THEODOR AMAN

Theodor Aman este fiul unui bogat negustor din Craiova, boierit de Caragea in 1818. Acest lucru va explica multe trasaturi din caracterul lui, si ne va da, in acelasi timp, cheia succesului lui care, desi n-a fost prea usor, nu s-a obtinut cu prea mare opozitie. Pictura se reducea la cea religioasa –foarte in decadenta fata de vechiul mestesug din trecut, chiar de ceea ce s-a produs in secolul al XVIII-lea – si la portretul in miniatura sau in marime naturala. Dar portretul avea un scop curat practic:conservarea unei fizinomii, si nicidecum unul estetic. El era pentru contemporani ceea ce ar fi pentru noi o fotografie.
Toate celelalte categorii de pictura mai nu existau. Cativa portretisti si profesori de desen la scolile de curand create sau organizate, nu putusera schimba ideile curente despre arta ale romanilor. Pentru a obtine acest lucru trebuia cineva destul de bogat ca sa poata face arta de placere, fara speranta castigului;destul de bine nascut, pentru a fi luat in considerare;destul de talentat pentru ca sa placa;de traditionalist, pentru ca sa nu scandalizeze;liber el insusi de prejudecatile de clasa si de familie, asa cum ar fi fost un tanar orfan de tata si crescut de o mama iubitoare, care i-ar fi facut toate gusturile, atunci cand ele erau morale si nu faceau rau nimanui.
Toate aceste conditii le implineste Aman.
Copilul Theodor arata de mic predispozitii artistice. Din ce in ce se simte mai mult atras de pictura, si la 20 de ani, prin 1848, pleaca la Paris sa-si completeze studiile in aceasta directie. Acum se vede deosebirea intre el si Grigorescu. Aman este un produs al educatiei ingrijite, clasice, traditionaliste, din familiile bogate ale acelor vremuri. Anumite principii vor fi considerate de el ca dogme, contra carora este periculos sa te ridici. In timpul sederii sale la Paris, Aman cauta sa se cultive si munceste serios, nu numai in directia artei sale, ci si taram literar. 13247xrf47jbj8h
Dintr-un tablou cunoastem si modesta camera pe care pictorul a ocupat-o din inceput la Paris. Aici isi lucreaza prima opera insemnata, portretul sau, care va fi expus cu deosebit succes la salonul din 1853. Acest succes este cu atat mai uimitor, cu cat expozantul este un strain si n-are decat 24 de ani.Anii 1853 si 1854 sunt foarte rodnici in activitatea lui Aman. Din ce in ce el se simte mai atras spre pictura istorica, asa de apreciata si de Parisul acestei epoci, cea mai nobila forma a artei, dupa socoteala lui. Primul tablou important de acest fel in opera lui Aman este "Lupta de la Oltenita intre rusi si turci" din 1853. La sfatul lui Billecocq, fost consul al Frantei la Bucuresti si prieten al romanilor, Aman il duce la Constantinopol si-l daruieste sultanului.
Alte tablouri istorice urmeaza: "Batalia lui Mihai la Sfantul Gheorghe" si "Ultima noapte a lui Mihai Viteazul", inspirata de versificatia lui Bolintineanu si reprodusa de marele litograf romantic Monilleron. Un tablou despre Unire, trimis si expus in tara, inspira in "Romanul" muza vorbareata a lui Aricescu. Curand in urma tabloului se intoarce si pictorul insusi, dupa o absenta de 10 ani, cum se vede din scrisoarea prietenului sau Fichel, de la 23 noiembrie 1858. Tanarul pe care l-am vazut parasind tara pentru studii revenise artist talentat, bine pregatit pentru rolul pe care credea ca trebuie sa-l joace, plin de proiecte pentru ridicarea artistica a tarii, de iluzii, deambitii, de patriotism si de sperante.

SURSA 03

Theodor Aman - (n. 20 martie 1831, Câmpulung-Muscel — d. 19 august 1891, Bucureşti), pictor şi grafician, pedagog, academician român, întemeietor al primelor şcoli româneşti de arte frumoase atât la Iaşi cât şi la Bucureşti.
Studiază la Bucureşti, apoi la Paris. Profesor şi întemeietor al Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti. Se dedică picturii influenţat de maeştrii Renaşterii italiene. Revenit pe meleagurile natale s-a inspirat din viaţa muscelenilor lăsând mai multe pânze cu peisaje din Câmpulung şi împrejurimi. Numele său a rămas în istoria artei româneşti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci şi prin contribuţia avută la întemeierea primelor şcoli de Arte frumoase, la Bucureşti şi Iaşi (1864). După lecţii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la Şcoala Centrală din Craiova, pleacă în 1850 la Paris, unde studiază pictura cu Michel Martin Drolling, apoi, din 1851, cu Francois Edouard Picot. Prestigiul de care s-a bucurat Aman a fost sporit şi de funcţia sa de director al Şcolii naţionale de arte frumoase, încă de la înfiinţarea acestei instituţii, în 1863. În pictura sa de o rigoare academistă, simbolurile evocărilor istorice aduc o anume prospeţime, în sensul situării artistului în actualitate. Noutatea pânzelor sale ţine astfel mai mult de răspunsurile tematice la preocupări sociale şi politice din perioada fondării statului naţional român. Nu lipsesc însă şi unele încercări de luminare a paletei, de surprindere a instantaneului, ce ne vorbeşte despre ecoul, fie şi palid, al experienţelor unor artişti francezi care pictau în aer liber, la Barbizon, în împrejurimile Parisului, unde în deceniul al şaptelea şi al optulea, se pun bazele impresionismului Începe să picteze încă de pe atunci o serie de compoziţii istorice, unul din genurile sale preferate în care va excela.
Opera
* Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul, 1852;
* Bătălia de la Oteniţa, 1854;
* Bătălia de la Alma, 1855;
* Unirea Principatelor, 1857;
* Bătălia românilor cu turcii în insula Sf. Gheorghe, 1859;
* Vlad Ţepes şi solii turci, 1861-1864;
* Izgonirea turcilor la Călugăreni, 1872;
* Tudor Vladimirescu, 1874-1876;
* Boierii surprinşi la ospăţ de trimişii lui Vlad Ţepeş, 1885-1887
* Peisaj cu barca pe lac
* Stradă în Sinaia
* Portul Constanţa
* Petrecere în familie
* Canoniera în portul Constanţa
* În parc

Repere: Theodor Aman , pictura istorica , Constantinopol

Theodor Aman

Nota 5.00