand muschi, urmeaza pasiv miscarile cutiei toracice. În timpul inspiratiei, volumul cutiei toracice creste datorita contractiei muschilor respiratori: diafragma se contracta si coboara, muschii intercostali trag coastele si le ridica. Miscarea coastelor impinge sternul inainte, iar plamanii se umplu cu aer. În momentul expiratiei, muschii se relaxeaza, iar plamanii isi micsoreaza volumul o data cu cel al cutiei toracice, eliminand aerul. Inspiratia este, deci, faza activa a respiratiei, iar expiratia este faza pasiva. Intrarile si iesirile de aer din sistemul respirator prezinta ventilatia pulmonara, care depinde de frecventa si profunzimea miscarilor respiratorii. Acestea pot creste prin antrenament, gimnastica etc. Aerul este un amestec de gaze in urmatoarea proportie: 21% oxigen, 78% azot, 0,03% dioxid de carbon si alte alte gaze in cantitati foarte mici. Caracteristicele aerului inspirat sunt diferite de cele ale aerului expirat.

SURSA 02

Caile aeriene sunt:
1. Fosele nazale- conducte care comunica cu faringele prin 2 orificii denumite coarne sicu exteriorul prin alte 2 orificii-nari.Sunt captusite la interior cu 2 mucoase:
-mucoasa olfactiva-in portiunea superioara
-respiratorie -in portiunea inferioara-este bine vascularizata- prezinta glande care secreta mucus si prezinta numerosi cili.
Aceasta structura ajuta la incalzirea si purificarea aerului inspirit.
2. Faringele-are forma unei palnii cu peretii musculo-membranosi si este situat in continuarea cavitatii bucale.
3. Laringele- are un dublu rol-in respiratie si in vorbire. Este format din numeroase cartilaje iar la interior este captusit cu mucosa ce prezinta 2 perechi de cute denumite coarde vocale. Intre cele 2 perechi de coarde exista un orificiu denumit glota care in timpul deglutitiei se acopera cu un capacel denumit epiglota.
4. Traheea este un tub lung de 18-20 cm format din inele cartilaginoase in forma de potcoava cu partea moale orientate spre esofag. Acest lucru face posibila inaintarea bolului alimentar spre esofag. La interior traheea este captusita cu o mucoasa in grosimea careia se gasesc glande care produc mucus, si prezinta de asemenea numerosi cili. Inainte de a intra in plamani, traheea se ramifica in 2 bronhii care au aceeasi structura cu a plamanilor.
Plamanii sunt organe pereche asezate in cavitatea toracica,;la exterior sunt acoperiti cu o membrane dubla denumita pleura. Una din foitele pleurare adera la suprafata plamanului iar una adera la suprafata interna a coastelor.
Intre cele 2 pleure se gaseste o cantitate mare de lichid,denumit lichid pleural. Cei 2 plamani sunt inegali ca marime in sensul ca plamanul drept este mai mare si este strabatut de 2 santuri care-l impart in 3 lobi. Plamanul stang este strabatut de un sant care il imparte in 2 lobi.
Fiecare lob este format din unitati mai mici denumiti lobuli. Lobulul reprezinta unitatea morfofunctionala a plamanului. Daca facem o sectiune prin plaman, vom observa ca bronhia, dupa ce patrunde in plamani, se ramifica in .,lipsite de inele cartilaginoase denumite bronchiole.Fiecare bronhiola se termina la un capat cu un fel de saculet denumit sac pulmonal sau acid pulmonar. Peretele acidului pulmonal, prezinta nite formatiuni in forma de semicupa denumite alveole pulmonare.

SURSA 03

• Rolul sistemului respirator este intretinerea vietii. Prin inspiratie ajunge in organism aer bogat in oxigen. Oxigenul ajunge la toate celulele corpului prin sistemul circulator. Fiecare celula are nevoie de o sursa continua de energie. Aceasta rezulta din arderea substantelor nutritive: proteine, grasimi, hidrocarburi. Arderea consta in reactia moleculelor acestor substante cu oxigenul inspirat. In urma arderii rezulta: energie, rezulta dioxid de carbon si apa. Dioxidul de carbon ajunge prin sange la plamani unde are loc schimbul cu moleculele de oxigen. Dioxidul de carbon este eliminat din organism prin expiratie. c3e22em
• inspiratia + expiratie = respiratie
• Din trahee se desprind bronhiile (tuburi de aer). Bronhiile se ramifica. Pe masura ce se ramifica ele devin tot mai subtiri ajungand la grosimea unui fir de par (bronhiole). Peretii bronhiilor si bronhiolelor contin benzi de muschi. La capetele bronhiolelor se afla saci alveolari (saci pentru aer). In acesti saci alveolari are loc schimbul de oxigen si dioxid de carbon. Bronhiile si bronhiolele produc mucus ce filtreaza praful, murdaria si germenii. Prin tuse acest mucus este eliminat (in cazul in care plamanii sunt sanatosi).
• In caz de bronsita bronhiile produc mult mai mult mucus decat este necesar => ingustarea cailor respiratorii si acumularea de mucus in exces. Prin tuse mucusul ajunge la suprafata sub forma de expectoratie (flegma).
• In caz de astm, muschii bronhiilor si bronhiolelor se contracta => cai respiratorii mai inguste => respiratia este ingreunata, ca un harait.
• In caz de pneumonie are loc o inflamatie dureroasa ale celor mai profunde parti ale plamanilor situate dupa bronhii si bronhiole.
• Cauzele bolilor aparatului respirator sunt foarte numeroase si, de cele mai multe ori, mai multe cauze la un loc determina imbolnavirea aparatului respirator. Una din cauzele principale este infectia. In mucoasa cailor aeriene pot sa se cuibareasca si sa se inmulteasca numerosi microbi. Exista microbi care sunt oaspeti obisnuiti ale cailor aeriene superioare care, in mod normal sunt inofensivi. In anumite imprejurari acestia pot provoca, insa, imbolnaviri.Un factor favorizant al acestor boli este raceala. Cand picioarele sunt reci si umede, aparatul de incalzire si umezire a aerului din nas se contracta; aerul ramane rece, uscat, microbii trec nestingheriti si astfel are loc inflamatia mucoasei nasului si a faringelui, adica banala rinofaringita, cu guturai si dureri in gat. Adesea se congestioneaza si mucoasa laringelui, aparand laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la stingerea vocii. Alti factori iritanti asupra mucoaselor respiratorii: praful, fumul, gaze iritante, toxice, vapori pot favoriza aparitia bolilor respiratorii.
• Deviatiile de sept, constiuie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat. Ele pot fi cauza unor afectiuni respiratorii.
• Focare de infectie existente in amigdale, sinusuri, alte boli infectioase din organism, surmenajul, alcoolul, tuberculoza, boli cronice de inima, de rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul, starile alergice, nutritia dezechilibrata, toate pot fi factori favorizanti ai bolilor respiratorii.
• Efizemul pulmonar este o boala caracterizata prin degenerarea tesutului elastic pulmonar, prin destinderea exagerata si scaderea puterii de contractie a alveolelor pulmonare, cu tulburari consecutive in ceea ce priveste reimprospatarea aerului din plamani si schimburile de gaze intre sange si aerul atmosferic. Plamanul este in permanenta "umflat". Boala are cauze variate: tabagism, bronsite, astm cronic, boli care astupa partial sau temporar caile aeriene, anumite profesiuni (suflatori in instrumente muzicale), varsta inaintata. Efizemul pulmonar este o boala care trebuie prevenita din timp pentru ca tesutul pulmonar sa nu ajunga sa-si piarda elasticitatea.

Publicitate

 
  Trimite opinia ta !     Total 4 comentarii     Vezi comentariile
Nume: *
E-mail: *
Titlu: *
Comenteaza: *
Scrie codul: *
  Voteaza si trimite comentariul: *
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

Nota 10.00

Obtinuta din 4 voturi.

Enciclopedie
Varza ...
Varza este o planta erbacee, bienala, legumicola cu valoare terapeutica ridicata fiind cultivata inca de la inceputul epocii de piatra. Varza este o planta destul de rezistenta la frig, suporta in faza de rasad temperaturi de -3 grade ...
Albina ...
Dintre toate insectele, albinele sunt printre putinele despre care s-ar putea spune ca au fost "domesticite" si de pe urma carora omul trage foloase insemnate. Aceste vietati harnice, care traiesc in comunitati bine organizate, sunt ...
Sangele ...
Sangele este un lichid vital existent in corpul oamenilor precum si in cel al animalelor, care hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism. Cunoscut si sub numele de "raul ...
Fluturii ...
Lepidopterele, nume generic dat speciilor de fluturi, au aparut cu peste 100 de milioane de ani in urma. Se gasesc in aproape toate colturile lumii, mai putin la Polul Nord si Polul Sud, fiind mai raspanditi la tropice decat in America de ...
Cartoful ...
Pentru cultivarea cartofului este de preferat un teren care sa contina un pamant usor si bogat in substante hranitoare. Terenul se lucreaza din toamna efectuandu-se o aratura adanca de 25-30 cm, apoi aplicadu-se gunoi de grajd, ...
Legumele si fructele, cea mai importanta sursa de ...
Specia umana este intr-o continua evolutie, dar cel putin din punct de vedere al mancarii am pastrat in genele noastre reminescentele alimentatiei primelor antropoide, bazata pe vegetatie si mici animale. In vremurile in care primele ...
Morcovul ...
Morcovii nu erau cultivati cu scop alimentar, ci pentru puterile de vindecare a unor boli. Multa vreme s-a crezut ca femeile care nu puteau sa aiba copii se puteau vindeca prin consumul semintelor de morcovi. Astazi, sint considerati o ...
Mihai Eminescu

Ana Aslan

Alexandru Ioan Cuza
Publicitate
Henri Coanda

Albert Einstein
Anunturi Gratuite  |  Anunturi Imobiliare  |  Anunturi Gratuite  |  Anunturi auto, Vanzari auto

Sistemul respirator, functiile si componentele lui

Administrare Ipedia.ro

copyright-footer

2007 - 2017 Ipedia.ro