Strategia economica

Strategia este aplicarea constructiei euristice pentru a analiza lumea si pentru a genera evaluari normative ale viitoarelor potentiale ale implementarii.Numele iminente in strategie sunt adesea asociate cu euristica,e.g.Porter si industria pozitionarii,Hamel si Prahalad si miezul competitiv. Cercetarile strategice reflecta idei competitive despre cum arata lumea,sau de ce are ea nevoie.Cu toate acestea, ca si echivalentii lor in inginerie sau arhitectura, cautarile strategice se deosebesc de practici prin atentia acordata articularii teoriei si probei.Este aceasta “atingere"a designului practicarii serioase,printr-o investigare a constructiei teoretice adegvate ce este marca aplicarii stiintei in scolile profesionale.(Simon,1969). Exista o dezbatere curenta in strategia cautarii intre importanta pentru o firma de a se “ pozitiona" pe piata sau de a optine resurse unice.Ned Bowman(1995)a facut acesta deosebire dintre strategiile care privesc in oglinda si cele ce privesc dincolo de sticla transparenta.In vremurile contemporane cautarile srategice,resursele si teoriile de cunoastere ale firmei sunt priviri interioare,pe cand pozitia pietei si analizarile industriale sunt priviri exterioare.
Nu este surprinzator ca in timpul reconstructiei si reingineriei ,cautarile strategice ar trebui sa-si schimbe accentul de pe analizarile industriale pe sursele interne ale avantajelor competitive.Accentul curent in privirea in oglinda pune intrebarea :cum sa alegi intre alternative.Resursa de baza si teoriile cunoasterii vad unicele capabilitati ale firmei ca temelie de sustinere a rupturilor.Aceste apropieri impart ideea comuna ca strategia aleasa presupune capabilitatea implementarii viziunii.
O euristica adegvata spre de a identifica capabilitatile cerute sa sustina o strategie este notiunea nucleului(mijlocului) de competenta,propusa da Hamel si Prahalad(1994).Si inca ,este adesea observabil ca Hamel si Prahalad(1994)esential inverseaza nucleul(mijlocul) resursei de baza vazute ca strategie prin sustinerea analizei spatiului alb in topografia pietei ca afaceri existente spre a identifica viitoarele valori ale exploatarii

Sursa: www.docstoc.com

SURSA 03 scribd.com

Organizarea ecologica a ireversibilitatii investiilor
Dintre organizarile majore,organizarea ecologica este cea mai adegvata in teoretizarea relatiei dintre mediul inconjurator si bunurile organizationale.Exista o ironie in aceasta contemplare ,deoarece optiunile sunt investitii in oportunitate ,zone in care organizarile ecologice incep cu premiza ca firmele sunt inerte.Pentru acest lucru si McKlvey(1999) noteaza ca mediul se schimba mai rapid decat organizarile,exista valoare in bunurile investite pentru a raspunde schimbarilor viitoare.
Strategia literara ironia ca valoarea competitiva a firmei ramane in sprijinul bunurilor.Leonard-Barton(1992) stabileste in mod critic ca nucleul(mijlocul) competitional este si rigid.De fapt,cum am si argumentat,daca bunurile nu erau lipite,investitiile ar fi ireversibile si nu ar mai avea nici o valoare sa investesti in practicile de anticipare ale viitorului.Inca ,in acest paradox guverneaza,realitatea ca rigiditatea este un atribut necesar in avantajul competitiv.
Conceptul de capabilitati centrale impune investitii exploratorii pentru a ascunde viitoarele decizii.Teoria organizationala are o istorie nesigura ca stabilire a conceptului(nucleului) tehnic al unei organizatii.Prin propunerea ideii de evitari nesigure.
March si Simon(1958) sugereaza ca designul unei organizatii serverste functiei variatiei eliminatorii.Aceasta idee apare si in cartea de cotitura a lui Thompson(1967), carte ce analizeaza caile principale utilizate de firme pentru a se feri de incertitudine.In mod similar ,Pfeffer si Salanik(1978) motiveaza ca teoria resurselor dependente este o creatie a mecanismelor organizationale spre a reduce nesiguranta.
Contributia organizarii ecologice a fost aceea de a formula explicit relatia dintre mediul nesigur si srategiile organizationale in programarea dinamica.In particular Hennan si Freeman (1977) disting relatia dintre mediile care se schimba usor si cele a caror schimbare este granulata,mai abrupta.Distinctia dintra aceste doua genuri de nesiguranta implica faptul ca in mediile granulare si nesigure ,generalistii s-ar descurca mai bine decat specialistii.Aceasta notiune de generalisti este definita operational in munca lor empirica.
Punand stresul sau pe inertie ,este surprinzator,fara indoiala,ca organizarea ecologica impune optiuni de gandire.In incadrarea optiunulor,generalitatile sunt organizatii ale caror competente sunt robuste de-alungul vietii lor viitoare.Formularea facuta de Tuma si Hannan(198*)face analogia dintre optiuni si strategia supravietuirii mai explicita.Ei noteaza ca modelul hazardului este o probabilitate de ascundere a unei limita ridicate intr-un proces de difuzare stohasatic care guverneaza cresterea organizatiei.Intocmai,probabilitatea de exersare a optiunii este hazardul ascunderii limitei unui proces de difiziune.Diferenta dintre cele doua abordari ,bine inteles,este ca o optiune model considera ca limita ridicata, care este,probabilitatea de marire a cresterii prin exercitiu, minimizeaza hazardul.Calitatile inertiale ale unei organizatii sunt in mod constant centrale intelegerii valorii bunurilor unei firme in dezvoltarea sa viitoare.
Problema limitei in organizarea ecologica se bazeaza pe aceleasi presupuneri ca si in optiunile reale,numite,ca o organizatie consta intr-o rezerva de resurse inerte si ireversibile. Organizarea ecologica,ca si cea teoretica in general ,cauta sa separe viitorul exterior al organizatiei care poate fi usor schimbat si sa schimbe formele periferice de cele inerte si de aici nucleul (mijlocui). Dupa Thompson, nucleul (mijlocul) a fost fregvent vazut ca tehnic,un punct de vedere adoptat si de Scott(198...).
Aceasta notiune de distanta si periferie in nucleu este una dintre conceptele cele mai dificile in stiinta ,si este inca gasita in conceptele organizationale fundamentale sau in inovatii.Aceste concepte impart ideea ca firmele pot fi plasate in spatii multii dimensionale reprezentand diferite combinari ale practicilor organizationale si teoretice.Pentru a simplifica aceste dimensiuni,luam in considerare doua spatii dimensionale cu o coordonare ce reprezinta o combinare a practicilor organizationale si teoretice.Notiunea de inertie pune intrebarea daca este mai usor sa te misti pe langa dimensiunile tehnologice sau organizationale.
Literatura de specialitate asupra inovatiilor a implementat faptul ca dimensiunea tehnologica este in mod special problematica prin emphazarea diferentei dintre dimensiunea tehnologica si cea a inovatiilor radicale.Dimensiunea unei organizatii apare ca independenta de aceasta consideratie.Dimensiunea de organizare a lui Thusman si Anderson ( 1986) a descoperit faptul ca in interior inovatiile pot fi caracterizate ca radicale .Motivarea conduce in final la consideratia ca radicalitatea inovatiilor are mai putin legatura cu tehnologia noua care este in conformitate cu cunostiintele existente ale firmei, i.e.modurile prin care munca este organizata si puterea distribuita.
Unea dintre cele mai intalnite probleme in comportamentul organi-zational este esecul in identificare clara a disputelor dintre tehnologie si structurilor organizationale.Dosi si Kogut propun ca esecul de a gasi relatii robuste a fost dublat de tendinta de teoretizare a unui element la corespondentul sau,ca volumul inalt la ierarhia verticala.Rezultatele empirice nu arata ca acestea sunt complementare cand alti factorii sunt controlati.In mod alternativ corespondenta poate fi set la set ,unde nu set organizational practica incursinni intr-un set al tehnologiei.Datele pot sa nu dezvaluie ca A si B sunt complementare; tot ceea ce observam este A si C si D si B.Descoperirile recente ale lui MacDuffie(1996) asupra « legaturilor » dintre practicile resurselor umane practicate in industria masinilor indica ca exista o logica ce leaga practicile organizationale una de alta si de tehnologii.Experienta General Motors si a altor fabricii de masini indica ca adoptarea noilor tehnici ale capabilitatii si vitezei necesita schimbari ale automatizarii si organizarii.
Deacrierea capteaza deasemenea si ideea coevolutiei tehnologiei si organizatiei prin doua cai. In primul rand,tehnologia si organizarea nu reprezinta insarcinari la intamplare, dar nici simpla lor cuplare nu este la discretia managerului.Mai degraba,cuplarile principiilor tehnice si organizatorice sunt constranse a fi rezonabile corespondentei set cu set. Cu toate acestea, in interiorul acestor dezvoltari con-stranse,imbunatatirile in tehnologie si organizare sunt corelate prin deprinderea experimentala.De exemplu ,introducerea echipamentului modern de a schimba sasiul de la o linie(de asamblare) catre urmatoarea ceruta de inovatia organizatorica pentru a mari « puterea »procesului de munca in serie intr-o fabrica.Altfel spus,tehnologia si organizare sunt dinamic cuplate in evolutia lor.
Costurile alternarii puterii cupleaza componente ale tehnologiei si organizatiei ce implica faptul ca firmele vor persista prin vechile lor metode,pe langa cele noi achizitionate.Acesta persistenta defineste un domeniu al inertiei .Deoarece schimbarea organizationala este desruptiva si are discontinuitati ,managerii evita sa schimbe radical organizarile lor,sperand ca viitorul va da medii adegvate.Contrar, valorii normative in a raspunde flexibilitatii,inertia este rational incurajata in medii volatile inalte daca schimbul este costisitoare si mediu granular.
Odata ce permitem inertiei sa fie iesirea nu numai costul schimbarii,dar si astepterile privind stebilitatea mediului,var permite posibilitate ca managerii sa inlocuiasca in mod rational riscurile viitoare prin explorare.Organitatia trateaza inertia ca o organizatie exogena calitatilor mediului.In mod clar,in mediile nesigure ridicate,nu numai generalismul este recompensat,dar astfel vor fi adoptate explorari ale oprtunitatilor viitoare.In momentul de fata,pentru o extindere surprinzatoare,organizarea cologica o fost silita sa recunoasca implicarile strategice asa cum acestea doresc.Este o contributie critica deoarece succesul unei firme este imfluentat de mediul exterior .Cu toate acestea ,impunerea asumarii inertiei uneori limitata la un  « mij-loc(nucleu)tehnic »neaga capacitatea inovativa a organizatiilor si a firmelor.
Din punct de vedere al organizarii ecologice o firma ar trebui sa experimenteze in activitati ce ii promoveaza supravietuirea(Lewin si Volderba,1999).In acest sens,organizarile ecologice ofera o iesire din privirea interioara din punctul de vedere al resursei de baza al strategiei.Pentru a marii supravietuirea viitoare,o firma ar trebui sa investeasca in platforme ce corespund asteptarilor privitoare evolutiei mediului inconjurator.Firmele care construiesc platforme generale le folosesc mai degraba pentru a supravietuii si pentru a creste(Kim si Kogut,199*).Este exact aceasta evaluare a corespondentei dintre explorarea noilor capabilitati si evolutia mediului pietei ce este oferita prin aplicarea optiunilor euristice reale.
Sistemele de adaptare complexe si teoria optiunilor
Un marcaj viitor al sistemelor complexe este recunoasterea ca schimbarea mediului este marcata de o taiere neliniara(Lewin si Volderba,1999).O optiune este definita,bineinteles,prin intoarceri ce nu sunt liniare si contingente la statutul stohastic al lumii.De acum incolo,nu mai este surprinzator ca evaluarea este adegvata pentru evaluarea actiunilor manageriale intr-un complex si in medii neliniare.
Literatura de specialitate in teoria organizationala (e.g.Tushman si O’Reilly,1997 ;Brown si Eisenhardt,1998)a recunoscut in anii recenti ca valoarea flexibilitatii raspunde nesigurantei radicale ca o aptitudine organizationala.Din perspectiva ghidarii deciziilor proactive ,investirea in flexibilitatea este in general o declaratie de a servi ca euristica ce ghideaza alegerea experimentului.Pentru a intelegee ceea ce inovatia trebuie sa aleaga si ce fel de flexibilitate sa dezvolte este necesara evaluarea pe langa experimente si o consideratie a profilului orientarii inovatoare.Pentru aceasta,trebuie sa punctam cat mai detaliat stohastica mediului la cercetarile noilor combinatii ale elementelor organizationale si tehnologice. Orientarea este conturul performantei generat de agregarea fiecarei pozitii a firmei intr-un spatiu multidimemsional dat configuratia resurselor sale.
O euristica utila in acest caz de reprezentare este cunoasterea valorii schimbarilor directionale in orientare.Valuarea schimbarii resurselor,care este, schimbarea pozitiei,in aceasta orientare o evaluare a costurilor schimbarii impotriva recompenselor viitoare necunoscute.Acesta este ceea ce teoria optiunii face ;pune valoare in investitia in capabilitatea de a schimba pozitia in orientare .
Sistemul de adaptare complex a gasitca este mai dificil sa dea sfaturi euristice decat sa creeze un proces la care sa raspunda cu nesiguranta.La aceasta conclusie grijulie la rezorvarile speciale ale complexitatii ,Cohen (1999) concluzioneaza  « ca tinta  eforturilor recente nu este in mod special o teorie care care prevede ceea ce un sistem complex trebuie sa faca ,ci mai degraba munca de cadru » .Cu toate acestea ,definitiv,munca de cadru rebuie sa ofere o decizie euristica pentru a evalua posibilitatile.Recomandarea generala pentru o actiune este incurajarea explorarii si experimentarii.Brown si Eisenhardt(1998)conecteaza probele explicite cu optiunile de gandire : « Probele sunt ...valoroase deoarece pot fi folosite in crearea optiunilor pentru viitor.In miscarile rapide si industriile competitive inalte ,este dificil sa prezici viitorul.Date fiind aceste nesigurante ,optiunile sunt in mod special utule deoarece dau managerilor multiple raspunsuri.Cand viitorul va sosi ,managerii vor avea cat mai probabil ceva de facut pe care il pot ajusta cum se cuvine ».
Dificultatea consta,bineinteles,de a avea o euristica care ofera posibilitatea alegerilor ; atentia managerilor si resursele financiare nu pot suporta toate proiectele experimentale.
Brown si Eisenhardt sugereaza ca o alegere experimentala ar trebui sa se balanseze intre trecut si viitor .Aceasta metafora recunoaste ca deciziile sunt parti dependente si resurse curente care reflecta ireversibilitatea resurselor. Binaimteles,daca viitoare evolutie a oportinitatilor era evidenta, atunci o firma ar putea sa-si focalizeze eforturile de schimbare intr-o singura directie.Cu toate acestea ,o euristica in alegerea probelor este ceruta.
Balding si Clark propun o apropiere reala a optiunilor pentru intelegerea modulelor cand performantele exterioare sunt necunoscute.Valoarea explicita a activitatii experimentale ridica o iesire importanta a designului unei firme.Se pare,ca cel mai bun design in explorare este bazat pe module diferite ,de unde o firma poate alege cele mai bune componente.Decand modulele pot fi privite ca experimente independente,o inferenta rezonabila este ca firma,ca si piata,trebuie sa fie desemnata pe langa echipe independente.
Baldwin si Clark analizeaza in mod precis aceasta intuitie prin modularea valorii modularitatii ca optiuni sub presupunerea independentei pe langa module sau proiectele de dezvoltare.
Cadrul euristic a lui Baldwin si Clark nu pot cu toate acestea sa fie aplicate cazului schimbarilor radicale.
O descriere formala
Pentru a treca o euristica a optiunilor reale intr-o teorie pozitiva,am indicat fregventele in strategie,in organizarea ecologica si in sistemele complexe prin fuziunea a trei concepte :factorul rar si bunul fundamental ,ireversibilitatea si inertia si orientarea dificila si valorile optiunii.Pentru a face aceste perechi explicite prezentam alaturat o descriere formala ce plaseaza euristica optiunilor reale in teoria organizationala .In primul rand alipirea combinarilor tehnologice si organizationale cere o notiune a timpului,care este dupa cum indica ireversibilitatea prin evaluarea pietei bunurilor organizationale.In al doilea rand,distanta in combinatiile discrete rezulta dintr-o diferenta radicala dintre invatare si recombinarea modulelor.In ultimul rand nesiguranta poate fi descompusa in masurile continuie si granulare ale schimbarii.
Avantajul acestei descrieri formale este de a face explicita evaluarea optiunii implicand inertia si mediul nesigur in teoriile organizationale.Cel mai adesea acest lucru indica nu numai dificultatea tehnica in a trata inovatiile revolutionare.Indica deasemenea si caile potentiale pentru aplicatiile gresite (transferul negativ) ale unei optiuni euristice reale.
Privind in afara firmei :Pretul pietei
Cum trebuie sa evaluam o investitie in noile capabilitati(oportunitati) ?In mod clar,valoarea unei oportunitati nu depinde nimai de bunuri interne dar si de cum aceste bunuri sunt dezvoltate in conditiile externe ale pietei.Exploatarea evaluarii unei oportunitati va fi trecuta ca urmand o strategie intr-o piata particulara.Pe de alta parte ,evaluarea exploatarii va depinde de alegerea unei strategii pe o piata inca necunoscuta.
Unde evaluarea competentei unui nucleu(mijloc)nu pote fi determinata usor prin citirea preturilor zilnice,pretul unui bun corelat intr-un factor de piata relavant reprezinta punctul initial de plecare.Evaluarea oportunitatilor este dedusa din observarea dinamicii preturilor.
Pentru a lamurii presupunerea,consideram,inca o data,importanta pregatirea (incadrearea)optiunilor reale.Bunurile organizationale ale firmei furnizeaza o optiune pentru a cheltui o suma fixa pentru a procura noua capacitate prin achizitionea unui bun fizic la sfarsitul unui an.Daca optiunea este exercitata ,atunci valoarea rezultatului proiectului are riscul caracteristic firmelor comerciale existente.De exemplu o firma farmaceutica este considerata o intrare in biotehnologie.Are o capacitate puternica puternica in dezvoltarea stupefiantelor(medicamentelor)conventional care furnizeaza o optiune pentru a intra in biotehnologie la un pret estimat .Acest cost este idiosyncratic pentru acesta firma.Oricum odata ce a intrat pe piata,noua afacere prezinta un risc de piata similar cu alte firme biotehnologice.Acest exemplu ilustreaza de ce pretul altor firme nu determina valoarea capacitatii da baza intrucat costul intrarii costul intrarii este idiosyncratic pentru fiecare firma.Oricum ,pretul dinamic al altor firme furnizeaza informatia despre factorii ce influenteaza valoarea optiunii pentru a intra pe aceasta piata.
Valoarea optiunii financiare depinde de cota pretului curent.Intrucat sursa acestei nesigurante este pretul de piata al pietei financiare comerciala,optiunile financiare pot fi in mod dinamic copiate cu un portofoliu de actiuni (capital) si riscul investitiilor libere.Ca rezultat,derivatele pot fi evaluate fara cunostiintele necesare beneficiului castigat prin bunul financiar fundamental.
Pentru un caz important,Black,Merton,Scholes au obtinut aceasta valoare datorita unei formule de pret. Simpla,dar critica,inovatia a fost pentru ei o recunoastere ;cu ajutorul compunerii portofoliului copiat, valoarea optiunii poate fi perfect urmarita prin pozitia pe piata de capital.Oricum,este neplacut ca optiunile reala pot fi copiate perfect cu bunurile comerciale.Replica poate cere folosirea produsului sau preturile agentului.Chiar si atunci cand sunt comercializate in mare masura ,preturile pot unor asemenea bunuri reale nu trebuie apreciate la o rata egala cu riscul echilibrat adaptat beneficiului.In schimb ,proprietarii bunurilor reale vor culege beneficiile diverselor avantaje si infrunta costurile ce afecteaza beneficiile totale.In asemenea cazuri,evaluare necesita cunostiinte ale dinemicii actuale a preturilor agentului si riscul echilibrat adaptat beneficiului.
Ca o prime propunere ,noi sugeram ca cea mai interesanta metoda teoretica pentru a identifica bunul corelativ potrivit este de a descompune pretul de piata intr-o serie de atribute care patrund prin paravanul venitului firmei pentru a vedea bunurile fundamentale.Intrucat acasta analiza este fara discutie grea,ar trebui anulata (evocata) aceea care contine atat influenta pietei comerciale financiare pentru a intelege bunurile si cresterea derivatelor pentru a apara componentele specifice riscului firmei.Din acest punct,valoarea capacitatii depinde de contributia sa la pretul produsului sau preturile agentului al caror risc este trafersat de bunurile comerciale in economie.Voloarea capacitatii este astfel optinuta prin functia specifica profitului,folosind aceste preturi ca un argument.
Un exemplu simplu este microprocesorul,cum pretul adaptat calitatii poate fi exprimat ca raportul pretului pentru procesarea vitezei.O crestere in procesarea vitezei implica faptul ca pretul pentru un « mips »a scazut.Acest pret adaptat calitatii iesirii introduce functia prodocatorului de cipuri.Astfel dinamica pretului cipurilor conduce direct fluxul monetar asteptat de la operarea bunurilor ca atare si exersarea posibila a optiunii de exploatare a investitiei posibile.Pretul « bunului srategic » nu este, totusi valoarea optiunii.Mai dagraba din cauza corelatiei in dinamica preturilor,observatiile miscarilor pretului bunului strategic sunt folositoare pentru evaluarea bunurilor firmei.Astfel ,informatia cunoscuta public a bunurilor strategice nu distruge valoarea optiunilor firmei,deoarece capacitatile organizationale nu pot fi imitate prin simpla cunoastere a prtului lor.Si totusi este deja cunoscut pretul bunurilor corelate strategic pe piata pe care managerii pot introduce valoarea optiunilor reale inradacinate in capacitatile organizationale.
Cu scopul de a identifica si a evalua competenta de baza,trebuie sa specificam evolutia preturilor ajustate calitatii, Ф.Totusi intrucat Ф nu este doar o securitate pura ,dar este pretul observat al agentului specific,caracteristicile pretului sau nu trebuie sa evolueze in concordanta cu caracteristicile riscului echilibrat.Oferta locala,conditiile cerute si invatiile tehnologice determina evolutia lui theta Ф .Noi vrem sa sortam ,evolutia nesigurantei de falimentul discret.Presupunem ca Ф este determinat exogen si caracterizam evolutia sa din procesul stohastic,unde μ este rata de crestere asteptata a lui Ф,σ este schimbarea brusca, ΔZt este standardul normal distrubuit,dq este procesul Poisson ,cu parametrii intensitatii λ si κ este procentajul aleator al amplitudinii conditionate asupra evenimentului in curs Poisson.
Schimbarile in pretul adaptat calitatii pot reflecta schimbari imprevizibile in preferintele consumatorului sau in schimbarea tehnicii.De exemplu,o crestere a pretului uleiului ar putea determina consumatorii sa prefere masinile ce economisesc in consumarea combustibilului.Atata timp cat aceste schimbari sunt usoare ,pare rezonabil sa atragi aceasta nesiguranta in schimbare.Aceasta limita reprezinta nesiguranta,in mediul din jurul varfului local.
Alta schimbari pot fi mai radicale si apar ca sarituri Poisson discontinuie ,cum ar fi aparitia noilor inovatii organizationale sau masuraea granularitatii mediului.Aceste schimbari ar aparea ca salturi bruste ala pretului pentru o firma.
Pretul adaptat calitatii pentru a construi un model de evaluare , infrunta posibile probleme.Argumentul care depinde de premiza este acela ca profitul riscului valorii inovatiei este traversat de pretul adaptat calitatii.Totusi modelul pretului adaptat calitatii este bazat pe un model al industriei comerciale si poate suferii erori.Mai mult pretul adaptat calitatii nu poate urmarii perfect valoarea inovatiei si introduce o « eroare de utmarire ».In cele din urma nefiind un pret sigur,pretul adaptat calitatii poate stabilii o valoare de convenienta ce nu este usor de observat sau estimat.Pentru evaluarea arbitrara ,componentele gresite trebuie sa fie independente si sa nu prezinte un risc permanent.
In asemenea cazuri poate fi necesar sa vezi preturile pentru inovatie prin ochii expertiilor.Cel mai puternic argument este ca informatia despre inovatie este cel mai bine inteleasa in interiorul firmei.Asemenea informatie trebuie sa fie, din motive de concurenta pastrata in interiorul firmei.Prin urmare opinia unui expert poate fueniza o metoda mai buna pentru a forma repartitiile,ditribuirile probabile pe viitoarea piata pentru o noua afacere.