SURSA 03

Generalităţi
Un switch de reţea este un dispozitiv care realizează conexiunea diferitelor segmente de reţea pe baza adreselor MAC. Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar 1000 MO pe secundă, la duplex jumătate sau integral.
Jumătate duplex înseamnă că dispozitivul poate doar să trimită sau să primească la un moment dat, în timp ce duplex integral înseamnă posibilitatea trimiterii şi a primirii concomitente de informaţie.
Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibilă realizarea unui număr mare de conexiuni utilizând diverse medii de reţea, incluzând tehnologii utilizate curent, precum Ethernet, Fibre channel, ATM, IEEE 802.11.
Dacă într-o reţea sunt prezente doar switch-uri şi nu există huburi, atunci domeniile de coliziune sunt fie reduse la o singură legatură, fie (în cazul în care ambele capete suportă duplex integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi poate fi extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul multilayer.
Un repetor este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuşi, tehnologia folosită este considerată depaşită din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile sale cu excepţia celui de la care l-a primit.
Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza scade rapid şi încep să apară coliziuni care încetinesc şi mai mult conexiunea. Prin folosirea switch-ului acest neajuns a fost rezolvat.
Metode de retransmitere
Există 4 metode de retransmitere a datelor:
* Stochează şi trimite - switch-ul acţionează ca un buffer şi, în mod uzual, realizează o însumare pentru fiecare cadru retransmis.
* Cut through - Switch-ul doar citeşte adresa hardware a cadrului înainte de a o trimite mai departe. Nu există detector de erori la această metodă.
* Fragment free - Metoda încearcă să reţină beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifică primii 64 de octeţi din cadru, stocându-se informaţia legată de adresare. În acest fel cadrul îşi va atinge întotdeauna destinaţia. Detecţia erorilor este lăsată în seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 şi 4, de obicei fiind vorba de routere.
* Adaptive switching - Metoda comută automat între cele trei metode precedente.
Notă: Metoda cut through apelează la stochează si transmite dacă portul destinaţie este ocupat în momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Tipuri de switch-uri
1. După formă
* Montate într-un rack
* Nemontate
2. După posibilitatea de configurare
* Neconfigurabile
* Configurabile
* Inteligente
Prima categorie nu posedă interfaţă de configurare. Ele se regăsesc uzual în mediile SOHO (LAN şi Small office/Home office).
Opţiunile de configuraţie pentru switch-urile din a doua categorie variază în funcţie de producător şi de model. Modelele mai vechi utilizează o consolă serială. Dispozitivele mai recente folosesc o interfaţă web (uneori se pot configura şi prin intermediul propriilor butoane, deşi această situaţie nu este una tipică).
Switch-urile configurabile se regăsesc în reţele de dimensiuni medii/mari şi prezintă un preţ şi o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare necesită de obicei înţelegerea nivelului 2 al reţelelor.
Posibile caracteristici configurabile:
* comutarea pornit/oprit a unor porturi;
* viteza de legatură şi setări duplex;
* setări de prioritate pentru porturi;
* filtrare MAC;
* folosirea protocolului Spanning Tree;
* monitorizarea de către SNMP (simple network management protocol) a dispozitivului şi a legăturii;
* oglindirea porturilor (mirroring, monitoring, spanning);
* agregarea legăturilor(bonding,trunking);
* setările VLAN (Virtual Local Area Network).